CSA „Steaua” București este singurul club sportiv profesionist al unei armate din NATO. De ce este tolerat și alimentat, în pofida dovezilor irefutabile privind corupția? Care sunt motivele pentru care nu sunt investigate sau controlate activitățile oneroase ale CSA „Steaua”?
Atât de multe s-au scris despre jaful care se întâmplă la CSA „Steaua”, fără să se întâmple măcar un control, încât este normal ca abuzurile să capete proporții… pandemice. Un exercițiu de retorică: este adevărat că locțiitorul șefului Corpului de control al MApN obișnuiește să-și bea cafeaua (informal) în compania prietenului său Răzvan Bichir în biroul acestuia de la CSA „Steaua”?
După toate dezvăluirile mass media nu s-a dispus niciun control și nu s-a luat nicio măsură împotriva conducerii. Dimpotrivă! Sunt menținute, prin decizii ilegale sau ignorarea evidențelor, aceleași persoane în funcții importante de decizie.
Poate și pentru că mare parte din beneficiile pe care le oferă clubul Armatei se întorc, sub diferite forme, către conducerea ministerului. Zvonurile despre cum contractele de activitate sportivă sunt semnate pe sume care includ și „comisionul” au fundament. Este de notorietate faptul că foarte mulți sportivi semnează pentru suma trecută în contract, dar sunt atenționați că vor încasa, în fapt, doar o parte.
Se schimbă, dar rămână la fel
În urmă cu câteva zile mass media aducea în atenție o „schimbare MAJORĂ în fruntea CSA Steaua” (detalii aici).
„Surse din Ministerul Apărării susțin că în cazul colonelului Bichir s-a făcut un artificiu, astfel încât acesta să poată conduce clubul doi ani. Dar nu în urma unui concurs, ci prin repetate mandate ca interimar… Regulamentele interne prevăd însă că președinte CSA „Steaua” nu poate avea decât maxim două mandate consecutive, ca interimar, fiecare de câte 6 luni.” Informațiile sunt parțial adevărate.
„Artificiul” este profund ilegal. Legea 80/ 1995 prevede împuternicirea cadrelor militare „pentru o perioadă de până la 6 luni, interval care poate fi prelungit cu aprobarea ministrului apărării naționale până la cel mult un an”. Prin urmare, legea organică limitează împuternicirea la cel mult un an. Nu vreun regulament sau ordin militar. Juriștii Armatei, ofițeri la apelul bocancilor, nu reușesc să pătrundă tainele legilor. Sau sunt corupți.
La câteva zile, după ce presa anunța schimbarea și posibila trecere în rezervă a colonelului Răzvan Ștefan Bichir, vine… modificarea. În fapt, se schimbă, dar rămâne la fel.
Începând cu 15 mai 2023 col. Bichir este împuternicit, iarăși, pentru 6 luni comandant al CSA „Steaua”. Cinci împuterniciri consecutive!
Din aprilie 2021, clubul armatei este condus de un sub-mediocru șef de birou din cadrul Corpului de control. De peste 2 ani o funcție este blocată!
Dacă Bichir este indispensabil pentru CSA „Steaua”, de ce nu este numit în funcție? În aprilie 2022 funcția de comandant al CSA „Steaua” a fost scoasă la concurs. De ce nu a participat și col. Bichir? Îi este teamă de concurs sau nu îndeplinește condițiile?
Care sunt vulnerabilitățile șefilor, pe care le exploatează Bichir? Ce-l păstrează în funcție? Șantajul, traficul de influență sau o grupare infracțională organizată? Cum reușește să fie etern împuternicit un ofițer modest, fără nicio realizare în carieră?
