Câți politicieni sau hiene din mass media au astăzi răbdare să citească „scrisoarea unui soldat”? Indiferent care ar fi soldatul sau din ce vremuri și-ar trimite, peste timp, epistola. Militarii sunt atât de mult ostracizați încât „scrisoarea unui soldat” ar fi privită condescendent sau ironic.
Nici nu contează dacă „scrisoarea unui soldat” aparține unui fost șef al Statului. Cuza, Antonescu sau Ceaușescu au fost mai întâi trădați, apoi exilați sau executați. Puțin probabil să mai rețină istoria vreun popor care să impună trădarea ca identitate culturală.
Istoria are valențe și perspective diferite
Documentele vremii îi rețin mareșalului Antonescu o atitudine antisemită indiscutabilă. N-a fost, din păcate, singurul patriot al României care a avut o astfel de poziționare. Derapaje regretabile. Nu este reprobabil doar antisemitismul, rasismul sau șovinismul. Toate ideile, acțiunile sau atitudinile care cultivă ura între națiuni și popoare sau promovează a exclusivismul și extremismul trebuie combătute.
La Hiroshima și Nagasaki au murit peste 120.000 de civili. Un holocaust nuclear care a produs sute de mii de alte victime ulterior. „Antiniponismul” n-a fost niciodată condamnat.
Istoria păstrează atât de multe astfel de fapte încât este evident că ele vor continua să se întâmple. De la convertirea la creștinism sub amenințarea armatelor cruciate, până dincolo de impunerea cu tancul a democrației.
Recent, coloniștii evrei au devastat un oraș palestinian în Cisiordania (26-27 februarie 2023). Un general israelian este cel care a definit atacul ca fiind „un pogrom”. Uneori li se întâmplă și celor mai buni.
Învingătorii scriu istoria! Mareșalul Ion Antonescu va rămâne pentru mulți un criminal de război. La fel ca Hitler, Mussolini sau Putin.
Unii sunt criminali, alții declarați eroi.
Singurul lider politic din istorie care a ordonat utilizarea armelor nucleare asupra unor ținte civile a fost Harry Truman. Pe aliatul său, Stalin, istoria îl păstrează ca pe unul din cei mai feroce dictatori. Miklós Horthy a fost citat la Procesul de la Nürnberg doar în calitate de martor, deși a fost parte în Holocaust.
Ne place istoria doar dacă ne susține retorica și convingerile. Altfel… e flexibilă, interpretabilă și o putem rescrie dacă ne incomodează.
Mareșalul Antonescu va rămâne în memoria colectivă ca un dictator. Unul incoruptibil, un mare patriot şi luptător anticomunist. Le place sau nu celor care vor România în genunchi.
Scrisoarea unui soldat
Pe 29 octombrie 1942 mareșalul Antonescu trimitea o scrisoare președintelui PNL, C.I.C Brătianu. O radiografie a României condusă în anul 2023 de președintele PNL, N.I. Ciucă.
Cine nu-și cunoaște istoria sau nu învață din greșelile ei este condamnat să o repete. Aici suntem noi, românii, lideri globali: repetăm la nesfârșit aceleași greșeli!
Premierul Ciucă îl are consilier pe Ion… robotul. Noi aducem în atenție câteva extrase din gândurile altui Ion. Nu mulți au răbdare să citească în integralitate „scrisoarea unui soldat” mai ales când acesta este „criminal de război”. Păcat!
“Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înțelepciune, fiindcă urmăream unirea, și nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiției pe toți vinovații de catastrofa morală și politică a tarii, printre care sunteți, în primul rând, și dumneavoastră…
Nu am făcut-o totuși, fiindcă nu am voit să ațâț și mai mult spiritele și, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noștri…
Ce reprezentați în această țară , dumneavoastră, toți foștii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste și un trecut politic total compromis și dureros?!…
În mai puțin de un sfert de secol fiecare în parte şi toți la un loc, ați prăbușit lupta, sacrificiile şi suferințele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică… dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtați pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alții, fiindcă şi din opoziție şi de la guvern, prin acțiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieții noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, ați dus țara la catastrofa din 1940…”
Brătianu și Maniu sau Ciucă și Ciolacu
„Domnule Brătianu, împreună cu dl. Maniu, v-ați acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în Parlament. De „incapacitate”, „tâlhărie”, „falsificări” şi „furturi de urne”… „călcarea legilor şi Constituției”, „luări de comisioane” la toate furniturile statului, „traficările de influență” practicate de partizanii, deputații, miniștrii şi președinții corpurilor dumneavoastră legiuitoare…
Adăugați, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care … sunteți azi prieteni: cazurile… domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda. Ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbușit economiile, avutul şi munca tuturor, de la țăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român… Împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare. Introducerea controlului străin la Banca Națională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc…
Domnule Brătianu, cu toții credeți că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă … încercați să acuzați şi să sabotați, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată nația și să tăiați elanul unui om care nu a avut, nu are și nu va avea moșii… care nu și-a pricopsit nici cumnații, nici nepoții, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
Chiar dacă am greșit, greșesc sau voi greși, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiți încredințați, sunteți înfierați şi puși chiar de generația actuală pe banca acuzaților…”
Politicienii, o bandă de corbi odioși
„Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă… atunci în nici un caz nu veți fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleași greșeli ca dumneavoastră… pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici șeful unei bande de corbi odioși…
Când am intrat în război, cu prudență caracteristică a politicienilor valoroși nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereți, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am arătat considerațiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luați conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acțiuni. Bineînțeles, aţi refuzat.
După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătați situația şi-mi dădeați noi sfaturi.
V-am oferit să luați conducerea şi să faceți cum credeți că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat.
Luându-vă după câțiva ofițeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greșeală şi o trădare, iar greșelile şi trădările se plătesc scump…”
Premonițiile unui conducător străin de trădare
„Ce ar însemna acum să părăsim frontul? Ar fi un dezastru pentru România. Suntem la peste 1.500 km de ţară. Drumurile sunt cum sunt, iarna bate la ușă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviația are forța de distrugere pe care ar trebui s-o cunoașteți…
Vă dați seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldații şi caii noștri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condițiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german?…
Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.
Poftiți, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageți dumneavoastră armata şi „aranjați-vă” cu Anglia…
A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forțele din Rusia” înseamnă… a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acțiune în contra căreia nu v-aţi pronunțat public.
Însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor. Însemnează a crea țării, în cazul victoriei germane, condiții dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici granițele care vor voi să ni le lase rușii, nici libertățile noastre şi nici măcar viața familiilor şi a copiilor noștri.
În sfârșit, însemnează, din cauza nestabilității şi a trădării pe care mă sfătuiți să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura țării în viitoarea comunitate europeană o poziție morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală…”
Trădarea pe care o plătim scump
„Gestul pe care-l cereți să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă … concomitent cu dezorganizarea, prăbușirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniștii, legionarii, jandarmii, ungurii, sașii ar începe agitațiile, lupta, distrugerea ordinii… Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.
Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naștere gestul pe care mi-l cereți să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconștient, dar nebun…
Am avut şi am această convingere… fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiți: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor… pentru că avem bogățiile pe care le avem…
Trăgând învățăminte din trecut, cunoscând tendințele slave, plecând de la considerațiunile făcute mai sus … nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputință să o facă cineva şi ar fi o greșeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.
Domnule Brătianu, când cineva a fost șeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniștrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmățul moral, a iudeo-masonizării țării, a venalității, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei granițelor, nu mai are calitatea să vorbească…”
„Scrisoarea unui soldat” a rămas fără ecou. Trădarea tot s-a întâmplat. Pentru că asta fac politicienii cel mai bine, trădează.
E suficient să privim către Ucraina, Bâstroe, PNRR sau „pensiile militare”… Indiferent cât vom rezista ca neam, momentele de cumpănă ne vor găsi mereu trădători în fruntea țării