Nu s-a sfârșit bine pandemia și, îngrijorați de Ucraina și Zelensky, am uitat istoria. Nici nu începuse bine războiul și ne alăturam corului de babe care deplângea soarta surioarei mai mici a Rusiei. Am uitat subit cine este Ucraina, care-i sunt originile și, mai ales, metehnele.
Dincolo de disputele partizane și mințile înfierbântate, Ucraina și Rusia împart un ADN care le apropie, mai mult decât le separă.
Ucraina nu poate fi acuzată de inconsecvență. A avut față de noi, permanent, atitudinea Rusiei. Ne-a amenințat, ne-a umilit, ne-a jignit sau ne-a desconsiderat fără rușine.
Răspunsul nostru? A venit războiul și am uitat istoria.
Am uitat despre teritoriile românești pe care Rusia sovietică le-a oferit generos Ucrainei, în 1940. Bucovina de Nord (regiunea Cernăuți), Basarabia de Sud (parte a regiunii Odessa) și Insula Șerpilor au aparținut Regatului României. Le-am declarat pierdute când am aderat la NATO și UE.
Am uitat despre comunitatea românească din Ucraina și persecuțiile pe care le suportă de ani de zile.
Înainte de război evaluam la peste 600.000 românii din teritoriile pierdute. Acum suntem mulțumiți dacă mai sunt un sfert. Nici măcar nu protestăm realizând că „s-au evaporat” câteva sute de mii români. Ne așezăm cuminți în rândurile celor care aduc tot felul de argumente inepte, pe care altfel le combăteam anterior războiului.
În anul 2020 limba română a fost decăzută din statutul de limbă regională pe teritoriul Ucrainei. Folosirea ei a fost interzisă, sub amenințarea sancțiunii penale, în actele oficiale ale autorităților publice locale din zonele cu populație majoritar românească. Un gest foarte grav și descalificant moral făcut de statul vecin.
A venit războiul și am iertat, am uitat istoria.
Ucraina nu uită! Își arată comportamentul șovin și retrograd, de inspirație eminamente sovietică, la fiecare ocazie pe care o are.
„România, dragostea mea” declarația vecinului Volodimir
Într-o scrisoare din decembrie 2022, România, prin MAE, condamna în termeni duri modificarea, de către Rada Supremă a Ucrainei, a statutului privind minoritățile naționale. Asta se întâmpla după luni de zile în care ne-am pus la dispoziția Ucrainei infrastructura, resursele și politica externă.
Era decembrie 2022, iar Ucraina își clama violent dragostea față de NATO și UE. Zelensky lăsa impresia că-i va lua la palme pe liderii europenii care nu-i ascultă ordinele. Nimeni nu mișca în front!
România, timid ce-i drept, considera inacceptabil faptul că partea ucraineană nu a ținut cont de drepturile românilor din Ucraina și nici nu a modificat legea în concordanță cu directivele europene, din momente ce urmărește integrarea în UE.
Altfel, totul este în regulă. România susține „parcursul european și euro-atlantic” al Ucrainei. Dacă-i ordin, cu plăcere!
Ne surprinde când Ungaria continuă acțiunile iredentiste deși suntem împreună membri ai NATO și UE. Ei bine, Budapesta va fi o amintire plăcută după ce Kievul va fi printre capitalele UE și NATO.
„Vreau să lansez un dialog cu dumneavoastră asupra unui nou acord atotcuprinzător care să garanteze protecția absolută și dezvoltarea cuprinzătoare a minorităților noastre naționale – comunității ucrainene din România și comunității române din Ucraina“ declara Zelensky în Parlamentul României. Ce n-ar spune Volodimir pentru tancuri și cartușe?!
Ce a făcut în realitate? Agenți înarmați au intrat în mânăstiri și biserici. Au agresat preoți și călugărițe, au interzis slujbele în limba română. Nu acum o sută de ani, ci în ianuarie 2023 (detalii aici).
