Niciun lider al românilor, din ultimii 300 de ani, nu imploră o statuie a nesimțirii cum o face Groful de la Cotroceni. Trei secole cu dictatori și trădători, fanarioți și domni/ regi impuși de interesele boierilor sau politicienilor. Niciunul nu reclama o statuie a nesimțirii.
Cu toată perioada de tristă amintire, cu Securitate, poliție politică și decenii de dictatură comunistă, Ceaușescu rămâne o amintire plăcută în comparație cu Groful de la Cotroceni. Au fost decenii de restriște și privațiuni, dar România avea demnitate și era respectată în întreaga lume.
Ce influență sau impact mai are România? Nu la nivel global, cum se întâmpla în urmă cu 40 de ani, măcar regional, avem noi vreo relevanță astăzi? Ideea că am putea fi „furnizor de securitate la Marea Neagră” este o glumă. Nu suntem în stare să ne păstrăm Delta, iar flotă nu avem nici pentru pescuit, ce să furnizăm în afară de bancuri și ironii?
De peste opt ani tolerăm o statuie a nesimțirii pe post de președinte. Aproape un deceniu în care societatea s-a degradat atât de mult încât puțini mai au curajul să spere că ne vom reveni vreodată. O perioadă în care politica externă a fost subordonată oricui, mai puțin intereselor României.
O statuie a nesimțirii care umilește zilnic România doar pentru că poporul ăsta nu a învățat nimic din istorie. Nicio națiune nu se ambiționează să persiste în eroare cum o facem noi. Să repeți la nesfârșit propriile greșeli e dovadă de masochism sau… prostie.
La neamțul lăudat tot măru-i stricat
În anul 1866, un grup de ofițeri a dezonorat Armata, trădându-l pe Cuza și servind interesele politicienilor. În cele din urmă, poporul (prin referendum) a fost cel care a acceptat un “prinț străin” în detrimentul unui domnitor român. Un neamț impus de o clasă politică trădătoare și coruptă. Una care păstra România la nivelul Evului Mediu, din interese pur personale.
„Monstruoasa coaliție”, o alianță liberal-conservatoare a fost cea care a hotărât, încă din anul 1865, eliminarea lui Cuza și aducerea unui principe străin.
În februarie 2013, altă coaliție prezenta poporului soluția pentru ieșirea de sub dictatura băsesciană. Uniunea Social Liberală propunea un neamț în fruntea Internelor.
Poporul aștepta, cu gura căscată de admirație, coborârea disciplinei prusace peste Poliția Română. N-a fost să fie! Se vede treaba că Băsescu a avut multe păcate, dar și mai mult fler decât majoritatea românilor.
În iunie 2014, PNL își alegea un nou președinte. „Eu m-am apropiat încet de PNL, din 2004… din 2009 m-am apropiat un pic mai mult, în special de prietenul meu Crin Antonescu… acești zece ani nu se găsesc în carnetul meu de partid, dar se găsesc în inima mea de politician”. Câtă minciună și ipocrizie!
O statuie a nesimțirii, care ar fi avut nevoie de minim 5 ani în partid, a primit derogare. În România excepția devine regulă. Până și efectele obligatorii ale legii sunt aplicabile selectiv prostimii. În funcție de interese își face apariția „derogarea”.
Peste câteva luni, decembrie 2014, încă un neamț ajungea să conducă România! De ce? Ce secvență din ADN-ul nostru ne dictează alegeri sinucigașe? Dacă putem digera alegerea din anul 2014, cum de s-a întâmplat recidiva în 2019?
Cum să alegi o statuie a nesimțirii președinte? După 5 ani în care și-a bătut joc de România, să-l alegi iarăși nu relevă multă inteligență. Unii ar spune chiar că este prostie.
Succesul unui… eșec garantat
O statuie a nesimțirii, fără onoare sau principii și fără viziune sau proiecte, distruge România în corul de aplauze al unei clase politice complice.
