Militarii români și trădarea celor care îi conduc

Militarii români sunt o categorie socio-profesională abandonată. De societate, de clasa politică, de generali și conducere.

Fără comandanți, mai contează dacă au aliat adevărul? Sau dacă au instrumente și argumente rezonabile pentru a-și susține cauza?

Armata este o instituție definită printr-un nivel superior al organizării, planificării, mobilizării și, mai ales, solidarității. Degeaba! Fără coeziune și comandă nu este diferită de o turmă de oi condusă de măgari.

Militarii români nu pot protesta, dar… Cine l-a oprit pe șeful Armatei, generalul Daniel Petrescu, să comunice public, să-și apere subordonații? Cine i-a interzis Direcției de relații publice să se angajeze în promovarea adevărului? Doar războiul din Ucraina este important pentru Costi Spânu, generalul care așteaptă să intre în rândul „specialilor europeni”?

Militarii români nu sunt lipsiți de reprezentare. Au camarazi în Parlament și Guvern, printre primari, consilieri etc. Au un ministru obligat să le apere onoarea și interesele. Cine l-a auzit pe Angelică Tîlvăr angajându-se în combaterea minciunilor USR? Un ministru plimbat, ca ursul prin sat, doar la întâlniri formale.

Militarii români au acces la mass media. Platourile televiziunilor sunt ocupate zilnic de militari în rezervă. Armata are propriul Trust de Presă, propria emisiune la televiziunea publică și destule platforme online. Una chiar dedicată demontării știrilor false.

Militarii români îl au comandant pe președintele României. Reacțiile acestuia oscilează între greață și lehamite. Generalul Ion Oprișor, eternul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, doar culege beneficiile celor patru stele primite total gratuit. Altfel, nicio reacție.

Atacul la adresa Armatei, umilirea militarilor români trebuiau dezbătute în CSAT. Ele trebuie să înceteze, chiar dacă pentru asta intervine legea. Nu doar negarea Holocaustului este infracțiune și sabotarea Armatei ar trebui să fie.

Este trist! Cei care au datoria să apere militarii români sunt primii care-i trădează. Imaginea lui Brutus, înfigând pumnalul în spatele lui Cesar, ar trebui să fie blazonul României.

Protestul care ne repugnă

„Marele protest”, din 24 martie 2023, a corespuns așteptărilor. O masă amorfă într-o mișcare browniană, o mulțime năucă, incapabilă să atragă măcar atenția trecătorilor. Cele mai optimiste evaluări abia au atins 3000 de participanți. Cum anunțam în ajunul protestului, „o altă mare dezamăgire”

Sunt peste 150.000 de militari în rezervă, din toate structurile SNAp. S-au deplasat în Piața Victoriei 2-300. Altfel, decât niște rezerviști blazați, plimbându-se agale, conversând jovial, neutru sau indiferent, mai bine lipsă.

Până când militarii în rezervă nu vor aduna subunități compacte și nu vor desfășura 2-3 brigăzi în fața Guvernului, nimeni nu-i va lua în serios.

Imaginați-vă efectivele a 3 brigăzi, aliniate disciplinat, cântând Imnul Național, rostind Jurământul Militar, strigând de câteva ori „Patrie – Onoare” și apoi părăsind zona, în liniște. Fără vuvuzele și fluierături, fără „Jos Guvernul” și alte lozinci stupide.

„În urma consultării membrilor BPC a rezultat, cu majoritate de voturi, că sunt „pentru” participarea membrilor ANCMRR „în nume propriu”, la Mitingul de protest organizat … în Piața Victoriei”. Atât s-a putut, participarea „pe persoană fizică”. Câtă ignoranță! De parcă ar fi putut interzice prezența cuiva.

În toată această perioadă, cu atacuri la adresa Armatei, nu a avut loc nicio acțiune coordonată de aceste structuri. Cum și-ar permite? Unele sunt de „utilitate publică”, altele tributare sau dependente de mărinimia oficialităților. Majoritatea asigură confort și prosperitate conducerii și… cam atât.

Deși sunt asociate unor structuri similare din țări NATO, niciuna n-a încercat să obțină sprijinul acestora. O scrisoare comună către Comisia Europeană ar fi oprit demult umilirea militarilor români.

Principala grijă a conducerii structurilor asociative este să se disocieze de proteste.

ANCMRR are 12 generali și 5 colonei în conducere, toți ofițeri în retragere! Niciun subofițer, maistru militar, nicio femeie, niciun militar în rezervă. Dezgustătoare infatuarea unora!

Lăcomia militarilor din Parlament

Militarii români au avut permanent reprezentanți în Parlament. Câți le-au susținut cauza, chiar dacă asta le-ar fi afectat propriile interese? Niciunul!

Anul trecut au fost depuse două inițiative legislative cu impact asupra militarilor. Ambele au urmărit modificarea Legii 168/ 2020. Printre inițiatori, unul se regăsește în ambele liste, gl.mr. (rz.) Nicolae Roman.

Prima propunere, PL-x nr. 20/2022, a fost adoptată tacit la Senat (02.02.2022), dar respinsă (12.04.2022) de Camera Deputaților, for decizional.

A doua propunere, PL-x nr. 283/2022, are printre inițiatori toți parlamentarii AUR. Un partid care a preferat o atitudine rezervată față de militarii români. Gl.mr. Nicolae Roman semnează propunerea, în numele inițiatorilor. Grija acestora pentru confortul militarilor este sublimă, dacă n-ar fi ticăloasă. Modificările propuse sunt elucubrante, dar una reține atenția, prin lipsa crasă de decență.

La origini „militarul veteran” presupunea participarea, cel puțin 12 luni neîntrerupt sau cumulativ, la acțiuni militare. Ulterior perioada a fost micșorată la 4 luni. Propunerea, încă în dezbatere, este să se reducă la câteva zile sau… schimburi de focuri.

Astfel, poate deveni „veteran din teatrele de operații” cel care „pe timpul unei misiuni a participat, individual sau în formați, la cel puțin trei schimburi de focuri cu adversarii”. De asemenea, are aceeași calitate și persoana care „a desfășurat individual sau în formație acțiuni/ activități de evaluare, de control, de coordonare sau de sprijin al acțiunilor militare, misiuni și operații”.

În capul strâmt al inițiatorilor poți deveni „veteran din teatrele de operații” chiar dacă n-ai călcat într-o astfel de zonă. Nici nu comentăm. E o tâmpenie.

Bine, situația se întâmplă deja, prin extinderea nepermisă a definiției teatrului de operații. Astfel, gl.lt. Ioniță Dorin, șeful unei structuri redundante din MApN, este un „veteran din teatrul de operații” după o misiune în… Cetatea Eternă. Pe logica lor și Ciolacu ajunge veteran de război.

Politrucii din platourile de televiziune

Cu asta se ocupă generalii români. Altfel, câte luări de poziție, radicale, articulate sau vehemente, ați auzit din partea generalilor Chelaru sau Roman? S-au păstrat rezervați, copleșiți de teama de a nu-și irita electoratul .

În ultimul an platourile televiziunilor au fost inundate de generali. Nu adună frontul din Ucraina generali câți pot strânge televiziunile într-o singură seară.

NICIUNUL nu a avut bunul simț să-și condiționeze prezența de accesul la spațiu de emisie pentru a combate retorica mincinoasă prin care sunt atacate pensiile militare. TOȚI sunt preocupați doar de propria persoană și de promovarea unei imagini care să-i aducă în atenția partidelor.

Gl.bg. Cristian Barbu este un fost inginer militar, specialist în metale (prețioase) gen… arginții lui Iuda. De la muzica mariachi la împerecherea guguștiucilor, generalul este un specialist omnivalent. Despre militarii români nu vorbeşte, are greață.

Generalul Eugen Bădălan a fost șeful Armatei, gl.lt. Corneliu Dobrițoiu ministru al apărării, dar niciunul nu este pasionat de onoarea militarului român. Generali ca Virgil Bălăceanu, Mircea Mândrescu sau Cătălin Tomescu povestesc plini de importanță despre starea Armatei Ucrainei și războiul de la graniță, niciodată despre Oștirea României.

BBC a oprit emisiunea lui Gary Lineker, „Meciul Zilei”, după un comentariu prin care acesta critica politica Guvernului referitoare la imigranți. În replică, mai mulți comentatori și realizatori ai postului britanic s-au solidarizat cu Lineker și au refuzat să intre pe post. Deși riscau să piardă contracte generoase a fost mai importantă solidaritatea și susținerea libertății de exprimare.

Câți generali români, care trec zilnic prin studiourile TV, au avut o reacție de protest față de atacul concertat la adresa militarilor? Niciunul! Toți tac, evită subiectul sau întorc privirea. Nu le este rușine?

Militarii români sunt trădați de politicieni, de popor, de generalii care-i conduc. Aceeași care le cer sacrificiul suprem.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei