Nimeni nu și-ar putea imagina că militarii în rezervă nu se pot organiza. Dacă nici militarii nu reușesc să-și integreze eforturile, dacă nici ei nu sunt capabili de planificare, planuri de acțiune și solidaritate, ce să așteptăm de la celelalte categorii socio-profesionale?
Adevărul este că militarii în rezervă sunt foarte bine și, mai ales, opulent organizați. Cele 54 de structuri asociative, în care s-au adunat, relevă pasiunea lor pentru organizare. Nu avem batalioane în Armata României câte „structuri asociative” au reușit să înființeze militarii în rezervă.
Sub conducerea înțeleaptă a sutelor de generali și colonei în rezervă se întâmplă un freamăt de organizare imposibil de ignorat. Revolta și protestul militarilor nu pot fi tratate cu indiferență de Guvernul Ciucă. Cu atât mai mult cu cât acțiunile acestora dau dovadă de coordonare și sincronizare.
Zaharia Trahanache a lui Caragiale era „președintele tuturor comitetelor”. La câte structuri asociative au militarii în rezervă era inevitabilă apariția unui Trahanache contemporan. La fel cum a fost doar o chestiune de timp până să realizăm că eroul de la Nassiriyah nu este decât un Agamiță Dandanche în uniformă de general.
„Cei 54”… de președinți
Luni, 24 aprilie 2023, Forumul structurilor asociative din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională (Forumul SAOPSN), cu președinția asigurată de ROMIL, a trimis o scrisoare premierului Ciucă (detalii aici). Epistola, dincolo de reverența și considerația transmise printre rânduri, solicită participarea tuturor celor 54 de președinți ai structurilor asociative la „viitoarea ședință a Guvernului”.
Nu ar fi suficient să participe doar Trahanache și Farfuridi sau Brânzovenescu la ședință. Nu! Toți „cei 54” de președinți trebuie să audă personal răspunsurile la întrebările care-i frământă:
„În situația politico-militară actuală, considerați că Guvernul României poate lua în discuție și soluționa problemele generate de discriminările și inechitățile ce se mențin în sistemul salarizării și pensiilor militare?
Față de propunerile … care v-au fost prezentate de comisia numită de dumneavoastră încă din decembrie 2019… prezentate miniștrilor apărării încă din decembrie 2021… care este poziția Guvernului României în acest moment?
Lipsa unui răspuns, scris sau participativ… din partea Guvernului României, poate fi interpretată ca neimplicare în soluționarea problemelor militarilor…?
Considerați că realizarea întâlnirii solicitate poate să creeze puntea necesară continuării acțiunilor, comune, de rezolvare a problemelor…?
În urma întâlnirilor (organizate și desfășurate la inițiativa dumneavoastră în 2020 și 2021) … considerați că PSD și PNL își pot manifesta voința politică în soluționarea problemelor militarilor…?”
Atât de profunde au fost întrebările, pertinente și pline de substanță, încât am aflat, pe surse, că Guvernul Ciucă a pregătit deja răspunsurile. Acestea sunt, în ordine, „Da”, „Neschimbată”, „Nu”, „Da” și „Da”.
Să se mai plângă militarii în rezervă că nu există deschidere din partea Guvernului.
Penibil! O scrisoare de un penibil rar, dar care relevă lehamitea și indiferența celor care conduc puzderia de structuri asociative! De 3-4 ani așteaptă să… nu facă nimic!
Dacă aveți nervi citiți scrisoarea. Este monumentală! Mai ales că este efortul colectiv al celor 54 de președinți!
Ciocu’ mic și joc de glezne
„Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic. Ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo.” Cam asta ar fi, în sinteză, ce se întâmplă cu drepturile militarilor români. Cei care-i reprezintă, activi sau în rezervă, bat scurt din călcâie și se pretind preocupați.
Scrisorele, bilețele, comunicate, dezbateri, simpozioane și alte astfel de „inițiative” prin care îi fraieresc pe proști. Iertat ne fie limbajul și lipsa de amabilitate, dar unii rămân încremeniți în proiecte lipsite de orizont.
„Să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții rezultate diferite este definiția nebuniei“. Asta spunea Einstein, noi afirmăm că e prostie, nebunia este doar o scuză patetică.
Coincidența face ca scrisoarea Forumului SAOPSN către Guvern să fie trimisă în aceeași zi în care MApN, prin Direcția calitatea vieții personalului, a răspuns mai multor solicitări ale sindicatelor din Apărare (detalii aici).
Coincidență pe naiba! Pur și simplu este echivalentul lui „Mircea, fa-te ca lucrezi!” din startul Revoluției televizate. Un simulacru prin care se maschează lipsa de reacție și combativitate.
MApN a comunicat SCDM că ministrul este disponibil pentru întâlnire joi, 4 mai 2023. Ar fi o surpriză să participe Angelică Tîlhar, personal! Actualul ministru nu are voie nici să iasă din birou fără aprobare, cum ar putea soluționa cereri care reclamă sprijin politic și guvernamental consistent?
Dintre toate structurile asociative pe care le au militarii în rezervă „Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate”/ SCMD, este singurul care a avut acțiuni concrete de revoltă și protest.
„Cei 54” de președinți nu au nicio realizare concretă și nu au generat nicio acțiune care să exercite presiune asupra Guvernului sau clasei politice.
„Cei 54” au o singură preocupare: să-și conserve drepturile și privilegiile. Unii dintre ei, mai norocoși, au reușit să-și ridice structurile la rang de „utilitate publică”. S-au cuplat astfel la robinetul cu sponsorizări și beneficii pe care le acordă Statul celor care știu cum să exploateze „sistemul”.
