Cu caschetă sau bonetă de noapte „corul babelor” se limitează doar la văicăreli și lamentări. Nu are curaj să depășească bariera protestelor timide de pe rețelele sociale. „Corul babelor” este vocal doar în comentarii și se manifestă curajos doar prin emoticoane și înjurături digitale.
Militarii s-au resemnat să se știe dezbinați. În activitate au interese și obiective rareori convergente. Mai mult frustrări sau vendete, pe care le păstrează și în rezervă. Cine și cum să-i unească?
E greu să trăiești o viață într-un sistem construit pe o ierarhie rigidă, uneori absurdă. Una care deseori generează abuzuri și provoacă răni dureroase. Puțin probabil să existe vreun militar care să nu fi fost dezavantajat sau nedreptățit în carieră.
Fracturile dintre militari sunt greu de surmontat. Din păcate ele există și în interiorul fiecărei categorii în parte. Într-un material anterior subliniam divizarea militarilor în atât de multe grupuri încât este imposibil să-i mai aduni sub o singură flamură.
Din păcate, până nu reușesc să depășească divergențele care-i separă, militarii vor continua să fie tocați în malaxorul intereselor dubioase. De către politicieni, mass media sau simple lichele care-i invidiază tocmai pentru că n-au avut curajul să fie ca ei.
Militarii sunt categoria socio-profesională care ar trebui să provoace fiori oricărui inconștient care-i atacă. Sistemul Național de Apărare/ SNAp are profesioniști care știu cum se elaborează un plan sau un curs de acțiune. Specialiști în toate domeniile, cu experiență acumulată în situații pe care mulți civili nu le întâlnesc în viață.
Sau poate n-au fost niciodată atât de bine pregătiți, dacă nu găsesc „armele” cu care să riposteze. „Corul babelor” nu reușește să provoace decât compătimire. Zeci de mii de militari, cu zeci de ani, fiecare, de instrucție și exerciții, cu o pregătire multidisciplinară, așteaptă milostenie și pomană de la niște efeminați cu glezna dezgolită.
„Corul babelor” care aplaudă prostia
De la începutul anului s-a vorbit mai mult despre pensiile militare decât despre Sănătate sau Educație. Atacuri abjecte și pline de mânie proletară.
Își dau cu părerea până și „oamenii de afaceri”. Organizația Romanian Business Leaders dorește formarea unei „Coaliții pentru PNRR” motivând că „decizia pensiilor speciale nu poate fi doar a Guvernului, a Parlamentului și a Curții Constituționale” (detalii aici).
Rareori militarii sunt invitați să-și susțină cauza în studiourile TV. CNA nu intervine, tolerând complice. De ce în emisiunile care dezbat pensiile militare nu sunt prezenți și cei direct vizați?
Suntem martorii unui teatru burlesc. Unul cu final previzibil. Toți mizează pe lipsa de reacție a celor care formează „corul babelor”. Când se va epuiza subiectul militarii se vor trezi înfrânți.
Cum să fie altfel când unii își calculează deja pensia cu procente de 45% sau 65%, în condiții doar de ei știute? Sunt inconștienți care susțin „trecerea pe contributivitate” pe motiv că le aduce mai mulți bani. Cei mai temerari speră „să se taie de la ăia cu pensii mari și să ni se dea nouă”. Să avem toți pensii egale! Mici, dar egale.
Minți înguste! Câtă meschinărie pentru cei care aplaudă „contributivitatea” sperând să prindă doi lei în plus. Nu despre voi este vorba, nefericiților!
Pensiile de serviciu ale militarilor nu se limitează la cât pierde Nicu Ciucă sau câștigă Gogu Milogu. Militarii trebuie să aibă pensii de stat, pentru că națiunea s-a obligat să le asigure o rentă viageră.
Deși sistemul civil de pensii nu are un secol de existență, nu sunt puțini experții care consideră că nu va mai supraviețui mulți ani. Din vremea Imperiului Roman militarii au pensii garantate de Stat. O recunoaștere a sacrificiilor pe care și le asumă în serviciul națiunii. Sau ar trebui să moară ca proștii?
Obligațiile militarilor în rezervă
Dacă militarii în activitate nu vor înțelege că cei în rezervă le sunt camarazi și le pot fi sprijin, falia care-i separă se va mări. La fel cum, dacă militarii în rezervă nu-și asumă să lupte pentru drepturile și condițiile celor în activitate, vor fi priviți pe mai departe cu compasiune, dar indiferent.
Militarii în rezervă trebuie să-și asume obligații privind reașezarea Armatei în parametri firești. Responsabil și curajos, prin ieșiri publice și acțiuni coordonate la nivel național. „Corul babelor” trebuie să-și propună emanciparea din bula confortului personal și să se angajeze în atingerea unor obiective colective.
Din păcate, până când structurile asociative ale militarilor nu vor reuși să-și unească efortul, sunt accesibile doar obiective personale sau ale unor grupuri minuscule.
Militarii au jurat să-și apere țara „chiar cu prețul vieții”. Greu de crezut că sunt capabili de un astfel de sacrificiu. În prezent, militarii sunt prizonierii meschinăriilor și intereselor individuale.
Militarii au obligația să-și apere camarazii înainte de a se apăra pe sine. În Armată sau Poliție, pompieri sau lucrători în Servicii, militarii vor redeveni o castă doar prin unitate!
Schimbarea poate începe acceptând un adevăr (poate) dureros. Activitatea structurilor asociative trebuie condusă de militari în rezervă, nu în retragere. Experiența, înțelepciunea și echilibrul celor din urmă trebuie valorificate, dar vine o vreme când militarul trebuie să se și odihnească.
În prezent structurile asociative formează doar „corul babelor încremenite în proiect”. Sunt lipsite de vlagă, nu au reacție sau, mai grav, se compromit într-un etern armistițiu cu clasa politică.
Moralul Armatei este relevat de resemnarea cu care, cei trecuți în rezervă, se aliniază în „corul babelor” care jelesc pensiile militare. N-ar fi mai elegant și respectabil să-și asume cu demnitate statutul și să continue să lupte pentru drepturile și onoarea Armatei?
Susținem cauza militarilor
Avem multe materiale în care încercăm să susținem cauza pensiilor de serviciu. Nu este, însă, singura rațiune a existenței proiectului nostru. La fel cum publicul țintă nu este doar personalul din SNAp. Mai ales când subiectele aduc în atenție realități pe care militarii le cunosc.
Fie că este vorba despre soldele celor în activitate sau de veniturile celor în rezervă, militarii cunosc situația reală. Și celelalte aspecte care țin de încadrare, înzestrare și echipare, condiții de lucru și instruire, accesul în spitalele militare sau evoluția în carieră sunt cunoscute de majoritatea militarilor.
Civilii ar trebui să fie cei cărora să li se explice de ce retorica USR și a hienelor din presă este greșită. De ce fără o Armată puternică, România este redusă la statutul de colonie sau provincie imperială.
Militarii ar trebui să iasă din carapacea în care au trăit zeci de ani și să interfereze cu populația civilă. Ar constata, cu tristețe și dezamăgire, cum sintagma „pensiile speciale ale militarilor” are tot mai mulți susținători.
Activi sau în rezervă, militarii ar trebui să se angajeze în dezbateri și polemici constructive, mai des cu civilii decât cu colegii lor. Să-și revendice demnitatea în fața celor care-i atacă, nu în grupurile formate doar din militari.
Am susținut cauza Armatei și a ostașilor din convingere. Site-ul „Politica Apocalipsei” nu este un demers lucrativ și nu aduce niciun avantaj (material sau pecuniar) autorilor sau colaboratorilor. Dimpotrivă, presupune doar efort (inclusiv financiar) și consum de energie pentru cei care-l susțin.
Să constatăm cum unii încearcă să profite de munca noastră este dezamăgitor. O dovadă crasă de ingratitudine. Cei care nu sunt în stare să ajute, se străduiesc să încurce. Care este scopul și ce obiective are un individ care își arogă, fraudulos, conținut din articolele noastre?
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită
Numeroase articole de pe site-ul nostru circulă ca texte „cu autor necunoscut” pe rețelele sociale. Tot mai mulți plagiatori își însușesc, cu nerușinare, materiale de pe „Politica Apocalipsei”. Le distribuie lăsând impresia că ei sunt autorii.
O selecție de paragrafe este prezentată ca fiind „un text foarte bine documentat” care „este viral pe WhatsApp și merită distribuit”. Un „doctor în științe militare” care a copiat fragmente din articole realizând un material incoerent și îngălat. „Păcat că nu cunosc autorul” declară cel care-l distribuie. Îl știm noi (aici).
Un altul atribuie articolul nostru (aici) unui „ofițer de grăniceri”. „Trimiteți-l spre știința celor care au calitatea de militar, poate așa ne trezim la viață!” este îndemnul coțcarului. Atât le permite intelectul unora, să fure.
Ce nu înțeleg cei care încurajează astfel de practici reprobabile este că „șmecheria și hoția” au compromis Armata. Majoritatea dureroasă a celor care își însușesc munca altora se declară jigniți dacă cineva îi acuză de furt. „Cărțile din cărți se fac” este argumentul suprem pe care îl invocă astfel de escroci.
Armata are câteva mii de doctori care și-au obținut titlul în urma unor furturi ordinare. Lor li se adaugă alte câteva mii care au supraviețuit, prin birouri și funcții importante, doar cu copy-paste. Indivizi care nu au reușit nimic original în întreaga lor activitate. Ofițeri cu grade mari, care și-au copiat până și raportul de trecere în rezervă.
Un cleptoman, obișnuit să-și însușească munca altora, intră în sevraj dacă nu mai fură. „Mesajul este important, nu autorul” este un argument corect cât timp cel care-l transmite (mesajul), anonim sau nu, precizează și sursa.
În cele din urmă, plagiatul este doar manifestarea unui amestec de admirație și invidie. Îi invităm pe „admiratori” să contribuie, intelectual și original, pe platforma noastră.
Nu mai furați! Guvernul urăște concurența!
Prea multă manipulare ! Discutăm … discuții. Militarii ca și alte câteva categorii, nu sunt utili în profesie decât până la o vârstă și în mod diferit de la un domeniu la altul. La o vârstă, poți fi comandant cu capul, din birou, dar nu te poți angaja în luptă. La noi totul e cu fundul în sus. Judecătorii care ar trebui să fie în vârstă, cu experiență profesională sau de viață ies la pensie tocmai când au început să fie „înțelepți”, iar cei care ar trebui să fie „în putere” ca să fie utili, ies la pensie târziu după ce „nu mai pot”. Chiar nu observă nimeni că ies la pensie judecători de până în 50 de ani, tocmai când ar merita să devină judecători cu pensii uriașe în raport cu restul ? Vorbim de pensiile militare care ar trebui plătite de stat nu din fondul de asigurări. În comparație cu pensiile magistraților pensiile militarilor sunt nesemnificative. În plus numărul pnsionarilor din „magistratură” crește vertiginos la fel ca și cuantumul pensiilor. Adică îi lăsăm pe judecători să decidă dacă merită pensii cu adevărat nesimțite, iar pe militari cu solde rușinos de mici îi judecăm?!
Numai gradul si vechimea la trecerea in rezerva trebuie sa conteze si nimeni nu o sa mai zica nimic. Altfel se cheama smecherie. Militarii nu au debordat de inteligenta, asa e fisa postului, dar sunt smecheri. Ori prostia, obedienta si smecheria nu se ,,asociaza,, nicicum. Iti pune cineva functia din ,,6 luni alese,, pe cruce!?, salariul de merit cumva !? mai stiu eu ce sporuri si indemnizatii ?!
La trecerea in rezerva ,,pensia,, trebuie sa fie strict proportionala cu gradul si vechimea in sistem. Nu altceva, nu sporuri, nu functii, nu doctorate, indemnizatii de ,,teatru,, , nu 6 luni din 5 ani si alte smecherii ostasesti. Cat ai fost in activitate ai fost platit pentru serviciul tau, unii chiar fabulos de bine. Altceva se cheama golanie de curtea scolii. Era sa zic de Curtea Constitutionala. Gradul si vechimea in sistem si discutia se incheie. O sa vrea cineva chestia asta ?! Evident ca nu. Militarii n au dat in branci de inteligenta, nu e vina lor, asa e fisa postului, dar stralucesc de smecherie. Ori obedienta, prostia si smecheria nu se asociaza in chestie nicicum. Gradul si vechimea in sistem si ATAT.