Corupția topește milioanele… de euro
Sub conducerea col. Bichir CSA „Steaua” are cele mai proaste rezultate din istorie. În condițiile unui buget care îl depășește pe cel al Ministerului Sportului. În perioada 2021-2023, bugetul clubului a depășit 100 mil. euro. Cheltuielile pentru plata salariilor și indemnizațiilor acordate angajaților clubului CSA „Steaua” depășesc 18 mil. euro anual. Media veniturilor lunare încasate de angajații clubului se apropie de 2000 de euro.
Cu toate acestea rezultatele sunt la limita dintre catastrofal și dezastruos. În orice altă situație, într-o țară normală, conducerea CSA „Steaua” ar fi fost nu doar demisă, dar și trasă la răspundere pentru proasta gestionare a fondurilor publice. Bine, într-o țară normală nicio Armată serioasă nu întreține o astfel de căpușă.
Patru dintre secțiile cu cele mai mari bugete, nu au rezultate de ani de zile.
Fotbalul, condus de fostul handbalist col. Andrei Cian, are un buget de 2,5 mil. euro, dar nu reușește să promoveze. Tocmai pentru că este club departamental.
Rugby-ul, condus de managerul general, col. Bogdan Marinescu, are un buget de 1,5 mil. euro, dar n-a mai luat titlul din 2006. Handbalul are 1,5 mil. euro buget, însă ultima dată a câștigat titlul de campioană în 2008.
Baschetul (21 de titluri, ultimul în 1991) a făcut obiectul unor investigații ale Procuraturii. În urmă cu câțiva ani col. Dragoș Barbu semna, în numele CSA Steaua, transformarea secției în feudă pentru baschetbalistul Virgil Stănescu. Anul acesta, deși a beneficiat de un buget de 1 mil. euro, echipa de baschet a retrogradat, pentru prima dată în istorie.
Situații similare sunt prezente la toate sporturile de echipă. De la deconturi pentru cantonamente fictive, la sportivi inexistenți, dar remunerați generos. Am mai scris (aici) despre dezastrul pe care Bichir l-a provocat în cei doi ani de când conduce CSA Steaua.
CSA „Steaua” a anticipat războiul
Nu doar rezultatele și risipa banilor publici ridică semne de întrebare privind responsabilitatea celor care conduc MApN și CSA „Steaua”.
În anul 2016 Albert Saritov, un rus de origine cecenă, a obținut medalia de bronz la Olimpiada de la Rio pentru România. Deși angajat al CSA „Steaua”, Saritov a fost decorat, în același an, de președintele Ceceniei. Ramzan Kadirov i-a înmânat și cheile unui apartament în Groznîi. Un rus (până în 2016 a reprezentat Rusia), angajat al Armatei României, este un început bun pentru a ne arăta multinaționalitatea.
CSA „Steaua” a naturalizat sportive din Kenya, pe care apoi le-a „transferat” la Dinamo. A „fentat” legea pentru a păstra în echipă sportive din Ucraina, într-o perioadă în care vecinii noștri nu erau atât de apropiați de UE și NATO. Cel puțin astăzi este motiv de mândrie să altoiești corupția locală cu cea ucraineană.
Sigur putem spune că CSA „Steaua” a avut viziune. „Fura” sportivi de la ruși și îi ajuta pe cei din Ucraina. Altfel, trebuie reținut că sunt doar câteva exemple. O investigație serioasă ar dezvălui aspecte scandaloase.
Gradele militare, acordate unor sportivi, doar pentru performanțele acestora, sunt o rușine pentru Armată și o umilință pentru militarii care și-au ruinat sănătatea, unii și-au pierdut viața, în zeci de ani de instrucție și misiuni.
Oțelea, Năstase sau Iordănescu sunt generali ai Armatei avansați de nomenclatura de partid de după 1990. Aceeași nomenclatură care astăzi își comandă plăci memoriale din bani publici. Pentru mulți dintre ei, statutul de cadru militar activ este o situație care-i califică ulterior pentru o pensie de serviciu.
