Drepturile militarilor, între teorie și practică

Anunțuri publicitare

Drepturile militarilor îmbracă forme diferite. Unele se acordă, altele sunt interzise sau limitate. Legea 80/ 1995, privind statutul cadrelor militare, are o secțiune despre „interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți”. Toate sunt cunoscute, de către cei interesați de o dezbatere onestă. Celorlalți, care agită spiritele, le-am explica degeaba, sunt indiferenți la argumente sau adevăr.

Unele drepturi (libera circulație, libertatea de exprimare sau libertatea economică), deși nu sunt menționate expres, sunt limitate prin ordine și dispoziții interne. Dreptul la viață intimă, familială și privată este relativ în condițiile verificărilor de securitate. Dreptul de petiționare este doar ipotetic, iar dreptul la viață este… aproximativ. Când ai jurat să-ți aperi țara „chiar cu prețul vieții”, într-o Armată prost echipată și înzestrată, ai oricum tendințe suicidale.

Din cele 32 de drepturi și libertăți impuse de Constituție militarului îi sunt afectate, sub o formă sau alta, jumătate. Nicio altă categorie socială nu are atât de multe limitări impuse prin Legea Fundamentală și normele subsecvente.

Drepturile militarilor, acordate prin lege, ar trebui să compenseze șirul lung al interdicțiilor. Asta dacă nu-i ascultăm pe cei care doresc egalitate între cei care nu sunt egali.

Dacă interdicțiile sunt imperative, prin efectul legii organice, drepturile sunt generice și fac, toate, obiectul unor hotărâri de Guvern sau ordine ale ministrului. Mai exact, teoretic ele există, practic sunt la discreția guvernanților.

Câte cadre militare în activitate beneficiază de „reduceri sau scutiri de impozit pe venit”? Concediul fără plată, concediul pentru formare profesională și alte concedii ocupă 3 pagini din Legea 80/ 1995. Dreptul la un spor „al cuantumului pensiei” pentru militarii decorați cu ordinul Meritul Militar are trei rânduri și este anulat printr-o aplicare arbitrară a legii.

Drepturile militarilor și secretul lui Polichinelle

Secretul lui Polichinelle este o taină pe care o cunosc toți, una care nu poate fi ascunsă.

Drepturile militarilor sunt un subiect asupra căruia mulți se apleacă, cu dezinvoltura personajului francez pentru rezolvarea unei probleme. Militarii huzuresc în opulență și îndestulare.

În esență, drepturile militarilor nu sunt diferite sau superioare celor pe care le primesc majoritatea angajaților.

Nu doar cei din privat, dar și bugetari. Dimpotrivă. Mulți au pachete de asigurare medicală mult mai avantajoase, vacanțe plătite sau bonusuri financiare. Libertatea de a-și negocia salariul sau de a-și schimba când doresc locul de muncă sunt luxuri pe care niciun militar nu le are. Cât despre promovare, în afara Armatei, performanțele și experiența prevalează unor cursuri „de carieră” anacronice.

Salarizarea militarilor n-are treabă cu Polichinelle. Este un secret mai bine păzit decât operațiile militare din Ucraina. Drepturile militarilor se limitează la semnarea unui „fluturaș” cu niște cifre despre care prea puțini au habar ce semnifică. Militarul se concentrează pe suma depusă în cont, restul… risipă de consumabile.

Foarte probabil nici cei care au făcut vraiște salarizarea militarilor nu mai sunt capabili să justifice sarabanda modificărilor, amendărilor, derogărilor etc. De la sporuri acordate discreționar până la raportarea la un nivel al soldei din 2009, Armata este tărâmul tuturor posibilităților.

De cele mai multe ori deciziile celor care administrează finanțele Armatei produc reglementări care afectează negativ veniturile militarilor. Alteori acestea generează nemulțumiri, inechități și nedreptăți.

O Hotărâre elaborată în trei decenii

În octombrie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial Hotărârea de Guvern nr. 1198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională. Actul normativ era impus de modificările aduse, în anul 2019, Legii 80/ 1995. Acestea prevedeau dreptul cadrelor militare în activitate la „transport gratuit, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

Executivul a avut nevoie de patru ani pentru a emite o Hotărâre. Drepturile militarilor sunt refuzate, amânate sau amputate constant, ce mai contează o astfel de întârziere?

MApN avea HG 372/1990 privind drepturile de transport ale personalului propriu, încă în vigoare, care era graba? Nu este singura normă legală care produce efecte în Armată și are o vechime de peste 30 de ani. Sunt ordine interne, încă valabile, emise în urmă cu peste o jumătate de secol. Nostalgici și credincioși ai comunismului.

Cum timpul nu a permis (anii zboară ca vântul) autorilor să se concentreze suficient, HG 1198/ 29.09.2022 n-a ieșit perfectă, firește. Motiv pentru care fost modificată, încă înainte de a fi aplicată, în decembrie 2022. Oricum era timp. Instituțiile din SNAp aveau la dispoziție 90 de zile pentru a emite norme metodologice. Le-au emis, unii cu întârziere (aici). Norma legală (aproape) produce efecte așa că… a venit momentul să fie, iarăși, modificată.

Majoritatea celor care aveau dreptul la decontarea cheltuielilor de transport nu au încasat banii pentru ultimele cinci luni. Nu s-au făcut deconturi în baza normelor vechi, dar nici cele noi nu au produs efecte.

Aplicarea HG 1198/ 29.09.2022 oricum nu este unitară în SNAp. Unele instituții acordă de la data publicării, altele de la momentul emiterii normelor interne. Câte bordeie, atâtea obiceie.

Mărinimoși cu unii, exigenți cu alții

HG 1198/ 2022 așteaptă a doua modificare, în mai puțin de șase luni de la publicare. Venită de la MApN și aceasta este în detrimentul militarilor. Cel mai mult vor pierde cei care au avut neinspirația să-și cumpere o locuință prin credit bancar.

Aminteam drepturile militarilor. Conform Legii 80/ 1995 cadrele militare în activitate au dreptul la locuință de serviciu gratuită. Instituțile din SNAp nu au, deseori, posibilitatea să acorde cadrelor militare o locuință de serviciu decentă. Uneori nici măcar o locuință indecentă nu au la dispoziție.

Probabil mulți au auzit de procesele „case pentru generali”. Sunt doar vârful aisbergului. Mii de locuințe de serviciu, în toată țara, au fost vândute militarilor. Prețurile au oscilat între derizoriu și rezonabil. Un fond locativ care a asigurat prosperitate unor generații în schimbul privațiunilor și sărăciei altora.

Armata a avut locuințe de serviciu cât să asigure spații decente tuturor angajaților săi. A preferat să le cedeze prin afaceri dubioase și stratageme oneroase.

Pentru cei pasionați de investigații oferim două exemple. Cartierul din Antiaeriană/ București și cele din Gheorghieni și Mărăști / Cluj Napoca. Generali care au dat declarații false sau dezvoltatori care și-au bătut joc de așteptările militarilor nu sunt noutăți pentru Armată.

Tot Legea 80/ 1995 dă dreptul militarilor, în situația în care nu li se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, la o compensație lunară pentru chirie (de până la 50% din solda lunară) sau la plata ratei (în același procent) ori a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit. Nu intrăm în detalii, foarte probabil sunt cunoscute.

Posibilitatea plății unui credit imobiliar a fost justificată, încă de la început, prin creșterea atractivității carierei militare. O inițiativă bună, dar de care nu beneficiază foarte mulți militari.

Inconștiența unor decizii la limita dintre prostie și ticăloșie

Majoritatea cadrelor militare fără locuință este formată din tineri până în 30 de ani. Aceștia adună cu greu avansul și sunt oricum reținuți în a se aventura pe o piață a creditelor volatilă, cum este în România.

Un tânăr cadru militar nu primește nici 1000 de lei bani pentru chirie. Indiferent de eșalonul la care-și desfășoară activitatea. Asta și pentru că drepturile militarilor sunt calculate prin raportare la un nivel de referință aberant, din anii anteriori. Degeaba crește solda, compensația pentru chirie rămâne la același nivel.

Armata și Poliția pierd bani cu nemiluita, dar nu fac favoruri angajaților. Vor plăti mai multe chirii și vor avea angajați care se vor simți înșelați.

Care este diferența dintre cei care primesc bani de chirie și cei care plătesc o fracțiune din rată? În ambele situații în discuție este reședința (conform art. 88 din Codul Civil „locul unde își are locuința secundară”). De ce unii beneficiază și alții nu?

Modificările propuse la HG 1198/ 29.09.2022 vor face subiectul unor dezbateri intense și a unor decizii raționale, suntem convinși. Deși n-ar fi o surpriză contrariul. Ne-am obișnuit ca Statul să ofere cu zgârcenie, iar generalii să limiteze generos drepturile militarilor. Un paradox trist.

Decizii idioate care i-au obligat pe militari la măsuri disperate. Demisiile sunt cele radicale. Situațiile la limita legii și compromisurile sunt cele tranzitorii, către identificarea unei oportunități pentru a părăsi sistemul.

Un singur exemplu, tinerii nu se mai căsătoresc, sau chiar divorțează, pentru a-și păstra dreptul la un supliment financiar și așa la limita ofensei. Este o alternativă tristă, dar se întâmplă.

Este cumplit de mare prăpastie dintre cei care iau decizii și cei care trebuie să suporte consecințele acestora.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

3 comentarii

  1. E absolut inutilă discuția, cat timp nu avem în vedere nevoile societatii, iar pensia militară este o zecime din pensia unui fost judecător modest pensionat la 42 – 50 de ani! Dacă avem nevoie de militari trebuie să le oferim conditii tentante.
    Noi avem nevoie de escroci, oportunisti, mincinosi, indolenti, iresponsabili. Îi plătim extrem de bine, le acordăm drepturi deosebite, ies la pensie tocmai când au căpătat oarece experiență.
    Avem judecători, procurori, „informatori”, „aleși”, cu drepturi și fără obligații. Nu mai avem industrie, agricultură, comerț românesc. „Drepturile românilor” se limitează la obligația de a plăti impozite și taxe.
    Justiția respectă „propria conștiință” a judecătorului, numită de noi profanii „bunul lor plac”. Procurorii apără drepturile infractorilor, nu drepturile legii. Cei pricepuți în ceva, ambițioși cu putere de muncă, se stabilesc în țările care le respectă meritele. La ce ne mai trebuie armată dacă legile sunt atât de … instabile?

  2. Clasa politică nu se va reforma în curând. Politicienii provin din partide politice care sunt cele mai organizate structuri mafiote, scopul lor fiind sifonarea banului public. Politicianul pe fondul mimării activității desfășurate în slujba alegătorului are doar scopul de a parveni. Conducătorii politici sunt aleși în afara țării, și au liber la jaf din partea partenerilor, în schimbul resurselor naturale și a cumpărării de armament, tehnică militară, și atribuirea unor contracte dezavantajoase pentru țară. Șefii instituției care ar trebui să garanteze ordinea constituțională sunt aleși din randul fripturiștilor care în schimbul sinecurilor oferite de partide, lor și familiilor acestora, acceptă orice politică îndreptată împotriva militarilor activi/în rezervă. Așadar marea masă a militarilor sunt umiliți în propria țară de către o gașcă de indivizi malefici. Și nu se va schimba paradigma până când militarii în activitate, din eșaloanele doi și trei, vor avea curajul să ia taurul de coarne și să spună clasei politice autohtone și nu numai: Stop Joc!

Lasă un răspuns Anulează răspunsul