Deja nu mai este o știre faptul că ordonanța generalului Ionel, caporalul Ion, a primit o funcție în Guvern. Consilier onorific, deocamdată. Trebuie să înțeleagă Ion că, uneori, generalul dorește păstrarea aparențelor.
De exemplu, Paula Cristea a fost plimbată (deseori la limita legii) pe diverse funcții până să primească prima stea de general. Următoarea a venit firesc, aproape în virtutea inerției. Astăzi gl.mr. (rz.) Paula Cristea este directorul de cabinet al premierului, cu rang de secretar de stat.
Caporalul Ion este programat să nu-l depășească intelectual pe generalul Ionel. Ca orice inteligență artificială și Ion are comportamentul subordonat celor trei legi ale roboticii. Bine, ușor reinterpretate, pentru a satisface înfumurarea generalului Ionel: să nu-l contrazică, să nu pună întrebări și, mai ales, să-l lingușească.
Armata are un cadru normativ atât de flexibil și generos încât caporalul Ion va primi curând tresele de ofițer. Ulterior, stelele de general vor rămâne o simplă formalitate. Dacă era „caporalul Maria” ar fi fost mai simplu. Nevestele și metresele se raportează la norme speciale pentru accederea și evoluția în cariera militară.
„Scuipă-l, să nu mi-l deochi!”
Deocamdată caporalul Ion este în perioada de învățare. Filozofia gestionarii resursei umane este foarte simplă pentru generalul Ionel: calificarea la locul de muncă rămâne sfântă. Un zelot al comunismului rămâne atașat principiilor sale.
O tehnică pe care generalul a perfecționat-o constant de când conduce, discreționar, destinele Armatei. Sunt mulți ofițeri „așezați” în fruntea unor structuri importante, doar pentru că au primit binecuvântarea generalului Ionel.
Două exemple, la întâmplare, ale unor generali care n-au ocupat funcțiile prin concurs.
Gl.bg. Bogdan Cernat a fost 3 ani comandant al Centrului Întrunit de Analiză şi Lecţii Învăţate al NATO din Portugalia. La încadrare nivelul de cunoaștere al limbii engleză nu-i permitea nici să participe la concurs. Un fleac! S-a modificat procedura, au fost eliminați competitori, iar el a fost numit direct. Astăzi conduce Divizia 4 „Gemina” din Cluj. Fără concurs, firește.
Gl.mr. Constantin Luca este primul contabil numit, fără concurs, în fruntea „Inspectoratului General al Armatei”, cum era cunoscută structura ale cărei tradiții le poartă astăzi Corpul de control și inspecție din MApN. Anterior „doctorul în științe militare” a condus Casa de pensii sectorială a Armatei și Direcția audit intern din MApN. Tot fără concurs. Vom reveni curând cu un material dedicat.
Generalul Ionel a fost mereu încântat de realizările lui profesionale. De la celebra bătălie de la Nasiriah, până la memorabila teză de doctorat, mistificările i-au conturat un profil de invidiat.
Cel mai mândru este generalul Ionel de modul în care a distrus resursa umană din Armată. România este singura țară care a pierdut jumătate din personalul Armatei, în mai puțin de zece ani, deși n-a fost implicată în niciun război.
Ce nu reușesc rușii după un an cu Armata Ucrainei a izbutit generalul Ionel cu cea a României, fără să tragă un cartuș.
„După formalitățile de rigoare, am început să convorbim”
Caporalul Ion își ascunde originile militare în spatele funcției de „consilier onorific”. Este titulatură sub care sunt disimulate, de cele mai multe ori, numirile oneroase. Fără concurs, fără întrunirea condițiilor legale, uneori și fără remunerație. Cine se mai împiedică de câteva mii de lei când accesul la informație este cu adevărat neprețuit?
La început Ionel a fost încântat să afle că, în sfârșit, i-a venit ordonanța. Trecuse un an de când i-au spus că poate conduce România prin „ordonanțe”, iar el nu avea decât miniștri și consilieri. În Armată era simplu. Avea ordonanțe fără număr. Cele mai multe ordonanțe purtau grade de general, dar lui Ionel îi era indiferent. Oricum le acordase mai mult onorific. Ionel răsplătește generos obediența și servilismul.
Am mai scris (aici) despre caporalul Ion, încă de la prima sa apariție publică. O jalnică punere în scenă a unui moment patetic. Deși totul a fost regizat, generalul Ionel n-a reușit să se ridice la nivelul caporalului Ion. Un dialog infantil care degaja disperarea organizatorilor: s-au limitat la cuvinte simple, întrebări ușoare pentru a evita ca Ion să-l pună în dificultate pe Ionel.
Conversația dintre Ionel și Ion va ajunge subiect de analiză la Evaluarea Națională a elevilor de clasa a VIII-a. Naivitate dialogului dintre general și proaspătul său consilier n-ar fi fost posibilă dacă Ionel nu dicta textul. Altfel, cuvintele generalului „România este o țară frumoasă, cu oameni frumoși” vin ca o replică peste timp la cele ale lui Kennedy: „Un om inteligent este acel care știe să fie atât de inteligent încât să poată contracta oameni mai inteligenți decât el”.
La vârful Statului, în România, funcționează efectul imaginii din oglindă: totul este răsturnat.
„Cât era Ionel mititel, mai mergea”
Ionel, eroul lui Caragiale, era obraznic, răsfățat, prost crescut, despotic inclusiv cu mama lui. Totuși, pentru mulți Ionel rămâne un personaj simpatic, un ștrengar neastâmpărat, un „copil cu personalitate”. Indiferent care-i sunt năzdrăvăniile primește admirația mamei sale și a multor părinți aflați în situații similare.
Un alt crâmpei de cultură extrapolat la vârful Statului român.
Ionel, eroul României, este un plagiator ordinar care-și ascunde limitele în spatele instituțiilor „de forță” ale Statului. Un impostor fără onoare, care administrează țara precum un șofer beat mașina scăpată de sub control. Un general care și-a trădat camarazii și un politician care-și umilește poporul din considerente strict personale. Indiferent la „năzdrăvăniile” lui, groful de la Cotroceni îi acordă credit nelimitat. Dacă-i ordin, cu plăcere!
Ion, personajul lui Rebreanu, întruchipează tipul arivistului machiavelic, dispus să apeleze la mijloace imorale pentru a-și atinge scopul. Ion nu este o persoană complicată, mai degrabă primitivă, incapabilă de dileme și mustrări de conștiință. Ion al Glanetașului are o singură obsesie: pământul. Este dispus să sacrifice tot, manifestându-și deseori impulsivitatea, violența și egoismul inclusiv față de cei apropiați.
Glanetașu iubea pământul, generalul se iubește pe sine. Altfel, sunt identici. Paradoxal, generalul Ionel e un Ion mai mititel.
Caporalul Ion este clona generalului Ionel. Ocupă o funcție pentru care nu este pregătit și este produsul unei campanii bazată pe falsuri și induceri în eroare. O situație cu care generalul Ionel este foarte familiarizat.
Legenda „eroului de la Nasiriah”, o înșelăciune a finului Dobrițoiu, primește replica de la „nașul” Burduja. În istorie toți trădătorii au sfârșit trădați, pentru că… orice naș își are nașul.
Ion nu este decât clona nereușită a eșecului construcției unui individ care și-a depășit în urmă cu mulți ani nivelul propriei incompetențe, Ionel. Dacă era digerabilă situația când generalul Ionel conducea o brigadă, tot ce a urmat ulterior a produs doar dezastre.
„Ionel! mamă! ce ai?”
Caporalul Ion și generalul Ionel sunt „doctorul Jekyll și domnul Hyde” din romanul lui Stevenson. Un exemplu tipic de dedublare a personalității.
Nu este, însă, singura tulburare a falsului erou.
Generalul suferă vizibil și de cultul personalității. După ce și-a donat ținuta, Ionel a „predat” și pistolul… cu cremene. Cu bocancii și ținuta, donate Muzeului Militar, am înțeles, erau aproape noi. Ciorapii erau puțin purtați, deși eroul nostru conducea bătăliile din birou. Desculț, în papuci, i-ar fi înghețat extremitățile.
Ordinul ministrului, Nicolae Ionel Ciucă, nr. M 190/ 2021, este despre „acceptarea pentru statul român a donației unui bun cultural mobil făcută de domnul Ciucă Nicolae-Ionel”. „Bunul cultural” este o reproducere ordinară a unui pistol cu cremene.
Cultul personalității îmbracă uneori excese grotești. Nu alocăm efort să analizăm toate inepțiile, doar subliniem infatuarea eroului de la Nasiriah.
O perioadă caporalul Ion va fi ignorat. Generalul Ionel este în negocieri sau dispute (nu e clar) cu Preacuviosul Marcel de la Buzău. În joc sunt cele mai importante funcții din Stat.
Votați Ionel președinte! Cu generalul în fruntea Guvernului inflația a îmbogățit statul și sărăcit populația. România trăiește din pachete și ajutoare sociale. Crizele multiple sunt nesfârșite (e suficient să amintim că cele două falimente de pe piața asigurărilor afectează 70% din volumul acestora).
Europa ne umilește, închizându-ne ușa Schengen în nas, dar ne obligă să suportăm nesimțirea Ucrainei. Un vecin care ne scuipă și insultă obraznic, dar pentru care Ionel continuă să sacrifice România de dragul stăpânilor săi.
O listă de „realizări” aflată doar la început…
Generalul Ionel a făcut praf Armata. Apoi a pus România pe butuci, în doar câteva luni. După ce-i transferă caporalului Ion cunoștințele și competențele sale, generalul Ionel îl poate detașa și împuternici (o procedură dragă lui) consilier al dictatorului de la Kremlin. Într-un an Rusia va fi la fel ca România, la pământ!
Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. România după operele lui Caragiale.