„Nu voi face politică!”

„Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere şi îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituție. Dar nu dintr-o funcție publică.” Declarațiile din iunie 2018 îl vor urmări pe generalul Ciucă toată viața.

Cuvintele par extrase din manualul de ipocriziei al politicianul român. Realitatea este că Ciucă n-a fost niciodată politician. El s-a oprit la nivelul politrucului.

În toate menționările accentul a căzut pe schimbarea de opinie a fostului șef al Apărării, în cazul angajamentului de abstinență politică. S-a făcut apel la memorie pentru a arunca anatema asupra onoarei generalului Ciucă. Doar pentru că, ulterior, cineva i-a deschis apetitul pentru politică? De ce?

Nu este majoritatea obișnuită să-și nuanțeze opiniile, chiar convingerile, în funcție de oportunitățile pe care le oferă prezentul? Priviți în jur! Câți comuniști, securiști sau zeloți ai „socialismului științific” s-au transformat, peste noapte, în liberali și discipoli ai democrației?

Parlamentul actual e plin de ei. Mass media este sufocată de cei care mâine sunt capabili să susțină contrariul propagandei pe care o împrăștie astăzi. Unii nici nu erau născuți când comunismul a fost înfrânt, dar îl iubesc. În taină și cu patimă.

„Nu voi face politică” nu a fost urmat de „niciodată”. Așa că, răutăcioșii care-l acuză de inconsecvență pe Ciucă „al nostru” ar putea să lase loc pentru nuanțe.

Ce ar însemna să rămânem captivi unor dogme sau cutume care se dovedesc depășite de realitatea prezentului? La naiba cu onoarea, integritatea și principiile sănătoase. Viitorul este al celor care nu au constrângeri morale.

Podul Minciunilor de la Nassiriyah

„Mai urmează 7 luni din mandat… până când îmi voi încheia, în conformitate cu prevederile legii, mandatul.” Afirma răspicat generalul, în același interviu. Unul acordat finului Radu Dobrițoiu, jurnalistul de casă și regizorul unor bătălii legendare.

Peste mai puțin de 6 luni generalul Ciucă avea altă opinie (decembrie 2018). De ce să-l condamnăm? În adâncuri încă era militar, iar ordinul nu este opțional. Au urmat 6 luni în care Ciucă a încasat soldă fără să facă nimic. Împingea aerul prin clădirea MApN. Oficial era suspendat, pus la dispoziție.

Iohannis a implicat Armata în dispute politice, cu concursul și sprijinul voluntar al generalului Ciucă. „Nu voi face politică” își căuta deja loc în coșul cu declarații nefericite.

„Mai presus de orice avem în fața noastră tot ceea ce înseamnă demnitate, onoare şi onestitate pentru funcția şi demnitatea de a fi îmbrăcat haina militară.”

Suntem convinși că recunoașteți cuvintele generalui Ciucă (aici). Cine altcineva ar fi vorbit atât de dezinvolt despre onoare şi demnitate? Şi asta la câțiva ani după ce, împreună cu același nelipsit Radu Dobrițoiu, a falsificat istoria prin producția cinematografică „Bătălia de la Nassiriyah, prima lupta a Armatei Române de după cel de-al doilea război mondial”.

Pe 4 decembrie 2020 am menționat, pentru prima dată în spațiul public, farsa pe care Ciucă și Dobrițoiu au prezentat-o ca pe un moment de eroism remarcabil. Ulterior au fost mai mulți cei care au confirmat mistificarea.

În replică, la sfârșitul lunii ianuarie 2021, Radu Dobrițoiu lansa podul scorpionilor. O încercare disperată de a furniza credibilitate unei înșelăciuni evidente. Pentru cei care au superficiale cunoștințe militare și un elementar acces la informații publice, materialele nu fac decât să confirme falsul.

Proptelele și scaunul generalului Ciucă

Câteva luni mai târziu (mai 2021), un alt susținător discret al eroului de la Nassiriyah acuza că „două persoane (remunerate) se țin scai de Ciucă „al nostru”… scopul este clar… șubrezirea picioarelor/ proptelelor sau scaunului lui Ciucă”. Care ar fi „proptelele” generalului Ciucă?

Materialul este lipsit de relevanță. Au trecut doi ani, iar umbra de echilibru, pe care încearcă să o păstreze site-ul respectiv, merită clemență. Penibil, însă, eternul clișeu cu „remunerarea”. Banii sunt singura motivație? Trebuie să existe un stimulent financiar? Altfel nu putem reclama dreptul la opinie și liberă informare?

Persoana generalului Ciucă n-ar suscita interes dacă n-ar ocupa funcții publice. Nimeni n-ar acorda atenție celebrului „nu voi face politică” dacă n-ar fi premier.

Nici nu ar fi atât de contestat dacă dulapul nu ar fi plin cu schelete. Unele care se încăpățânează să scoată tot mai des capul pe ușa. Poate pentru că sunt prea multe și se sufocă cu ea închisă.

Militarii au așteptat, cu înfrigurare și legitimă speranță, ca unul dintre ei să ocupe o funcție publică. Deși, Ciucă n-a fost o premieră. Din păcate, față de situațiile anterioare, dezamăgirea a fost mai dureroasă și mult amplificată de intensitatea așteptărilor.

Cine ar putea face abstracție de nivelul intelectual discutabil, lipsa unui orizont cultural rezonabil, incapacitatea de a susține un discurs public sau pregătirea precară pentru funcțiile publice? Nici cei mai fanatici dintre susținătorii săi nu pot ignora desele bâlbâieli și inovațiile lingvistice pe care le propune.

Pentru militari, însă, ar fi fost ușor digerabile toate imperfecțiunile menționate anterior. Le întâlnesc deseori printre generalii și comandanții activi sau în rezervă. E suficient să priviți plutonul de generali transformați în exegeți ai războiului. Scoși din confortul limbajului cazon au privirea rătăcită a unui cățel rămas fără stăpân.

Un Icar cu patru stele

Altele sunt cauzele care separă majoritatea militarilor de fostul lor camarad. „Nu voi face politică” rămâne pentru mulți o declarație lipsită de relevanță. Mai puțin condamnabil față de ce a urmat.

Generalul Ciucă nu a apărat niciodată Armata. Nu a ieșit niciodată să-și asume o poziție fermă, radicală chiar, prin care să susțină cauza militarilor. A tăcut! O tăcere vinovată, complice sau, pur și simplu, fricoasă. Contextul a dictat reacțiile, nu loialitatea față de camarazi.

Pe doctorul Ciucă l-a copleșit perspectiva înaltelor demnități publice, l-a sufocat fotoliul de premier. Pe Ionel, fostul șef al Armatei, l-a corupt atât de profund fantezia ascensiunii către Cotroceni încât niciun sacrificiu nu pare imposibil.

Aripile oferite de Dedal ar fi trebuit să-l salveze pe Icar din labirint. Excesul de zel, graba și lipsa de experiență (plus mânia lui Helios) i-au topit aripile.

Ciucă n-a înțeles că Armata i-a oferit aripile. Singur, fără sprijinul și contribuția subordonaților, care l-au ajutat să-și construiască imaginea, ar fi comentat războiul la TV.

Generalul Ciucă s-a detașat de militari! Îl atacă adversarii politici pentru că are o pensie militară de serviciu, nu pentru deciziile economice care au sărăcit populația. Militarii îl vulnerabilizează și îi compromit planurile.

Generalul Ciucă este incapabil să-și asume calitatea de fost șef al Armatei. Sunt momente în care și-ar dori să-i fie extras din CV trecutul militar. Este urmărit de fantomele perioadei respective.

Doctoratul plagiat, farsa de la Nassiriyah sau angajarea Armatei în jocuri politice sunt cele mai cunoscute de opinia publică.

Harababura în care a transformat gestionarea resursei umane, promovările discreționare, pe criterii private de transparență și profesionalism, achizițiile lipsite de viziune și coerență sunt cele pe care trebuie să le suporte Armata.

„Nu voi face politică” este o declarație aproape inofensivă. Faptele și consecințele acestora atârnă mai greu.