Niciunul din sportivii de „performanță” ai CSA „Steaua” nu este militar de carieră! Niciunul! Militarii de carieră sunt doar în sectorul administrativ. Slugile prost plătite care le asigură confort unui Daniel Oprița (fotbal) sau americanului Carter II Terrell (baschet).
Nu întoarceți capul!
Don’t look up este un film american, lansat în decembrie 2021. O metaforă la adresa ignoranței cu care un pericol iminent este tratat de societate. O satiră adresată clasei politice și societății americane, dar care își găsește loc și în cultura europeană. Cu siguranță și în România .
Atât de mult ne-am obișnuit cu eludarea legilor și atât de lehamite a ajuns să ne fie încât preferăm să întoarcem capul. Măcar să nu mai vedem jaful care se petrece, ziua, ca mafioții. Doar hoții mai acționează noaptea, când mai schimbă o lege, un Guvern sau răvășesc un PNRR. Gulerele albe lucrează la vedere. Își dau seama că nimic nu se poate întâmpla, mai ales că prestează sub directa supraveghere și protecție a paznicului de la stână: lupul.
CSA „Steaua” va continua să fie o structură energofagă, a unei Armate incapabilă să-și apere țara. Cu un buget pentru salarii și contracte care umilesc militari cu zeci de ani de serviciu activ, clubul va continua pe mai departe să jefuiască Bugetul Național.
Articolele de presă apar la anumite intervale. Angajați, oripilați de ferocitate cu care se irosește banul public, se vor mai revolta. Conducerea clubului și, mai ales, cea a MApN vor aborda o tăcere complice, după care își vor continua afacerile. Speranța lor este că, cei care sesizează neregulile și nesimțirea cu care se cheltuiesc banii unui buget insuficient pentru pensii și salarii decente, vor obosi și vor renunța să mai aducă în atenția publicului astfel de situații.
Până când cineva, o voce suficient de puternică va dori răspunsuri la clare la o întrebare simplă.
Care este rațiunea pentru care Armata României întreține, din bugetul Apărării Țării, un club sportiv profesionist din care nu fac parte militari de carieră?
Post scriptum
Pentru cei care nu au înțeles încă, deși sunt angajați ai clubului, CSA „Steaua” este unitate militară!
Este inadmisibilă atitudinea col. Florin Talpan. Sunt incompatibile cu haina militară polemicile și scandalurile publice. Indiferent dacă acestea sunt cu conducerea MApN, cu cea a clubului, cu Gigi Becali sau cu alți ciobani cu pretenții de experți.
„Merit să fiu avansat la gradul de general și merit să fiu numit în această funcție” (comandant al CSA „Steaua” n.r.) este opinia col. Talpan. În ce realitate trăiește juristul CSA „Steaua” dacă are convingerea că avansările și promovările se fac la cerere?
Care este nivelul de disciplină într-o unitate militară în care un ofițer își permite solicitări publice aberante? Mai grav este când un astfel de comportament devine regulă, nu excepție.
Daniel Oprița este antrenorul unei echipe de fotbal din cadrul CSA „Steaua”. Un fotbalist banal, fără o carieră deosebită, dar care trăiește într-o realitate deformată. Oprița nu realizează că este un simplu angajat al MApN. Ce-i drept unul care încasează lunar cât suma soldelor soldaților dintr-o grupă e infanterie.
Este inadmisibilă bălăcăreala publică dintre un colonel al Armatei și un angajat civil al unei unități militare (aici).
Talpan și-a depășit în repetate rânduri prerogativele, iar ieșirile publice ar fi trebuit amendate corespunzător de către superiori. Totuși, fără încăpățânarea lui Talpan, Daniel Oprița antrena și astăzi la Reșița sau Mioveni. Un mediocru trivial cu pretenții de personaj ilustru!
Dovada corupției și degringoladei de la CSA „Steaua” sunt și aceste derapaje reprobabile, care nu sunt reprimate de conducerea MApN.
1 comentariu