Apărarea României este responsabilitatea întregului sistem național de apărare/ SNAp. Nu este misiunea exclusivă a Armatei. La fel cum sub umbrela „pensiilor militare” intră și jandarmii, pompierii sau lucrătorii din servicii și penitenciare.
Apărarea României este vital condiționată de capacitatea SNAp de a acționa integrat și coerent. Dacă pe timp de pace competiția sau rivalitatea, pe care structurile din SNAp le acceptă sau cultivă (cu inconștiență am spune), sunt tolerabile, ele devin catastrofale pe timp de criză sau război.
Discursul public din ultima perioadă a adus în atenție doar militarii, cu trimitere directă la Armată. În realitate este vorba despre o familie ocupațională care adună (personal activ și în rezervă) peste o jumătate milion de români. Asta au pierdut din vedere epigonii pensiilor militare. Dimensiunea și valoarea SNAp.
Lipsa solidarității și a coeziunii vulnerabilizează interesele militarilor pe timp de pace. Până nu conștientizează asta vor fi victime și subiect de batjocură pentru toți cei care ostracizează lucrătorii din SNAp.
Drulă și Ghinea nu sunt preocupați de apărarea României. Oricum fug din țară dacă ajung rușii la Nistru. Ar putea avea nevoie, însă, de pompieri sau polițiști. Și dacă „nevoia” apare în zile de sărbătoare legală? Nu doresc ei „echitate socială”? Intervenția pompierilor sau a organelor de ordine se amână până în ziua următoare. Stinge Ghinea focul cu PNRR-ul.
Condiții și drepturi egale pentru toți cetățenii europeni plătiți din bani publici!
Să aibă șeful Armatei venitul europarlamentarului Ghinea. „Importanța socială a muncii” generalului Petrescu nu este inferioară unui parlamentar. Deseori e mai important șeful Armatei decât un conțopist de la Bruxelles.
Încercarea personalului activ și în rezervă din SNAp de a-i sensibiliza pe politicieni nu va aduce niciun rezultat. Aceleași discuții sterile, aceleași platitudini și promisiuni lipsite de efecte. Unii nu vor, alții nu pot să înțeleagă.
Pușca și cureaua lată
Nici protestele, în forma actuală, nu vor avea niciun rezultat. Din nefericire, am spune!
Personalul din SNAp anunță, de mai multe săptămâni, un protest de amploare pentru vineri, 24 martie 2023 (aici). Pe hârtie și rețelele sociale sună bine. Aproape că am crede într-o mobilizare de proporții a sindicatelor și militarilor în rezervă. În realitate, va fi o altă mare dezamăgire.
Nici nu are cum să fie altfel. Revendicările sunt generate exclusiv de nemulțumiri financiare.
Aplicarea în integralitate a Legii nr. 153/2017 pentru întreg SNAP.
Actualizarea pensiilor militare de stat conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat fără modificările și completările ulterioare, așa cum a fost adoptată de Parlamentul României.
Majorarea normei de hrană/normei de echipare, prin raportare la valoarea actuală a indicilor prețurilor.
Atât îi preocupă pe bravii și cutezătorii noștri angajați ai SNAp, banii pentru mâncare. Pragmatică și sănătoasă atitudinea. „De la viață rămâi cu ce bagi în gură și…”. Mircea Eliade spunea că „dacă te reduci la nivelul fiziologic al tuturor ființelor vii, și foamea și sexul sunt „esențiale”… ajungem la o regresiune a omului în nivelul zoologic”.
Altfel, revendicările sunt legitime și ar fi trebuit susținute cu multe luni în urmă.
Sunt însă suficiente? Vor fi mulțumiți militarii dacă vor primi câteva sute de lei în plus? Este singura lor dezamăgire? Disconfortul financiar este singurul care le afectează viața?
Poate că Drulă și USR nu vor avea succes, iar pensiile militare vor rămâne de stat. Poate că nici cadrul legislativ nu va fi prea abrupt modificat și, cu puțin noroc, poate chiar se va produce o reașezare a sistemului de pensii militare. Dar, atât… asta e tot?
Pe nimeni nu deranjează corupția, abuzurile și nedreptățile din SNAp? Pentru că ele se întâmplă în toate instituțiile. Acolo este cauza degradării percepției publice asupra armatei.
Complicitate și indiferență
Câți au manifestat împotriva celor care au distrus apărarea României?
Militarilor în activitate le este interzis, dar cei în rezervă? Au pârghii și instrumente prin care să-și manifeste revolta, să nu fie indiferenți.
Nu au făcut-o când Oprea a coborât în derizoriu gradul militar prin avansări absurde. Nu au avut reacție când Fifor a emis catastrofalul ordin M124/ 2017. Unii chiar au profitat de ocazie pentru a-și împinge rudele sau cunoștințele în rândul cadrelor militare. Câți militari în rezervă au protestat când s-a sufocat SNAp cu sute de neveste și amante devenite ofițeri, după o noapte?
Unde au fost bravii noștri rezerviști când șeful Armatei i-a trădat? Când a dezonorat haina militară, implicându-se în politică, care a fost reacția lor? Când a fost acuzat de plagiat, cum l-au dezavuat militarii în rezervă?
Nimeni nu a protestat când apărarea României a început să sufere, în urma aplicării Legii 223/ 2015. Dimpotrivă, foarte mulți au fost ademeniți de perspectiva pensiilor mai mari decât soldele. La fel ca cei care au acceptat, bucuroși sau resemnați, „compensatoriile” din Ordonanța 7/ 1998. Sigur, au fost și excepții, dar majoritatea a ales voluntar, unii chiar „forțând” plecarea.
Ar refuza bravii noștri militari pensii mai mari decât soldele? Câți din cei nemulțumiți de nedreptăți și inechități sunt în situațiile menționate anterior? Câți și-au pus întrebarea dacă îndeplineau condițiile pentru „Oscar” sau „solda de merit”? Dacă au avut cunoștință de abuzarea acestor drepturi, câți au făcut sesizări sau rapoarte?
Unde au fost sindicatele din Poliție când un coleg de-al lor a ucis o copilă pe trecerea de pietoni? Care a fost reacția militarilor când 8 colegi au fost uciși de incompetența și inconștiența unor generali? Câți l-au interpelat pe actualul premier să-l întrebe dacă sunt adevărate zvonurile despre soția sa sau despre salariile compensatorii?
Când își revendică militarii și apărarea României?
Starea Armatei și a întregului SNAp este o consecință a complicității, prin lipsa de reacție, a tuturor militarilor. Activi sau în rezervă.
Militarii culeg rezultatele anilor în care n-au protestat, deși erau umiliți, jigniți, oprimați sau exploatați. Le era și greu să o facă având printre ei corupți, hoți, interlopi, politruci, impostori etc.
Protestul public nu este sub demnitatea militarilor. Lipsa de onoare și de integritate ar trebui să fie.
Este foarte bine că militarii ies în stradă! Pe rețelele sociale revoltele au valoarea imaginilor care circulă prin grupurile de pensionari. Atât de patetici cei care trimit „flori și cafeluțe”. Mai rămâne să protesteze agitând pancarte cu „make love, not war”
Pe politicieni nu-i vor convinge protestele sau mitingurile. Miniștri, parlamentari sau simpli membri de partid, toți sunt subordonați exclusiv interesului clanului din care fac parte.
România nu are partide politice care să-și asume o doctrină coerentă și un proiect de țară. Doar niște grupări de interese ascunse sub sigla unor formațiuni înregistrate ca partide. Niște găști care servesc interesele unor mediocri sau le asigură membrilor accesul la resurse.
Militarii, întreg SNAp, nu reprezintă un bazin electoral suficient de ofertant cât să merite efortul. Militarul nu este decât acel fraier al societății care se arată dispus să-și sacrifice viața pentru țară și să fie plătit prost.
Totuși, Ciucă, Ciolacu sau Iohannis sunt doar niște funcționari plătiți tot de popor. Dialogul militarilor trebuie să se întâmple cu cetățeanul, cu „civilii”. „Angajatorul” nu este la Cotroceni sau Victoria.
Pentru asta, angajații din SNAp ar trebui să se revolte împotriva abuzurilor și corupției din sistem. Trebui să-și revendice, înainte de orice, onoarea și demnitatea.
O platformă de revendicări onestă ar trebui să înceapă cu eliminarea disfuncțiilor și sincopelor care afectează apărarea României. Altfel militarii acționează doar asupra efectelor fără a elimina cauzele.
Post scriptum
Pentru a nu înțelege că nu susținem protestele publice ale militarilor, vom fi acolo! Orice manifestare a nemulțumirilor este un pas către normalitate. Trebuie acceptat, însă, că doar revendicările materiale nu sunt suficiente.
Fără o asanare profundă a SNAp, militarii vor continua să fie vânați. Fără așezarea militarilor, în societate, pe poziția pe care o reclamă multitudinea de interdicții și privațiuni pe care le suportă, mass media și politicienii lipsiți de onestitate vor continua să-i linșeze public..
1 comentariu