Nu a existat criză care să se apropie de România și față de care Guvernul nostru să nu declare ferm: „suntem pregătiți”. Pandemie, război sau cutremur nimic nu-i sperie pe politicienii noștri. Suntem pregătiți!
Seismul din Turcia a provocat „cutremure” și printre români. Ce-ar fi dacă… iar de aici dezbaterile au provocat neliniște și frisoane. Este pregătită România pentru un astfel de eveniment tragic?
Dacă îi întrebăm pe politicieni și guvernanți aceștia pot să jure că suntem pregătiți. Nimic nu ne ia prin surprindere. Bine, cu câteva excepții. Cel mai bun exemplu este surpriza pe care o avem dacă ninge iarna. Cine s-ar aștepta la așa ceva?
Teoretic și, mai ales, declarativ suntem pregătiți. În realitate Turcia va fi un exemplu mai puțin dureros dacă ne lovește pe noi un astfel de cutremur.
Printre primele echipaje specializate care au ajuns în Turcia, imediat după seism, au fost cele din cadrul Departamentului pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat. Din Franța și Spania până în Grecia și Turcia salvatorii români intervin peste tot în Europa. Mai puțin în România.
La mila Arafatului
În accidentul aviatic din Munții Apuseni, ianuarie 2014, autorităţile nu au fost în stare să localizeze telefonul de pe care a sunat unul dintre medici. ISU a intervenit cu personal numeros, dar victimele au fost găsite de trei localnici. Vinovat a fost găsit pilotul, iar cazul a fost clasat.
În decembrie 2014 un elicopter SMURD s-a prăbușit în lacul Siutghiol. Toți cei patru membri ai echipajului au murit în apa de 2 grade a lacului. Intervenția ISU Constanța a fost tardivă și ineficientă. Procurori au decis că singurii vinovați sunt piloții. Dosarul a fost clasat.
În octombrie 2015 avea loc tragedia din Colectiv. Au murit 64 de persoane ca urmare a rănilor produse de flăcări și, mai ales, din cauza complicațiilor și infecțiilor intraspitalicești. O filmare, ascunsă de autorități, prezintă imagini de la locul tragediei. Așa am aflat cât de relaxat se plimba Arafat, ignorând muribunzii din jurul său (aici). Niciun vinovat din conducerea DSU.
Absolut tot ceea ce a însemnat gestionarea pandemiei a trecut cumva prin filtrul lui Arafat. Un individ care a obținut cetățenia română la 35 de ani. Fără familie sau rude în România, fără nicio legătură de sânge cu țara. Arafat a primit, prin modificari legislative successive, puteri nelimitate pe timpul stării de alerta. Vor curge râuri de cerneală pentru a acoperi toate abuzurile întâmplate în cei doi ani.
Sunt doar câteva exemple.
De peste 10 ani se întâmplă incendii, cad aparate de zbor sau dispar persoane, structurile responsabile reacționează greoi sau lipsite de profesionalism, dar „comandantul” Arafat rămâne neclintit.
Dacă DSU și Arafat sunt speranța noastră în cazul unui cutremur… mai mult ne-ar ajuta postul și rugăciunea.
Corupția nu are granițe
„Corupția și, mai ales, legăturile dintre guvern și firmele de construcții prietenoase au făcut ca legislație să fie în mare parte ignorată … nu există posibilitatea revocării eșecurilor în reglementarea construcțiilor din ultimele două decenii”. Analiza lui Howard Eissenstat, publicată pe site-ul Middle East Institute (aici), se referă la Turcia. Textul este, însă, perfect valabil și în țara noastră.
În România, de departe, Capitala rămâne cel mai vulnerabil oraș. Așa a fost în anul 1977. După aproape o jumătate de secol nimic nu s-a schimbat. Nu sunt lipsite de griji nici marile orașe în care și-au făcut simțită prezența „dezvoltatorii imobiliari”.
Toți primarii au permis ridicarea unor ansambluri rezidențiale care nu respectă nicio normă legală. Autorizațiile de construcție sunt necesare doar pentru începerea lucrărilor, ulterior nimeni nu mai ține cont de ele. Sunt rare situațiile în care dezvoltatorul se limitează la numărul de etaje permis de autorizația de construcție.
Nu este interesat nimeni de disciplina în construcții și nu verifică niciun oficial respectarea normelor. Soluțiile tehnice sunt din cele mai surprinzătoare și materiale din cele mai ieftine. Amenzile sunt asumate încă înainte de începerea proiectului. Valoarea acestora este aproape simbolică, în comparație cu profitul pe care-l realizează acești „investitori”.
Dezvoltatorul este obligat să asigure un loc de parcare pentru fiecare locuință până în 100 mp, două locuri pentru cele care depășesc 100 mp și 20% locuri, din total, pentru vizitatori. Câte ansambluri de locuințe respectă aceste procente? NICIUNUL!
Dincolo de veșnica problemă a parcărilor rezidențiale, aceste locuri sunt vitale în caz de cutremur. Asta nu înțeleg cei care astăzi cultivă corupția din primării și instituții publice. Nimănui nu-i pasă. Fiecare centimetru de pământ este valorificat de către „dezvoltator”.
Infrastructura, marea provocare a intervențiilor în caz de dezastru
Deși zonele în care se construiește au fost virane și ofereau posibilitatea unor planuri urbanistice detaliate, municipalitatea nu s-a obosit să traseze nimic din ce ar fi trebuit să fie infrastructura rutieră. În fapt, cu foarte puține excepții, străzile (uneori fără căi pietonale) au fost amenajate după ce s-au ridicat clădirile de locuințe.
Parcelele de teren s-au achiziționat în funcție de disponibilitatea financiară a cumpărătorului și/ sau vânzătorului. În ce privește dezmembrările și lotizările ulterioare acestea au fost făcute exclusiv în raport cu lăcomia funcționarului responsabil.
Astfel, s-a ajuns la situații în care străzile sunt sugrumate de proprietăți care limitează suprafața carosabilă, iar în multe zone lățimea minimă prevăzută de lege este redusă la jumătate. Nimeni nu răspunde. Anchetele sau dosarele penale sunt foarte rare încât te întrebi dacă nu cumva așa este normal să fie.
La fel se întâmplă și cu drumurile de acces. Mai întâi se ridică un bloc sau un ansamblu și abia apoi se caută soluții pentru amenajearea căilor de acces. În zone în care acestea sunt foarte aglomerate se adoptă soluția străzilor cu sens unic.
Sunt nenumărate ansamblurile de locuințe în care locuiesc mii de familii, iar accesul se face pe un drum cu lățimea mai mică de 4 metri. Accesul mașinilor și mijloacelor de intervenție este greoi spre imposibil în multe sectoare.
În țările civilizate toate amănuntele sunt puse la punct anterior aprobării autorizațiilor de construire pentru clădiri. Administrația locală este cea care amenajează întreaga zonă, traseele magistralelor pentru utilități, drumurile de acces sau zonele verzi. Nimeni nu primește derogări de la regulă.
La noi toate primăriile acordă generos derogări. Toate sunt dispuse să sacrifice siguranța cetățeanului pentru bunăstarea funcționarilor din primării. România a ridicat derogarea/ suspendarea și modificarea cadrului legal sau a normativelor la rang de lege a pământului.
Suntem pregătiți, cu lopeți și cu soldați
Turcia se confruntă cu o provocare imensă. Face acest lucru cu lucrători de salvare instruiți și cu experiență, datorită istoriei sale de cutremure și a sprijinului venit din partea a zeci de țări.
Chiar și atunci când dezastrele sunt de origine naturală, impactul lor este amplificat (sau atenuat) de acțiunile umane anterioare și ulterioare. Oamenii săraci și vulnerabili sunt aproape întotdeauna afectați în mod disproporționat.
Cutremur, incendiu sau inundație, dezastru sau calamitate, toate vor afecta profund populația. Politicienii vor încerca întodeauna să exploateze în interes personal tragediile, lipsiți complet de compasiune.
Deszăpezirile în România se fac tot cu soldați dotați cu lopeți (aici). În caz de cutremur vor striga iarăși către Armată. Până atunci mai au timp să o umilească.
„A fost nevoie să moară oameni ca Guvernul să demisioneze” a fost o declarație de sinceritate a celui care din 2014 este Guvernatorul României. Asta vom auzi în caz de cutremur. Plus promisiuni și angajamente.
În realitate noi, românii, nu suntem pregătiți niciodată, dar… tare mult ne mai place să dezbatem!