Independența României a fost, pentru multe decenii, certitudine și motiv de mândrie. Între timp este un lux pe care stăpânii nu îl mai permit. Nici măcar la nivel de dezbatere sau reper istoric nu mai avem voie să ne raportăm la tradiții și fapte.
Ironia face ca Independența României să fi fost obținută cu concursul Răsăritului și pierdută apoi sub ocupația democrației impusă de Apus. Istoria este actualizată periodic, în funcție de interese și posibilități. Altfel ne-am aduce aminte că Independența României a fost primită cu rezerve de Franța și cu ostilitate de Marea Britanie și, firesc, Imperiul Otoman. Partenerul strategic avea alte preocupări.
După ce Groful Klaus von Iohannis a obținut controlul deplin al Legislativului și Executivului a fost adoptată Legea 189 din 8 iulie 2021 privind sărbătorirea zilei de 10 mai ca Ziua Independenței Naționale a României. După 75 de ani, în care a fost sărbătorită la 9 mai, se schimba… modificarea.
România și-a declarat independența la 9 mai 1877, prin citirea Declarației de Independență în Parlamentul României de către Mihail Kogălniceanu. Deși pregătită de mai multe zile Declarația a fost publicată în Monitorul Oficial intenționat pe 10 mai. Era ziua Regelui. Indiferent când o sărbătorim, în „rit comunist” sau „rit liberal”, Independența României este doar o iluzie.
Indiferent cât de mult am încerca să ne mințim sau cât ar încerca unii să păstreze aparențele România și-a cedat independența, deliberat, în urmă cu mulți ani. Nimic din ce se întâmplă astăzi nu are legătură cu independența.
Sigur, ne putem revolta sau declara oripilați față de contestarea Independenței României. Altfel, putem privi în jur, dacă ce se întâmplă în țară este normal pentru o națiune independentă atunci poate că n-ar fi rău să redefinim noțiunea. Poate că astăzi sensul cuvântului are alte înțelesuri și n-ar strica o actualizare.
Aceleași plăți, altă denumire
„Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea, noi nu am zis-o niciodată. Așadar, domnilor deputați, nu am nici cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței Naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă”.
Discursul lui Kogălniceanu ar putea fi rostit și astăzi. Din păcate, nu mai are cine să-l susțină. România nu are „oameni de stat”. Marionetele, cărora le tremură fălcile de teama stăpânilor, sunt doar niște interlopi analfabeți și trădători. 
După declararea Independenței, în mai 1877, Guvernul român a decis încetarea plății tributului anual, de 914.000 lei, către Imperiul Otoman. Întreaga sumă a fost redirecționată Apărării. Independența României nu a fost obținută doar printr-o ceremonie în Parlament. N-am fi avut ce sărbători fără Războiul de Independență și sângele celor care, peste câțiva ani (1907), aveau să fie împușcați de propriul lor Guvern.
Tributul, din 1877, era echivalentul actual a 4 miliarde dolari. Sau contravaloarea unui Patriot. Pe care noi l-am plătit încă din 2019, iar alții îl angajează în luptă. Întru slava democrației!
Turcii nu încercau să ascundă tributul sub denumiri sofisticate. Nici nu veneau cu alai de pseudo-investitori, să ne promită belșug în schimbul accesului discreționar la resurse.
Tributul a evoluat. Un proces de rebranding l-a transformat în „contribuții voluntare”, „programe de înzestrare” sau PNRR. Globalizarea nu lasă loc pentru onestitate. România plătește tribut mai mult decât echivalentul celui din 1877, dar suntem fericiți. Facem parte din cea mai puternică alianță intergalactică și cea mai de succes comunitate de state… independente.
Europa ne impune reguli care amintesc de iobăgie. România și-a făcut praf politica economică, dacă avea vreuna. Guvernul a pauperizat poporul cu o ferocitate rară. Sacrificăm națiunea pentru un PNRR care este doar iluzia prosperității. Altfel, oricum împrumutăm anual mai mult decât valoarea unui PNRR.
Independența României pentru generațiile care sting lumina
Ce înseamnă astăzi Independența României? Cum o pot defini tinerii României? Generațiile Y sau Z refuză implicarea politică. Nu votează, nu se revoltă, nu protestează. Nu le pasă ce se întâmplă cu țara. În urmă cu 50-70 de ani erau „rebeli fără cauză”, astăzi sunt „analfabeți funcționali”!
Sunt generații cărora Educația le-a stricat busola. Au fost eliminate admiterile, pentru că stresau candidații. S-a renunțat la premii, pentru ca unii să nu se simtă inferiori. Notele au fost înlocuite cu calificative, mai confidențiale decât secretele de stat. Pentru a-i proteja pe leneși și neisprăviți s-a renunțat la medii și la teze. La fiecare 2-3 ani se inventează alte metode prin care Educația prezintă prostocrația ca „experți și elite”.
Educația, singurul proiect al Grofului Iohannis.
Generații care se îneacă în lene și neputință, pentru care inventează tot felul de motive și scuze penibile. Depresia este boala care le amenință echilibrul, iar burnout-ul termenul pretențios prin care își definesc epuizarea. La „job-uri” sau îndeletniciri încâlcite, pe care le schimbă mai des decât Iohannis avioanele. Generații pentru care viața se limitează la smartphone, iar cultura la vulgaritățile spectacolelor gen stand-up comedy sau Untold.
Câți din tinerii noștri mai acordă importanță Independenței României? Zvonul că serviciul militar ar deveni obligatoriu i-a făcut pe mulți să-și pregătească fuga din țară. Să mai sperăm că vor apără acești tineri România?
Generațiile care sting lumina nu dau doi bani (sau cenți) pe România și independența ei. Corporatiștii și mercenarii multinaționalelor își schimbă pașaportul sau religia fără remușcări sau ezitări.
Putem să cheltuim sute de milioane pe ceremonii și festivități, în cele din urmă România este eroul gol al lui Andersen din „Hainele cele noi ale împăratului”.
Indiferent când și cum ne decidem să celebrăm Independența României poate n-ar strica să ne întrebăm ce comemorăm. Parastasul nu-i chiar sărbătoare!
Ar fi multe de comentat. Mă opresc doar la faptul că armata română a obținut victoria Imperiului Rus împotriva Imperiului Otoman. Imperiul rus a dictat condițiile de pace, iar puterile occidentale au impus modificarea condițiilor mai favorabile României. De fapt Imperiul Rus dorea să preia integral România ca să o alăture Basarabiei furate anterior. Turcii au predat în 1812, Basarabia (o parte a Moldovei plătitoare de tribut) iar rușii au transformat-o în „raia” rusească. Cine a fost mai civilizat…tucii sau rușii?
Se poate spune că în urma acelui război România (fără Basarabia dar cu Dobrogea, a devenit independentă la 9 sau la 10 mai 1877. Poate era vorba de noaptea dintre cele două zile pentru că atunci, adormiți sau treji, românii știau ce vor. Acum vrem independență, dar suntem datori vânduți, vrem „prin noi înșine” dar cei mai pricepuți dintre noi lucrează în occident unde sunt plătiți. La noi rămân cei care nu pot sau nu vor să muncească din greu pentru viitorul familiei.
Vai de noi cu așa conducători!
Felicitări autorului!