Scutul Armatei, Ionel de la Guvern

„Cu riscul de a supăra pe unii sau pe alții, mai menționez un aspect… Bun sau rău, articolul IX cel care se referă la pensiile militare este făcut de MApN și MAI, în forma aprobată de Senat…

În guvern, în coaliție, în PNL, NU Bode și NICI Tîlvăr au susținut această variantă de proiect, nu ei au apărat pensiile militarilor, mai degrabă ION, ca să nu zic Ionel, dar pot să zic și Ionel, că nu crapă pământul.”

Fragmentul, dintr-un articol al celui care acuza atacuri (remunerate) la adresa lui Ciucă „al nostru”, este despre PL-x nr. 244/2023 pentru modificarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu… Mai subtil de atât ce putea fi? O tușă discretă, un reflex din „să trăiți domnule comandant, era să aveți o scamă pe epolet!”

Undeva este o fractură în osanalele ridicate lui Ionel. Bode și Tîlvăr nu au susținut proiectul propus de ministerele pe care le conduc? Cine l-a propus, peste capul lor? Tîlvăr este membru PSD, cum să-l susțină în PNL? Disperați mai sunt unii să rămână în grațiile șefilor.

Concluzia ar fi că militarii sunt astăzi linșați, de societate și politicieni, pentru că i-a apărat Ionel. Parcă era mai bine când nu încerca strategii defensive Ciucă „al nostru”.

Apărați sau nu, militarii se bucură, iarăși, că doar le-a trecut glonțul pe la ureche. Cu puține excepții (vom reveni) s-a așternut tăcerea peste proteste.

„Nu voi face politică” este îndemnul pe care mulți militari îl urmează orbește. Majoritatea nu este interesată de ce se întâmplă pe scena politică. Se inflamează doar dacă cineva le amenință veniturile. Singurul motiv care reclamă solidaritate. Altfel, fiecare e pe cont propriu.

Ciucă este exonerat de păcate dacă reușește să păstreze integritatea majorității pensiilor militare. Celelalte revendicări, indiferent cât de legitime sunt, pot să mai aștepte. Sau să fie uitate.

„Nu Ciucă şi-a scris fluturașul de pensie”

De ce s-ar mai revolta militarii? Alina Gorghiu, președintele interimar al Senatului, le apără drepturile. Mai mult pe ale lui Ciucă, dar prin simpatie se ajunge și la militari. „Raportat la pensia unui român, normal, aceasta poate fi considerată că e mare, dar dacă ne gândim că a fost șeful Statului Major, că a fost în teatrele de operații, şi gloanțele treceau la propriu pe lângă urechile domniei sale, este o pensie mică”.

Alinuța împarte românii în normali și… militari. Românul, normal, o are mică în comparație cu Ciucă. Bine, în cele din urmă și a „domniei sale” e mică, dar e de la gloanțe.

Politicieni ca Alinuța conduc România. În mintea ei învolburată pensia militară este justificată de gloanțele care trec pe lângă ureche. Cele care nimeresc între urechi sunt remunerate separat.

În realitate, pe lângă urechile lui Ciucă au trecut (încă mai șuieră) doar lingușeli. Apoi, să faci trimitere la un episod penibil (Nassiriyah) nu relevă foarte multă inteligență. În cele din urmă, pensia, decentă pentru un fost șef al Armatei, ar trebui apărată de posesor, nu de femeile din jurul lui.

„Nu Ciucă şi-a scris fluturașul de pensie, asta este legea, legile succesive pe care Parlamentul le-a votat”. E cupon de pensie, iar argumentul este penibil și idiot. Ca senator și premier nu-l scrie, îl dictează.

Ciucă a „scris” cupoanele de pensie ale rezerviștilor care au ajuns cetățeni de calitate inferioară. Atunci când toate pensiile civile au fost indexate cu 12.5%, iar ale militarilor prin procente și plafoane arbitrare, Armata a fost scoasă din societate.

Astăzi, Ciucă e legea! Dovadă mascarada prin care s-a blocat verificarea tezei de doctorat. „Nu voi face politică” ar fi rămas doar amintire dacă n-am realiza că el chiar nu face politică. Alții o fac pentru el.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei