Epigonii pensiilor militare sunt, în egală măsură, frustrați și invidioși. Frustrați pentru că, deși atacă furibund militarii, procentele și audiențele refuză să crească. Invidioși pentru că le-a lipsit curajul să-și asume privațiunile unei cariere militare.
Poate că sunt și alte cauze. Trădare, prostie, lipsă de imaginație sau pur și simplu … plagiat. În România furtul intelectual a devenit sport național, de ce nu s-ar înscrie și ei în competiție?
Drulă și USR i-au copiat pe Băsescu și PDL, primii care au schimbat sistemul pensiilor militare, din ticăloșie și calcul electoral meschin. Măcar atât ar trebui să învețe USR din dispariția PDL. Indiferent cât de mult îi umilesc pe militari, Armata va exista și când cei care o denigrează vor rămâne insignifianți pentru istorie.
Epigonii pensiilor militare se cred astăzi dulăi, turbați de furie și neputință. Dar dacă mâine militarii noștri se întorc de la război, ei vor fi primii cățeluși care se vor gudura pe lângă Armată. Tot din rațiuni electorale.
Cel mai bun exemplu este Olguța Vasilescu, ministrul asociat cu OG 59/ 2017 prin care s-a eliminat actualizarea pensiilor militare în raport cu majorarea soldelor.
În urmă cu câteva zile, 6 martie 2023, ambasadoarea SUA în România, Kathleen Kavalec, a mers în vizită la Deveselu pentru a o felicita pe Elizabeth Clifton, prima femeie care a primit comanda unității militare americane aflată în bază. Printre „persoanele foarte importante” prezente la activitate s-a aflat și Olguța Vasilescu.
Un primar din Dolj a fost invitat la un eveniment dintr-o bază militară NATO aflată în județul Olt. Cine din MApN a făcut invitația și cu ce scop? Ce implicații/ influență/ interese are primarul Craiovei la baza militară americană din Deveselu? Când era în Guvern, Olguța nu manifesta nicio pasiune pentru Armată. Câtă ipocrizie să se fotografieze lângă militari!
O „medie” care induce în eroare
De la Deveselu în Cincu și de la Câmpia Turzii în Kogălniceanu ostași din alte armate au venit să apere România. Nu înțelegem de ce ne „apără NATO” și nu Armata noastră? Pentru că de Armata României își bat joc politicieni și analiști mass media care n-au ținut niciodată o armă în mână, dar se erijează în experți militari.
În România, media pensiilor militare nu depășește 700 euro/ lună. Ne putem raporta la Bulgaria, unicul argument al sărăciei noastră. Altfel orice comparație e ridicolă. În Polonia, Cehia și Ungaria pensia medie a militarilor este 1200 euro. Media NATO depășește 3000 euro, iar în SUA 5000 dolari. Toate aceste pensii sunt peste media celor primite de civili, dar NIMENI, în nicio altă țară, nu urlă împotriva militarilor. Nimeni!
Referitor la mediile calculate de statistica, Grigore Moisil a remarcat că: „dacă pui o fesă pe o plită încinsă și o alta pe un bloc de gheață, media e bună, dar, în realitate, e vai de fundul tău!“. Este și realitatea pensiilor militare.
Dacă lângă pensia unui general (11.500 lei), recent trecut în rezervă, aducem 8 subofițeri (2.500 lei fiecare) pensionați în urmă cu 15 ani, ajungem la o medie de 3500 lei. Nu e rea, ar spune epigonii pensiilor militare. În realitate generalul are o pensie bună pentru România, iar subofițerii puțin peste dublul pensiei minime garantate de stat.
Un individ, care nu a muncit nicio zi în viața lui, primește de la statul român jumătate din cât încasează un militar în rezervă după 30 de ani de serviciu. România le spune ostașilor săi că au obligația să-și dea viața pentru țară. Pensia de urmaș lăsată de un militar căzut pe front este, astfel, egală cu cea pe care o primește un cetățean care n-a făcut nimic în viață.
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă
Este adevărat că nedreptățile și inechitățile dintre militari sunt accentuate și de aplicarea discreționară a cadrului normativ. Sunt argumente solide pentru care militarii se pot declara nemulțumiți sau dezamăgiți de modul în care guvernanții, politicienii sau societatea îi tratează. Dar sunt și situații în care cauzele acestor nedreptăți se regăsesc în interiorul Armatei.
Un exemplu, pe care îl cunosc toți militarii, este „majorarea pentru lucrări de excepție/ misiuni speciale”, pe care mulți o numesc, peiorativ, „Oscar”. Nu există Norme metodologice transparente și general aplicabile pentru acordarea acesteia. Foarte multe unități nu au nici măcar o elementară procedură internă pentru o majorare care rareori și-a atins scopul pentru care a fost stabilită.