O voce în pustiu
SCMD are solicitări clare, nu întrebări prin care se exersează retorica. Chiar dacă, uneori, cererile sunt lipsite de realism, ele urmăresc atingerea unor obiective, nu răspunsuri condescendente.
„Aplicarea integrală a Legii 223/ 2015 privind pensiile militare de stat, în forma promulgată și eliminarea tuturor modificărilor…” pare, la prima vedere, corectă. Nu este! În forma pe care o prezintă petiționarii nu va avea niciodată succes.
O lege care stabilește pensia mai mare decât media soldelor din perioada de referință nu este corectă. De ce s-ar promova solicitări care sunt în conflict cu morala și echitatea?
„Alinierea MApN la armatele tuturor statelor membre UE prin acceptarea … dreptului de organizare în sindicate”. Este adevărat, unele armate au o formă de organizare sindicală acceptată pentru militari. Sunt excluse, însă, greva și protestul public.
Lupta sindicală în România este ca industria din O scrisoare pierdută a lui Caragiale: „admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”. Au avut vreun succes sindicatele din Apărare? Niciunul!
Militarii în rezervă și-au susținut deseori cauza reclamând drepturile și libertățile interzise sau limitate, în activitate. Dacă acceptă astfel de compromisuri pierd și bruma de argumente care-i lasă fără replică pe detractori. Ce ar aduce în plus un sindicat fără drept la grevă și manifestații publice?
„Stabilirea egalității, sub aspect financiar, între militarii și polițiștii care au îndeplinit misiuni de luptă în afara granițelor țării și pe teritoriul național” este o cerere care comportă dezbatere. Cine a permis acordarea unor drepturi diferite pentru militari și polițiști? Sunt militarii și polițiștii egali în drepturi? Toate drepturile!
SCMD are 10 cereri pentru întâlnirea cu ministrul apărării. Dacă sunt pertinente sau elucubrante rămâne de văzut. Indiferent care va fi deznodământul deocamdată este singura voce articulată pe care o au militarii în rezervă.
Militarii în rezervă și „Clubul celor 54”
Revolta și frustrările militarilor sunt legitime. De la salarizare la modul în care le sunt indexate pensiile, militarii în rezervă sau activi rămân Cenușăreasa societății.
O situație care nu se va schimba foarte curând. Am subliniat, în repetate rânduri, vinovați sunt politicienii, societatea și… liderii militarilor.
Unii nu vor, alții au prea puține pârghii prin care pot sensibiliza opinia publică sau scena politică.
„Cei 54” de președinți ai structurilor asociative cultivă o complicitate evidentă cu decidenții. Pentru că nu vor să renunțe la avantajele și favorurile pe care le primesc. Pentru că sunt tributari propriilor slăbiciuni și vicii, pe care le aveau și în activitate.
„Cei 54”, care au fost de acord să trimită scrisoarea către premierul Ciucă, nu au în vedere niciun rezultat concret. Răspund doar ordinelor și dispozițiilor pe care le primesc. Așa cum au făcut toată viața.
Dacă protestul și revolta așteaptă răspunsul la o astfel de scrisoare este evident că nu sunt reale. Nici protestul, nici revolta.
O astfel de scrisoare, reprobabilă ca formă și conținut, este expresia lipsei totale de interes pentru reprezentarea onestă a intereselor membrilor celor 54 de structuri asociative.
Așteptăm deznodământul celor două demersuri, dar mai ales imagini cu „cei 54” în ședința de Guvern.
Cauzele bulibăcelii celor 54 de asociații sunt multiple. Fără o analiză profundă a tuturor cauzelor, putem enumera, așa la repezeală, câteva:
– ne place sau nu, militarul nu stăpânește știința și arta negocierii cu cei din societatea civilă. O lectură atentă a comentariilor de pe forumuri, ne face să înțelegem că metoda predominantă de negociere cunoscută este “bătutul cu pumnul în masă”.
– lipsa răbdării militarilor, generată de necunoașterea sau neacceptarea regulilor democratice, a dus la fragmentarea lor în diferite grupuri și asociații, care nu urmăresc decât să-și rezolve interesele lor de grup “înainte de rând”, de restul pensionarilor militari durându-i în cot.
Ar mai fi multe de spus, dar părerea mea referitoare la militari nu este chiar așa de măgălitoare, așa că mă opresc aici.
PS – Să nu uităm că SCMD a fost prima asociație a pensionarilor militari care a început lupta împotriva nedreptăților generate de regimul ticăloșilor Băsescu și Boc.
Penibil articolul scris, probabil, de un vrednic urmas al structurilor cu atributii. Partea proasta ,pentru autor, este faptul ca nu are curajul sau bunul simt sa semneze . Ce bine este sa vorbesti de pe fotoliu , de dupa usa sau din turma !
Se observa , de la kilometri distanta , faptul ca autorul este …TOTAL .. pe langa subiect si . se transforma in purtatorul de cuvant al celui care trebuia sa primeasca scrisoarea. Daca citea si ultima fraza poate intelegea ceva ! Autorul are insa si putina dreptate, nicio reactie din partea celor 53 de presedinti decat… ” asteptam raspunsul la solicitare ” ( asta apropoo de batutul cu pumnul in masa )
In rest … toate bune ca de palavragit pe la colturi nu ducem lipsa !
Imi produci GREATA !