Diplomația românească strălucește prin absență. Condusă de un profesor de fizică și un arivist feroce, diplomația românească este mai bâlbâită decât discursul doctorului din fruntea Guvernului. Diplomația românească se face remarcată prin eșecuri și lentoare. O atmosferă de eternă vacanță.
Ministerul de Externe și-a stabilit prioritățile pentru anul 2023. „Asistenţă şi sprijin multidimensional Ucrainei… sprijinirea Republicii Moldova în plan politico-diplomatic, al reformelor necesare pentru parcursul european, pe palier economic, al securităţii energetice şi în alte domenii relevante… aderarea la Spațiul Schengen şi la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”.
Restul nici nu mai contează. De ce naiba mai plătim milioane de euro pentru ambasadele din Africa, America de Sud sau Asia? Ce au căutat Ciucă și Ciolacu în Coreea de Sud dacă nu avem interese acolo?
Diplomația românească are cea mai palidă și penibilă perioadă din întreaga sa istorie. Nimic surprinzător. Profesul de fizică Werner Iohannis a demonstrat că nu reușete să se ridice nici măcar la nivelul omologului bulgar. Niciun succes, nimic remarcabil după 8 ani de mandat.
Ministrul Bogdan Aurescu, fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase, și-a construit legenda profesionistului pe un succes diplomatic (diferendul cu Ucraina referitor la platoul continental al Mării Negre) datorat unei echipe de profesioniști ai MApN. Aurescu a fost doar secretarul de stat care a condus delegația României la Haga.
Am luat de la Ucraina 9700 km² de spații maritime, platou continental și zonă economică exclusivă din Marea Neagră, suprafață pe care astăzi o decontăm, indirect.
Efortul României, pentru sprijinirea Ucrainei, în fața agresiunii „ilegală, brutală și neprovocată” (Bogdan Aurescu) a Rusiei, este dincolo de orice dubiu.
România, un partener ieftin și discret
De la începutul războiului România a devenit una din rutele preferate pentru sutele de camioane care intră sau ies zilnic din Ucraina. Deși războiul a dinamizat transportul feroviar, aceasta rămâne o alternativă greoaie. Ucraina solicită României investiții imediate în infrastructura feroviară din zona Sighetul Marmației și a porturilor Galați și Constanța.
Fun Facts: În urmă cu câțiva ani a refuzat să participe la un proiect comun pentru un tren de persoane Suceava-Cernăuți.
Într-un bilanț al liderului Forțelor Armate ale Ucrainei (aici), din 2 ianuarie 2023, sunt adus mulțumiri statelor în ale căror spitale sunt tratați soldații ucraineni răniți pe front. Zalujnîi a amintit Franța, Olanda, Irlanda, Norvegia, Spania, Polonia, Germania, România, SUA, Israel și Italia. Potrivit lui, peste o mie de militari ucraineni sunt tratați în aceste țări. România își tratează proprii militari cu… indiferență.
Ziarul american The Wall Street Journal anunța pe 22 decembrie 2022 (aici) că Germania va cofinanța recondiționarea și extinderea unei fabrici din România pentru a produce atât obuze la standarde NATO, cât și tipuri compatibile cu armele la standarde sovietice folosite de Ucraina.
Publicația citează oficiali germani și români, deși aceștia din urmă nu au anunțat nimic la București. Dacă mai rămâne material poate fabricăm și pentru Armata României câteva cartușe. Sau măcar arcuri și săgeți.
Coincidențe, nimic mai mult
Într-un comunicat de presă al Consiliului UE (aici), din 17 octombrie 2022, se anunța înființarea unei misiuni de asistență militară în sprijinul Ucrainei (EUMAM Ucraina). În România nu s-a mediatizat aproape deloc evenimentul.
„EUMAM Ucraina va oferi instruire individuală, colectivă și specializată forțelor armate ucrainene, inclusiv forțelor de apărare teritorială ale acestora, precum și coordonării și sincronizării activităților statelor membre care sprijină furnizarea de instruire”.
Mandatul inițial al misiunii este pentru doi ani (!!!), iar „valoarea de referință financiară pentru costurile comune pentru această perioadă va fi de 106.700.000 EUR”. Tot din banii noștri.
O lună mai târziu, pe 17 noiembrie 2022, apare Ordinul M. 192/ 2022 pentru modificarea Instrucțiunilor privind operațiunile de mișcare și transport ale marilor unități și unităților militare, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M. 4/2014.
Este doar o coincidență. De altfel MApN a încercat să demonteze știrea falsă conform căreia România s-ar fi grăbit să-și actualizeze normele în vederea instruirii militarilor ucraineni.
Diplomația românească din Armată
Într-un comunicat transmis postului TV Antena 3 (unde altundeva?) gl.bg. Spînu Constantin recunoaște că… nu recunoaște. Genul de răspuns „nu infirm, nici nu confirm informația”. Specialistul în jocuri pe calculator are convingerea că un limbaj elucubrant și plin de clișee este suficient pentru a ascunde adevărul.
„Țara noastră a sprijinit decizia Consiliului Afaceri Externe (CAE) de a înființa o Misiune Militară de Asistență în sprijinul Ucrainei (EUMAM), fapt care reprezintă un pas major în susținerea capacităților de apărare ale acestui stat împotriva agresiunii rusești… susținem consolidarea sprijinului UE prin intermediul acestei misiuni de asistență, urmând ca în perioada următoare să fie analizată și definită contribuția României la măsurile concrete…”.
Că tot ne luptăm cu rușii (recunoaștem sau nu, asta e realitatea) să reamintim o anecdotă care a făcut istorie: Într-un ziar rusesc a apărut știrea că Stalin i-a dat compozitorului Şostakovici un autoturism Volga. Asta era informația oficială. În realitate nu era Volga, era bicicletă, şi nu i-au dat-o, ci i-au luat-o.
Diplomația românească are și o ramură militară. Una care vorbește mult sperând că spune nimic. Din nefericire, pentru noi, nu toți au talentul lui Ciucă de a fi complet lipsiți de sens.
Diletantismul juriștilor din Armată
Cu toată opacitatea comunicatelor de presă ale MApN reținem modificarea Ordinului menționat.
Articolul 232 are un prim aliniat care reglementează intrare/ieșire și staționare forțelor armate „aparținând statelor membre NATO, Uniunii Europene și Parteneriatului pentru Pace sau statelor cu care România a încheiat acorduri în domeniu sau de tranzitare a teritoriului național de către acestea, în vederea participării la exerciții, activități de instruire și ceremoniale pe teritoriul României sau în scopul participării la operațiuni ce se desfășoară în afara teritoriului național, se înaintează cu cel puțin 4 zile lucrătoare înainte de data planificată a intrării în România a forțelor, produselor și echipamentelor militare sau a bunurilor materiale pentru asigurarea sprijinului, după caz.”
Norma este fundamental modificată și total diferită de cea anterioară.
Articolul menționat face parte din Capitolul X „Trecerea frontierei de stat a României de către forțele armate străine”. Ca să nu existe dubii privind sensul unor expresii. Deși juriștii MApN, mulți „activați” oneros, obișnuiesc să nu coreleze conținutul articolelor cu titlul capitolului. Bine, nici terminologia nu o stăpânesc satisfăcător, ce pretenții să avem?
Cu ce state a încheiat România acorduri pentru participarea la „operațiuni ce se desfășoară în afara teritoriului național”? Având în vedere că este vorba de „intrarea în România”, cum acordă MApN permisiunea unor state să desfășoare „operațiuni” pe teritoriul țării noastre? În cele din urmă, despre ce fel de „operațiuni” este vorba?
Că doar n-or fi operații militare?! Termenul „operațiune” nu se folosește în raport cu activitățile militare. Încă o mostră a lipsei de profesionalism a celor care produc modificarea normelor juridice în MApN.
Ordinul M 192/ 2022 este semnat de secretarul de stat Eduard Bachide. Nu putea aștepta până în ziua următoare, când Angelică Tîlvăr se întorcea de la plimbarea prin Sofia.
România, cârpa Europei
„România a susținut puternic Ucraina, ca urmare a războiului de agresiune declanșat, la 24 februarie, în mod ilegal și nejustificat de Federația Rusă împotriva acestei țări, oferind Ucrainei sprijin multidimensional, care include asistență umanitară, sprijin politic, diplomatic și economic” reiterează MApN în materialul menționat naterior, disponibil aici.
La fel a făcut România și cu Moldova. De altfel, Ambasadorul Moldovei la București a declarat ieri, 3 ianuarie 2023, că „România este statul care va ajuta şi va fi alături de Republica Moldova în orice situaţie, necondiţionat”. Emoționant! Cum adică, necondiționat? Băi, da proști mai suntem!
Ne-a transformat Vestul în colonie, o suburbie a civilizației unde se varsă resturile și gunoaiele Occidentului. Ne umilesc Germania, Austria și Olanda cu blocarea unei integrării firești și legale în Schengen, doar pentru că diplomația românească este condusă de niște diletanți.
Ne jignește Ungaria desfășurându-și proiectele iredentiste pe teritoriul României și în Guvernul nostru. Ne folosește Ucraina subordonându-ne unui război care nu-i al nostru, în timp ce poporul român se îneacă în sărăcie.
Acum primim ordine și de la Moldova. Frate-frate, dar „necondiționat” parcă e prea mult!
Același ambasador declară nonșalant „relaţia Republicii Moldova cu România nu este condiţionată de relaţiile noastre bune sau rele cu Federaţia Rusă”. Noi am adus relația cu Rusia în pragul războiului susținând firesc efortul NATO și UE, dar Moldova își păstrează rezerve. Păstrează alternativa unor „relații bune” cu Moscova. Normal, doar este membră a Comunității Statelor Independente.
Diplomația românească actuală ne-a coborât la nivelul unei lavete de șters pe jos. Mai jos de atât se poate? Sigur! Sunt locuri mai întunecoase unde se vor șterge alții cu noi! Răbdare să avem.