Este un alt „spor” acordat discreționar de către comandanți. Unul de care beneficiază „a priori” întreg personalul de conducere sau cu care se recompensează obediența și servilismul. Este frustrant să știi că nu contează rezultatele și performanțele. Important este să fii în grațiile conducerii.
„Oscarul” a devenit în ultimii ani subiect de controverse, invidii și răutăți printre militarii activi sau în rezervă. Mai ales pentru că, se cunoaște situația celor care l-au primit exclusiv în vederea creșterii nivelului pensiei. Sigur, ne omoară pudibonderia adevărului care deranjează.
Realitatea este că „Oscarul” a cunoscut o deturnare ordinară și condamnabilă în ultimii ani. Una care a produs convulsii și nemulțumiri firești. Nu este, însă, singura care a generat nedreptăți și inechități. Sunt mult mai numeroase detașările pe funcții superioare sau care presupun mai multe sporuri, tot în vederea unei pensii mai mari. Asta deși militarii respectivi nu îndeplineau condițiile legale pentru a ocupa funcția.
Este neplăcut, dar realitatea trebuie acceptată: Armata este dezbinată și din cauza abuzurilor pe care le comit cei aflați la conducere.
Vești bune pentru militarii în rezervă
Până să fie eliminate inechitățile și nedreptățile existente constatăm că Legislativul nu pierde timpul și chiar este preocupat de confortul pensionarilor militari. Un proiect de lege adoptat de Camera Deputaților (PL-x nr. 178/2022) prevede că pensionarii militari pot primi talonul de pensie și la o altă adresă decât cea de domiciliu, așa cum se întâmplă acum. Deputații au avut nevoie de aproape un an să dezbată pe marginea subiectului, dar au reușit. O veste bună pentru militari, politicienii îi persiflează!
Un proiect de „lege unică a pensionării României” este soluția pe care mulți politicieni și argați din mass media o avansează agresiv. Marota „egalității sociale” și a principiului „fiecare să primească în funcție de contribuție” este promovată drept dogmă a obligațiilor statului față de pensionari.
Epigonii pensiilor militare omit să spună, însă, că activitatea majorității „contribuabililor” se desfășoară exclusiv în baza Codului Muncii. Un detaliu ignorat din superficialitate, dispoziții editoriale, captarea audienței, calcule electorale sau cinism politic. Altfel ar explica cum militarii se raportează mai des „legilor speciale” decât Codului Muncii.
Constituția interzice munca forțată (art. 42, pentru curioși). Sunt însă și două categorii de cetățeni expres menționate pentru care interdicția are… nuanțe. „Nu constituie muncă forțată: activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare… munca unei persoane condamnate…”. Până și Constituția recunoaște că unele activități militare pot fi asimilate muncii forțate. Să fim cu toții egali. Până și militarii să fie egali cu… deținuții.
Epigonii pensiilor militare
Între timp, prin bunăvoința decidenților, falia dintre activi și rezerviști se mărește în fiecare zi. Aminteam despre eliminarea actualizării pensiilor militare în raport cu solda militarilor activi. Este una din măsurile care au decuplat grav cele două categorii de militari, activi și în rezervă.
Următoarea este cea care ține de modul în care se face plata gradului militar. Am explicat aici de ce gradul unui general trecut în rezervă în urmă cu un an este inferior din punct de vedere financiar unui caporal rezervist voluntar în anul 2023.
În materialul anterior (aici) am adus în atenție nedreptățile care se produc printre militarii în activitate în ce privește decontarea cheltuielilor de transport. Pentru militarii în rezervă Armata decontează un singur transport, cel de pe ultimul drum.
Pentru pensionarii militari nu vor fi niciodată bani. Așa puțini cum sunt, pentru cei mai mulți dintre militarii în rezervă, tot se găsesc hiene care să se declare nemulțumite de valoarea pensiilor militare. Până la urmăm, epigonii pensiilor militare nu au explicat dacă problema lor este valoarea pensiei militare sau modul în care se plătește. Nici nu se obosesc să aducă argumente în sprijinul demersului lor.
Cum să-i explici unui troglodit că o pensie de 18000 lei pentru un fost șef al Apărării este una decentă? Sau că indecentă este pensia de 2500 lei după 30 de ani de activitate „în slujba Patriei”. Indiferent dacă este a unui soldat sau a unui colonel.
Epigonii pensiilor militare nu au capacitatea de a privi dincolo de josnicia unei retorici mincinoase.