O statuie a nesimțirii care a transformat Țara într-o colonie și a dezbinat națiunea. Atitudini și discursuri politice dezgustătoare. Construcții politice care au resuscitat Partidul Unic. Premieri numiți împotriva voinței electoratului. Unii dintre ei de o mediocritate intelectuală și un analfabetism funcțional evidente.
Toți cei impuși și susținuți în funcții de Groful de Cotroceni au fost personaje reprobabile, lipsite de integritate, profesionalism, onoare sau elementare calități și principii. Ciolacu și Ciucă îi transformă pe Tănase Scatiu și Dinu Păturică în eroi frecventabili ai culturii noastre.
După „monstruoasa coaliție” de la 1865, liberalii au recidivat cu „coaliția rotativă” și pentru că sunt conduși de o statuie a nesimțirii. După ce îți construiești discursul politic exclusiv pe demonizarea principalului partid de opoziție, să-l aduci apoi la guvernare, alături de propriul partid denotă un nivel al nesimțirii greu de egalat.
„România educată” este doar un exemplu dintr-un lung șir de eșecuri. Ultimii trei ani au fost un dezastru pentru Educație, dar veștile proaste continuă să vină. Învățământul românesc, profund degradat și depravat, devine tot mai mult garanția analfabetismului funcțional. Instituțiile statului ocrotesc impostura academică, iar Ciucă și Bode sunt dovada faptului că în România întotdeauna există… măreție în hoție.
Cine poate identifica un succes, unul singur pe care să-l atribuie celui care este o statuie a nesimțirii?
Modul în care s-a raportat la insultele ucrainene din Delta Dunării (detalii aici) este relevant pentru un individ care urăște profund România. „Nu cred că în acest moment e potrivit să atacăm ucrainenii pe baza unor date incerte. Ei nu au nevoie să fie certați…” a fost singura ieșire publică a celui care a făcut din nesimțire prerogativă prezidențială.
O statuie a nesimțirii în vizită la Singapore
Ultima aroganță nu mai este nici măcar o surpriză. Europa arde, crizele sufocă România, dar președintele a plecat în vizită, la peste 9000 km de țară.
„Consolidarea rolului României în spațiul indo-pacific este un obiectiv important al politicii externe a României, având în vedere reașezările geopolitice globale, dar şi interesul de a consolida dialogul politic, relațiile economice şi cele investiționale...” este motivul unei vizite care costă România o jumătate milion de euro. Bătaie de joc!
Ce să consolideze Tândală în Japonia și Singapore? El nu a reușit să consolideze poziția noastră în Uniunea Europeană, prin intrarea în Schengen. Nu este în stare să consolideze granițele României, pe care le terfelesc ucrainenii după bunul plac, dar este preocupat de „spațiul indo-pacific”! „Bă, ești prost?”
Faptul că președintele irosește bani publici în vizite inutile este o constantă a ultimilor 8 ani. O iresponsabilitate pentru care ar răspunde penal într-o țară sănătoasă. Poate era urgent și riscam deteriorarea relațiilor cu Japonia, dar Singapore… ce naiba caută plăvanul acolo?
În ianuarie 2018, premierul Japoniei, regretatul Shinzo Abe, a fost pus într-o situație jenantă tocmai de inconștiența Grofului de la Cotroceni. Mihai Tudose a demisionat de la conducerea Guvernului, pe fondul disputelor dintre PSD și Cotroceni, cu câteva ore înainte de sosirea la București a primei delegații nipone din istorie la nivel de prim-ministru.
Avem la conducere o statuie a nesimțirii care nu strică nici măcar două flegme pe România. Un președinte care transformă un avion oficial în taxi personal, cu care-și ridică nevasta din orașul de reședință.
Cei care au votat PSD și PNL trăiesc astăzi din vouchere pentru energie, carduri de alimente și „pachete sociale”. Un popor sărac și-a ales președinte o statuie a nesimțirii, care-și plimbă nevasta în „spațiul indo-pacific”, pe bani publici. Merită poporul ăsta suferințele pe care le îndură!