„Nu lăsa adevărul să strice o știre bună” este prima lecție, pentru ziariști, la debutul în carieră! Principiul de bază, elementul primordial, esența din spatele oricărui produs mass media este să ai o „știre bună”. Niciodată (sau poate rareori) o astfel de „știre bună” nu trebuie confundată cu adevărul.
Eminescu spunea că „omul are atâta libertate și egalitate pe câtă avere are”. Este un adevăr valabil și pentru mass media.
Ziaristul, indiferent cât de principial și onest se dorește, dincolo de deontologia profesională și integritatea morală, rămâne tributar instinctului de conservare. Un complex de reflexe care asigură supraviețuirea oricărui organism viu.
Mass media nu va fi niciodată liberă funcționând pe principiile economiei de piață. Deciziile sunt dictate de cei pentru care cheltuielile trebuie să acopere costurile și să producă beneficii.
„Nu există prânz gratuit” este una din expresiile cele mai dragi sistemului american. Un adevăr asumat care atrage atenția că totul are, în cele din urmă, un cost. Nimic nu este gratuit.
Cum ar putea fi mass media liberă când, într-o proporție covârșitoare, este controlată de magnați, corporații sau chiar guvern? Trusturile de presă au fost transformate în afaceri care urmăresc optimizarea profitului, dincolo de limitările sau codurile profesionale.
Ziaristul nu este singurul vinovat. Împarte culpa cu beneficiarul, consumatorul care așteaptă o „știre bună”.
Dispariția presei scrise a fost privită cu dezinteres de public. Alternativa oferită de televiziune și publicațiile online este incomparabil mai ieftină și mai comodă. De ce să plătești 5 lei pentru un ziar când poți avea, pentru mai puțini bani, zeci de ziare și canale de informare?
Câți dintre noi sunt capabili să supraviețuiască fără nicio sursă de venit? Câți sunt dispuși să-și riște sănătatea, liniștea și confortul în lipsa oricărei remunerații? În cele din urmă, câți mai plătesc pentru ziarele pe care le citesc?
O demitere care ar trebui să producă fiori
În urmă cu câteva zile a fost concediat unul din starurile canalului Fox News din SUA. Știrea nu a produs mare ecou în România pentru că informația de peste Atlantic ne vine doar prin CNN și NBC. Plus canalele noastre tradiționale, pe care le consumăm lacom și iresponsabil.
Fox News nu este preluat în România, iar unul din motive a fost chiar Tucker Carlson. Cum să redistribui opinii care contrazic discursul oficial? Cum să oferi spațiu unor extremişti care contestă retorica guvernanților? Inconștiența cu care majoritatea acceptă, mai docilă decât o turmă de oi, să se alinieze doar curentului de știri promovate de Putere ucide orice noțiune de libertate de opinie. Mai contează?
Dezbaterea și polemica sunt interzise. Am ajuns un punct în care doar guvernele dețin adevărul absolut, iar cei care refuză să-l accepte sunt de extremă dreapta, rusofili, putiniști sau pur și simplu sabotează democrația.
Mass media promovează ideea „liberalismului social”. O societate în care „elitele” se îmbogățesc tot mai mult, iar populația trăiește din „pomenile sociale” ale statului.
Fox News a anunțat plecarea lui Tucker Carlson fără nicio explicație, dar surse din interior au afirmat că decizia concedierii a venit direct de la Rupert Murdoch. În calitate de co-președinte al Fox Corporation și președinte executiv al News Corp, miliardarul controlează un imperiu jurnalistic care include Fox News, Sky News Australia și The Wall Street Journal.
Tucker Carlson producea bani pentru Fox News. Avea una din cele mai vizionate emisiuni din SUA. Să concediezi un astfel de angajat… presiunea trebuie să fie cu adevărat mare. Iar când asta se întâmplă cu un magnat ca Rupert Murdoch veștile nu sunt dintre cele mai bune.
Ultima lor grijă: Primul Amendament
Primul Amendament al Constituției SUA, adoptat în anul 1791, garantează libertatea de exprimare interzicând Congresului să restrângă presa sau dreptul persoanelor de a vorbi liber. Nu interzice, însă, celor care dețin mass media să dicteze politica editorială.
Indiferent cât de radical și incomod ar fi fost Carlson demiterea îl victimizează. Îl transformă în dizident. Soluția „pumnului în gură” nu rezolvă problemele, chiar le acutizează.
Anterior demiterii sale, Tucker Carlson a avut emisiuni în care critica modul în care sunt prezentate evenimentele din Ucraina.
Aici trebuie făcută diferența. Nu toți cei care pun întrebări sunt rusofili. Cum nu toți cei care susțin că războiul are potențial de extindere sunt putiniști. Lipsa transparenței și sprijinul acordat Ucrainei „în spatele ușilor închise” sunt cele care alimentează suporterii conspirațiilor.
„În ultimele 14 luni ați auzit 2 lucruri despre războiul din Ucraina.
Primul este că războiul este unul pentru suveranitatea Ucrainei și nu o bătălie prin intermediar între super-puteri. Rusia a invadat Ucraina ceea ce este imoral, iar SUA sprijină Ucraina pentru că sprijină democrația. Însă, la rândul lor, SUA nu sunt în război cu Rusia. Aceasta este lupta Ucrainei.
Al doilea lucru pe care l-am auzit repetat este că Ucraina câștigă războiul. Trupele ucrainene sunt nobile și neînfricate, iar cele rusești sunt rele și incompetente. Ucrainenii îi bat pe ruși. În final, victoria acestora este inevitabilă.
Sunteți foarte familiarizați cu aceste puncte de vedere deoarece le-ați auzit în fiecare zi încă din Februarie, anul trecut. Le-ați auzit în repetate rânduri din partea tuturor centrelor de putere din SUA. Cum ar fi Pentagon, Casa Albă, liderii celor două partide din Congres, CEO și celebrități. Cel mai insistent dintre toate le-ați auzit de la practic fiecare sursă, de-a lungul întregului spectru al mass media…”
„Follow the money”
De ce să fii concediat când susții o „știre bună”? Pentru că te mănâncă limba:
„Acestea sunt cele două teme principale ale războiului din Ucraina, și ambele sunt minciuni.
Știm că sunt minciuni, pentru că scurgerile de informații de săptămâna trecută (aici), au început să fie distribuite pe rețelele sociale. Informări, pregătite de către Guvernul SUA, au început să apară pe diferite site-uri sau pe Twitter. Iar acestea au arătat că de fapt nu este războiul Ucrainei.
Este războiul nostru!
SUA sunt implicate direct în războiul împotriva Rusiei. În timp ce discutăm, soldații americani luptă împotriva celor ruși.
Așadar acesta nu este un conflict regional din Estul Europei. Acesta este un război în desfășurare între primele două super puteri nucleare de pe Pământ.
Și totuși acest război nu a fost declarat încă… Nu a fost autorizat de către Congres, iar pentru acest motiv, acest război este o încălcare a legilor americane, este o infracțiune.
Al doilea lucru pe care îl aflăm, din aceste informări, este că, în pofida implicării directe a SUA, Ucraina de fapt pierde războiul. Pentru fiecare rus omorât sunt uciși șapte ucraineni. Defensiva aeriană ucraineană a fost în mare parte anihilată. Ucraina pierde…”
Diatriba lui Carlson contrazice adevărul oficial. Nu mai este „o știre bună”. Mai ales că vine după întrebările, legitime, despre sprijinul acordat Ucrainei (vezi și aici).
„Unde sunt toți banii? Noi cheltuim mai mult decât bugetul militar anual al Rusiei în Ucraina și totuși Armata Ucrainei a terminat muniția… iarăși.
OK, asta ar putea fi o întrebare pentru Zelenski, unde se duc toți acești bani?
Unii oameni devin foarte bogați. Nu poți avea un audit, pentru că dacă ai solicita un audit, pentru a afla unde se duc banii americanilor în cea mai coruptă țară din Europa, ești putinist.”
Bunele intenții dintr-o știre bună
Adevărul este prezentat doar într-o „știre bună”. Asta încearcă Puterea să ne convingă, cu sprijinul necondiționat al mass media. Să mai spună cineva că nu sunt subordonate interesului public guvernele noastre!
De ce să lase știrile să circule liber? De ce să ajungă cele negative să submineze eforturile politicienilor? Chiar dacă aceste eforturi sunt îndreptate împotriva propriilor cetățeni știrile „rele” trebuie suprimate. Provoacă disconfort în electorat. „Proști, dar mulți”! Şi periculoși, dacă ajung să-și pună întrebări.
Teoretic presa ar trebui să fie câinele de pază al democrației. La fel de bine, însă, poate deveni dulăul care apără interesele Puterii. Asta se întâmplă, însă, în dictatură. Ar trebui să ne întrebăm cât din câinele de pază mai regăsim în buldogul care amenință libertățile noastre!
Demiterea lui Tucker Carlson se înscrie în zecile, sutele de evenimente similare întâmplate din Rusia, Ucraina sau Moldova până la București, Varșovia sau Washington.
„Unde mai poți găsi americani spunând lucruri adevărate?” spune Carlson în ultima sa comunicare publica (aici). „Nu au mai rămas multe locuri, dar sunt câteva și este suficient. Atâta timp cât poți auzi cuvintele, există speranță. Pe curând.” „Presa liberă moare, dar nu cade prizonieră.” scrie un ziarist român. Unul dintre puținii care şi-a găsit timp pentru un eveniment prea uşor banalizat.
Este discutabil adevărul pe care-l reclamă Carlson și susținătorii lui? Fără îndoială! Adevăr absolut nu există! Dar… de ce să le închidem gura când putem participa la dezbatere? Nu este mai simplu să le demontăm elucubrațiile cu argumente și dovezi? Decât să-l transformăm pe Carlson în dizident, erou al conspiraționiștilor, n-ar fi mai ușor să demonstrăm că susține aberații?