De ce iubim Ucraina?

„De ce iubim femeile?… pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.” Până și Cărtărescu a găsit, printre zecile de motive, unul legat de război. Cum să nu iubim Ucraina aflată în război cu Rusia? Monstrul care amenință democrația celor liberi să gândească… doar ce le ordonă stăpânii.

Răspunsul la întrebarea „de ce iubim Ucraina?” este în egală măsură simplu și … complex. Poate părea o contradicție sau o fractură de logică, dar trăim vremuri în care slăvim paradoxurile și… Ucraina.

De ce iubim Ucraina? Pentru că suntem constrânși! sau… de proști!

Întreaga retorică oficială este construită pe obligația cetățenilor din NATO și UE de a se prăpădi de dragoste pentru Ucraina. Opiniile separate sunt instant amendate și etichetate ca fiind putiniste sau rusofile. Tolerăm complici un viol sentimental prin care suntem forțați să schimbăm jurăminte de iubire cu una dintre republicile fondatoare ale Uniunii Sovietice.

Am uitat istoria, sufocați de dragostea pentru Zelensky! Câți cunosc istoria Ucrainei? Câți mai știu că România a cedat teritorii unui stat artificial, de dragul NATO și al UE? Prin trădarea conducătorilor noștri, ne-am îndeplinit „obligații” de parteneriat acceptând amputări teritoriale.

Dacă n-ar fi existat agresiunea Rusiei câtă compasiune ar fi generat corupția și crima organizată din Ucraina? Cât altruism ar fi alimentat una din cele mai venale țări din lume, fără un război pe care aproape l-a implorat?

Războiul „ilegal, neprovocat și nejustificat de agresiune împotriva Ucrainei” ne-a provocat declarații de dragoste pe care altfel e greu de crezut că le-ar fi nutrit europenii. Cât despre americani… cei mai mulți n-ar fi auzit de Kiev fără afacerile lui Hunter Biden în zonă (aici). Sau dacă Joe Biden n-ar fi vizitat Ucraina, în perioada mandatului de vicepreședinte al SUA, mai des decât trece Iohannis prin România.

De ce-l iubim pe Zelenski?

Îl iubim pe Volodimir din mult mai multe motive decât a găsit Cărtărescu să iubească femeile.

Îl iubim pentru că a aruncat Europa în recesiune și i-a condamnat popoarele la ani grei de austeritate. Pentru că preferă să cultive războiul refuzând cu îndârjire orice negociere. Pentru că insistă, agresiv și obraznic, să intre în NATO, deși se află în conflict deschis cu o țară vecină. Pentru că aderarea Ucrainei la NATO, în condițiile actuale, ar însemna o declarație de război la adresa Rusiei.

Pentru că are nesfârșite cereri de armament și muniție, dar nu-l interesează ce se întâmplă cu cele 10 milioane de ucraineni plecați din casele lor. Cum să nu iubim un președinte căruia nu-i pasă de poporul lui când noi, românii, avem unul identic?

Îl iubim pe Zelenski pentru că a infestat Europa cu alimente, cereale de proastă calitate și culturi modificate genetic. Pentru că și-a sufocat vecinii cu refugiați plini de bani și nesimțire. Pentru că indiferent cât de mult îl ajută popoarele Europei el nu este niciodată mulțumit. Pentru că este insolent până la impertinență când își răstește discursul prin care condamnă echilibrul altor națiuni.

Cum să nu-l iubim pe Zelenski știind că firma sa, Kvartal 95, cu care și-a construit averea, a făcut afaceri doar în Ucraina și… Rusia? Pentru că și-a transferat averea în companii offshore, înainte de a câștiga alegerile prezidențiale din 2019, e la fel de „iubibil” ca oricare alt afacerist sau oligarh sovietic (Pandora Papers).

Moise și-a eliberat poporul de sub robia Egiptului, Volodimir de sub cea a Rusiei. Cei doi evrei, Moise și Zelenski, și-au condus poporul prin pustiu. Primul prin cel al Sinaiului, celălalt prin cel în care transformă Ucraina. Moise ne-a lăsat cele 10 porunci, Zelenski ne comunică zilnic ordinele stăpânilor săi.

De ce iubim Ucraina?

Îl iubim pe Zelenski pentru că de peste un an încearcă să exporte războiul, să-l regionalizeze, cel puțin. Pentru că încercările sale au vizat direct Polonia și România.

Pentru că pe noi, românii, ne-a scuipat de câte ori a avut ocazia, iar Bâstroe este mai mult decât un exemplu (detalii aici). Pentru că ne-a mulțumit pentru ajutor umilindu-ne. Pentru că nu și-a cerut niciodată scuze pentru când ne-a jignit golănește (detalii aici).

De ce să iubim Ucraina? Pentru că bătrânii noștri nu au parte de servicii medicale, tinerii de educație, iar noi toți de prosperitate, dar suntem obligați să livrăm combustibil, armament și muniție pentru un război care nu este al nostru.

Ucraina nu este membru NATO sau UE, nu are obligații și îndatoriri și nu a contribuit niciodată la bugetul comun. Cu toate acestea banii europenilor alimentează o mașină de război care gâfâie tot mai grav. Două popoare slave, creștin-ortodoxe, se omoară între ele sub privirile lacome ale celor care-și freacă palmele de încântare, cum să nu iubim Ucraina?

România a fost refuzată să intre în Schengen, deși eforturile și solidaritatea noastră sunt dincolo de orice dubiu. Ucraina beneficiază de toate facilitățile spațiului economic european, deși exporturile și importurile sale sunt mai mult decât oneroase, cum să n-o iubești?

De ce să nu iubim Ucraina când războiul pe care-l duce sub flamura democrației omoară tocmai… democrația?

România a primit un premier-general, incapabil să-și rostească numele fără să se bâlbâie, „datorită” amenințării ruse asupra Ucrainei. Principalele partide, cu doctrine diametral opuse (cel puțin teoretic), au fuzionat fără rușine. PSD și PNL erau disperate să salveze România amenințată de crizele provocate de războiul sovietic din estul Europei. Ucraina ne-a vindecat de „ciuma roșie” cum să n-o iubim?

„Urăsc Ucraina!” un strigăt interzis.

Nu ne permitem astfel de sentimente față de Ucraina.

Dacă vreun nefericit, profund neinspirat, ar urla disperat: „Urăsc Ucraina!” ar fi linșat mediatic și condamnat imediat. Îi găsesc ei vreo vină. De la terorism la subminarea democrației plaja infracțiunilor este foarte generoasă.

Ce s-ar întâmpla dacă cetățenii europenii s-ar scutura de inconștiență, și-ar da jos ochelarii de cal și ar privi dincolo de discursul manipulativ al guvernanților? Un mesaj care desfide logica bunului simț și ne prezintă minciuna ca alternativă digerabilă pentru adevăr. Ucraina nu este membru NATO!

Jens Stoltenberg în vizită oficială la Kiev este o acțiune provocatoare! Una care ar trebui amendată de națiuni printr-o demitere! Pentru cei care refuză să se informeze, Stoltenberg nu este șeful NATO. Este doar un secretar general care-și depășește demult limitele prerogativelor (detalii aici). Este inadmisibil ca un oficial NATO să se deplaseze în Ucraina. NATO nu este parte a conflictului din Ucraina.

Ce s-ar întâmpla dacă unii și-ar permite să exclame „destul, e deja prea mult!” și ar protesta împotriva deciziilor criminale care ne condamnă la război și sărăcie?

„Ne-am săturat să îmbogățim marile corporații americane din industria de armament și cea a petrolului susținând un război care nu este al nostru! Ne-am săturat de dezbinare și fratricid în Europa doar pentru că asta servește intereselor americane! Ne-am săturat să fim atrași în război cu Rusia! Ne-am săturat să suferim pentru cauze false și obiective mincinoase!

Ne-am săturat de inconștiența și diletantismul unor politicieni care nu plătesc niciodată pentru prostiile pe care le fac! Ne-am săturat să auzim doar despre „ordonanțe de austeritate”, ştiind că niciodată n-am primit „ordonanța de prosperitate”! Ne-am săturat să fim slugi, cobai sau victime colaterale!”

„Ne-am săturat!” Cum ar fi să se scuture popoarele Europei și să-și strige revolta, frustrarea și indignarea?

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei