După mai bine de două secole, după răscoale, războaie, revoluții și comunism, poporul român a fost lovit de prosperitate. Ne sufocă îndestularea și belșugul cifrelor din statistici. Suntem martorii unui capitalism original, „made in Miorița”. Am rafinat feudalismul într-o iobăgie contemporană denumită îndrăzneț „democrație”.
Poporul român trăiește într-o buclă temporală din care nu dă semne că ar fi interesat să iasă. Singura constantă din istoria lui, a acestui popor, este voluptatea cu care și-a ales călăii pe post de conducători. Aceeași satisfacție cu care și-a omorât liderii care ar fi vrut să-i schimbe destinul.
Românii au ajuns, iarăși, iobagi în propria țară. Situația nu este mai rea sau mai bună decât în urmă cu 250 de ani. Este aceeași. Doar o altă orânduire socială, în care exploatarea îmbracă forme mai subtile. Manipularea maselor nu mai este nici măcar artă, a ajuns pur și simplu profesie. Sofismul antic ar păli de invidie în fața mass media contemporană.
În urmă cu 250 de ani românii, majoritari, erau exploatați de o minoritate etnică. Captivi în propria țară. Erau iobagi obligați să muncească mai mult pentru alții decât pentru sine. „În fiecare săptămână slujim patru zile și totuși când ne ducem în ziua a cincea acasă ca să ne câștigăm şi să ne lucrăm ceva și pe seama noastră nu ne dau pace, ci îndată ne trimit cu poșta ba într-o parte ba în alta”, se plângeau țăranii din Voila în perioada Răscoalei lui Horea.
Românii trăiesc un etern deja vu. Muncesc pentru boieri. Parlamentari, miniștri sau primari, politicienii în general, sunt nobilimea societății contemporane.
Poporul român are vocație de slugă și o patimă ascunsă pentru iobăgia perpetuă. Astăzi iobăgia este vopsită și ambalată elegant, mâine s-ar putea ca stăpânii să nu mai aibă nici măcar atâta bunăvoință.
Exploatarea românului de către Stat
România are cele mai ridicate impozite pe muncă din lume, dar, la schimb, Statul nu oferă nimic. Nu avem servicii medicale, educaționale, infrastructură sau securitate. Doar „scheme de sprijin”, „vouchere” și subvenționări care asigura iluzia unui stat social. Nici măcar atât nu mai este România. Pentru toate „pomenile” sociale, pe care le oferă Statul, românii primesc alte biruri.
Taxele ating cote apocaliptice, băncile sunt lăsate să crească ratele la niveluri criminale, prețurile sunt total scăpate de sub control, etc … Inflația, provocată de Guvern, adună banii populației pentru o clasă politică tot mai lacomă. Pentru fiecare leu, pe care îl primește, poporul român varsă alți doi în conturile Statului.
Statul român nu-și mai servește cetățenii, a devenit doar un instrument care asigură bunăstare partidelor.
Jumătate din venitul cetățeanului este reținut direct la sursă, prin taxele și impozitele aplicate salariului. Acestea sunt doar începutul. Statul percepe taxă pentru orice. Asigurarea obligatorie, impozitul pe teren, casă sau mașină sunt banalități. Urmează taxele locale, tot mai exorbitante și plătite pentru orice fleac. Impozitul și asigurarea depășesc în multe localități venitul mediu lunar de la nivel național.
Orice intersectare cu instituțiile statului înseamnă o altă taxă sau un alt impozit. Pentru un imobil, pe care un cetățean îl deține zeci ani și se decide să-l vândă, va plăti 1% din suma încasată. Asta deși pentru locuința respectivă a plătit deja impozit Statului. Și este doar un exemplu.
Fiecare român plătește din venitul rezultat din propria muncă peste 50% către Stat. Asta înseamnă că din 5 zile aproape 3 sunt muncite pentru prosperitatea celor care au transformat România într-o rețea de crimă organizată.
De la „exploatarea omului de către om” noi am ajuns la „exploatarea omului de către partidele politice”.
Suntem bogați, avem cea mai opulentă sărăcie
PSD și PNL duc o politică antiromânească. Sunt principalele partide care au redus poporul român la nivelul iobagilor din vremea lui Horea. O minoritate trăiește în lux, cu venituri exorbitante și sinecuri interminabile, iar majoritate abia supraviețuiește de pe o zi pe alta.
Nu este, însă, doar situația PSD și PNL. Toate partidele care au avut acces la putere au transformat serviciul public într-un corn al abundenței pentru camarila care le susține.
În Ungaria taxarea pe muncă este la jumătate față de România, iar ei au autostrăzi, școli și spitale. Ungaria are taxe mai mici, dar oferă condiții mai bune de viață. Ungaria, țara care nu pierde nicio ocazie să umilească România. Deși, în prezent, este o competiție printre vecini: care dintre ei reușește să umilească mai mult poporul român.
În România salariile sunt mici pentru că taxele sunt mari. Munca românilor nu asigură progres sau belșug comunității, este taxată de către PSD și PNL.
Aproape 1 milion de pensionari câștigă puțin peste 1.000 de lei. Aproape 1 milion de angajați câștigă mai puțin de 2.000 de lei. Firmele românești sunt decapitalizate și nu au resurse să se dezvolte din cauza taxelor mari, ridicate. Atunci când banii românilor și ai firmelor românești se duc la Stat, partidele prosperă.
Degeaba are România un PIB cât al Portugaliei dacă majoritatea trăiește în sărăcie.
Sunt doar câteva aspecte care au ajuns atât de cunoscute încât intră în sfera platitudinilor. Poporul român este o populație pe cale de dispariție. Și totuși nu se plânge. În Franța crește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani și țara arde, la propriu. În România vârsta de pensionare este deja 65 de ani și se pune problema să crească la 70.
Ce face poporul român? Votează PSD și PNL!
Românul mai are o „calitate”. Face haz de necaz de aceea e un popor vesel. Oricum știm să ne plângem de milă!
Ba sunt de vină străinii care ne-au furat bogățiile, ba sunt de vină capitaliștii care investesc puțin și câștigă mult, ba e de vină UE că ne impune să facem sau să nu face.
De fapt, nu ne dorim o justiție responsabilă, care să-i pedepsească pe cei care mint și încalcă legea. Nu ne dorim să acordăm drepturi de îndrumare și control celor care dovedesc bună-credință și pricepere. Nu ne dorim să tragem la răspundere pe cei care își încalcă jurământul depus la investire „Jur să … așa să mă ajute Dumnezeu sau Allah, sau … !” „Adică pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață” „Deșteaptă-te române ..!”