Buni, de proști ce suntem
În ianuarie 2022, Bogdan Aurescu a propus, oficial, organizarea unei reuniuni a Consiliului pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene la Kiev, ca expresie a solidarității blocului comunitar european cu Ucraina. Cu amenințarea rusă la granițe am uitat istoria și am iertat disputele.
Ne-am pus la dispoziția Ucrainei țara. În timp ce cancelariile Occidentale se limitau doar la promisiuni, România ajuta discret Ucraina. La orice oră, în orice zi încearcă cineva un drum pe DN2 până în Nordul Moldovei va întâlni zeci de camioane ucrainene și transporturi militare care se deplasează în ambele direcții. De la începutul războiului zeci de mii de autovehicule au tranzitat România din sau către Ucraina.
N-are rost să trecem în revistă valoarea sau tipul ajutorului militar. Unii fac paradă pentru 3 tancuri, noi am trimis sute de echipamente. Inutile, cu defecțiuni și greu de angajat în luptă, dar am avut bunăvoință.
Pe mulți români drama ucrainenilor i-a mișcat. Valul de simpatie a fost real și plin de altruism. Un popor greu încercat, cu peste 13 milioane de cetățeni care și-au părăsit casele pentru un război care lasă în urmă munți de tragedii.
Nu toți ucraineni meritau ajutor, cum nu toți românii au făcut-o dezinteresat.
Aproape 108 mil. lei a decontat statul, în perioada aprilie-iunie 2022, pentru cazarea și masa refugiaților ucraineni, potrivit Profit.ro. Capitala a decontat cât întreg Nordul României. În București unele zone au mai mulți ucraineni decât români.
Statul român plătește lunar 2100 lei pentru un copil ucrainean. Mai contează că alocația lunară a copiilor români, cu vârste între 2 și 18 ani, este de 243 lei? Același Stat decontează 1500 lei pentru cazarea unui ucrainean și 700 lei pentru cea a unui soldat român.
Guvernul nostru minte, ca întotdeauna
Ucraina a început lucrările la canalul Bâstroe în urmă cu peste 20 de ani. La început au folosit explozibil. Locuitorii din Tulcea pot confirma cum exploziile se auzeau până în oraș.
N-a fost prima acțiune ostilă. În anul 1991 răsturnarea navei Rostock, de-a lungul canalului Sulina, a fost un act deliberat.
Încă din anul 2014 Ucraina a solicitat oficial și internațional includerea brațelor Chilia și Bâstroe în rețeaua de transport internațional TEN-T. România s-a opus. A reacționat deseori cu întârziere, dar s-a opus.
De data aceasta, premierul Nicolae Ciucă știa de câteva săptămâni că ucrainenii au început dragarea pe Chilia și Bâstroe. Cei din Deltă au sesizat ministerul mediului încă din noiembrie anul trecut.
Din slugărnicie și din lașitate, premierul nu a avut nicio reacție. Cât de trist să avem în fruntea Guvernului un general lipsit de curaj și patriotism!
Comisia Europeană a permis, tacit, Ucrainei să comită un atentat asupra mediului. S-a „acoperit” cu hârtii, dar n-a cerut Kievului, imperativ, să aștepte răspunsul României.
MAE și Guvernul au reacționat abia după ce informațiile au devenit publice (aici). Mai mult, mint când afirmă că n-au fost informați despre ce se întâmplă în Deltă. CE a transmis, printr-o adresă, trimisă încă din 16 ianuarie 2023, o solicitare „oficială din partea Ucrainei de a adapta căile navigabile interioare pe Dunăre la rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) indicativă” (detalii aici).
Aceeași Comisie sublinia că „ar aprecia răspunsul României cu privire la propunerea Ucrainei de a adăuga estuarele Chilia și Bâstroe la rețeaua TEN-T”. După 30 de zile a reușit și România să articuleze un punct de vedere. Asta și pentru că scandalul a ajuns să fie public. Ce s-ar fi întâmplat dacă informațiile nu ajungeau în mass media?
Câte decizii au luat Guvernele Johannis împotriva României?
Nu ne-am săturat de Zelensky, dar am uitat istoria
Cât trebuie să mai suportăm tupeul și impertinența unora?
Astăzi, cei care au curajul să asocieze Zelensky și Ucraina unui context negativ primesc automat eticheta de rusofili. Nu poți critica, sub nicio formă, acțiunile vecinului nostru, obraznic și insolent, pentru că ești automat putinist. Crimele și abuzurile ucrainenilor sunt exonerate, fără excepție. Practic își permit orice.
Zelensky defilează în trening (sau ce naiba costumație e aia) la câteva mii de kilometri de front doar pentru că regizorii i-au repartizat o uniformă obligatorie.
Același Zelensky cere agresiv doar arme și muniție, tancuri și avioane. Discursul lui este doar despre război și distrugeri. Cine l-a auzit implorând pace și negociere? Când a cerut ajutor pentru cei 8 mil. de ucraineni plecați din țară? Sau pentru cei 10 mil. care și-au pierdut casele?
Obediența față de Occident și ura față de ruși ne-au blocat rațiunea. Culmea este că cei mai înfocați și vocali partizani ai lui Zelensky sunt cei care n-au avut de îndurat ororile comunismului și influența sovietică în România.
Dușmanul dușmanului nostru ne este prieten? Aiurea! Am uitat istoria dacă n-am învățat că uneori interesele se pot alinia, conjunctural, dar prieteni nu vom fi niciodată.
Libertatea de exprimare a ajuns să fie un lux pe care ni-l permitem discret și doar în familie. Să-l criticăm pe Zelensky este un sacrilegiu mai mare decât să contestăm Divinitatea (cum fac cei ca Drulă și Clotilde). Ne este teamă să criticăm retorica oficială. Până și corupția endemică de la Kiev pare digerabilă astăzi.
Tupeul și nesimțirea Ucrainei a atins un punct de unde reacția României ar trebui să fie fermă.
Un hâtru, cu mai puțină diplomație, ar spune aproape vulgar „mai du-te-n mă-ta de nesimțit!” Ar avea dreptate, dar dezavuăm un astfel de limbaj!
Îl primești la masă, îi pui la dispoziție tot, îți subordonezi interesele aventurilor lui, după care, nesimțitul te scuipă și fură din casa. Nu ripostezi, îți ceri scuze că l-ai prins. Nu ne-am săturat să fim proști?
Din nefericire, nu am învățat să separăm lucrurile. Am ajuns să discutăm despre corupții noștri, buni și corupții lor, răi. Poate că ucrainenii vor continua politica lor de „ucrainizare” a tuturor cetățenilor săi; poate și a musfirilor. Acum însă ei sunt atacați de frații lor întru-gândire, ruși.
Faptul că noi acordăm sume mai mari refugiaților ucraineni dacât militarilor români e prostia noastră. Sperăm că vor fi și ei normali la cap când vor intra în zona relativ civilizată a lumii. Sperăm .. la reciprocitatea de care nu prea avem parte.
Cred însă că omul cumsecade nu e bun negociator. El dă pentru liniștea lui sufletească, deși s-a dovedit că: dacă ești bun, ești considerat prost.
De altfel, noi acordăm drepturi nemeritate și vorbitorilor limbii maghiare, iar ei ni se suie în cap; deși teoretic sunt parte a lumii relativ civilizate mult înaintea noastră. Bunul simț le lipsește din … tradiții.
Putem alege între ură cu dezbinarea aferentă și posibilitatea ca ucrainenii să înțeleagă cândva … că: „ce ție nu-ți place altuia nu-i face!”
@ traian
Sa nu fim naivi; e ca și cum intri in cușca leului convins ca nu o sa te mănânce pentru ca tu nu ai de gând sa-l mănânci pe el.
Asta nu-i soluție; e prostie crasa …
Sictir!
Și pe mine mă paște un „sictir” față de lipsa bunei credințe. Sunt adeptul ideii că: „ce ție nu-ți place altuia nu-i face!”
Dacă mergem după fentă și ne aliem cu Ungaria sau Serbia pentru a-i ajuta pe prietenii sau frații ruși vom păți ce am mai pățit. Asta se întâmplă când nu cunoști întreaga istorie.
Nu Ucraina ne-a ocupat Bugeacul, Bucovina (ca și Basarabia), ci Rusia. Că le-a dat apoi ucrainenilor nu e vina lor, ci tot a rușilor.
Acum, am avea de ales între a ne alia cu imperiul rus (numit federație) și să le revendicăm sau să respectăm convențiile internaționale și logica.
Acolo există și găgăuzi și tătari și bulgari și polonezi și ruși și mulți ucraineni. Noi ne-am purtat civilizat cu ei cât au fost cetățeni ai regatului român. Ei, acum vor puritate etnică, pentru că nu-și cunosc istoria și originile.
Vrem să fim ca ei sau ca noi?
Noi oricum mințim și ne mințim în privința istoriei noastre (care, apropo, se află în cea mai mare parte la alții nu la noi, de ex. maghiarii, pe care-i urâm din toți rărunchii, în mai puțin de 1,5 secole de la venirea lor în Europa – anii 862-1000 – aveau un regat și un rege și scriau cronici în limba latină în lipsa cărora noi habar n-am fi avut de mai bine de două treimi din istoria noastră medievală; noi ce naiba vom fi păzit?; am… lălăit-o mioritic, noi n-am progresat decât împinși de la spate, și atunci doar în dou cazuri: când am avut parte de niște domnitori cu cohones și când am fost conduși de străini!), a se vedea numai „miturile” vârâte în capetele românașilor proști și fuduli cum că noi am fi buricu’ pământului, alfa și omega ale omenirii, poporu’ ăl mai tare din parcare etc., când, în realitate noi suntem vai mama noastră, statistic vorbind – o țară de lichele și de secături, uitați-vă numai la clasa noastră politică, la japițele care ne-au condus după decembrie 1989 și ne conduc și astăzi (după principiul „la vremuri noi, tot noi”!). PS: Și nu, nu sunt de altă origine, cum ați putea crede după nick-name-ul meu (am fost făcut în toate chipurile de tot felul de bembeluci), Chircuț este porecla neamului meu, numele adevărat fiind Marian Pătrașcu iar originile-mi sunt în Țara Loviștei.
E o părere cam pesimistă, dar nerealistă. Maghiarii au venit din zona munților Urali (Imperiul rus, Kazahstan) s-au stabilit întâi în Ucraina, apoi în Panonia, au prădat Europa mult timp (până la bătălia de la Lechfeld august 955, în care armata regelui Otto I cel Mare, a anihilat armata maghiară condusă de Harka Bulcsú. Odată cu victoria germană, alte invazii ale maghiarilor în Europa Latină s-au încheiat”). După 955 au fost obligați să se stabilească și să se creștineze, dar nu s-au potolit și s-au extins către Transilvania. Faptul că țările române au intrat sub influența Bizanțului nu sub cea a Romei nu e sursă de civilizație. De altfel Balcanii au fost „eliberați” parțial, deseori, de sub bizantini de către lideri români (Petru și Asan, țarul Caloian, etc.). După năvălirile otomane, mare parte din liderii etnici români au trecut în România, unde împreună cu niște etnici cumani au întemeiat Țara Românească, iar din cauza năvălirilor maghiare niște maramureșeni au întemeiat Moldova. Nici maghiarii, nici românii, nu par a fi rasă pură ci doar vorbitori ai unei anumite limbi impusă de alții sau moștenită. Dacă maghiarii sunt „mai civilizați” decât românii însemnă că civilizat înseamnă cotropitor, revizionist, etc.