Pe cine deranjează pensiile militare de stat?

Să aduci în discuție, cu războiul la ușă, atât de des pensiile militare de stat se poate întâmpla doar dacă interesele sunt contrare celui național.

Este adevărat, România nu și-a definit, în ultimii 30 de ani, interesul național. În NATO și UE țara noastră este ca un lăutar rătăcit într-o Filarmonică. Partitura îi provoacă dureri de cap și cântă după cum îi dictează alții.

Epigonii pensiilor militare de stat nu au argumente decente și nici nu se străduiesc să pretindă că ar conta adevărul. Totuși, pe cine deranjează pensiile militare de stat? Pe cine sperie rezerva Armatei României?

Din punct de vedere militar suntem la marginea dintre penibil și patetic (aici). Politica iresponsabilă a celui care de aproape un deceniu conduce destinele Armatei, plagiatorul Ciucă, ne-a adus într-o situație mai grea decât cea premergătoare intrării în Primul Război Mondial.

Înzestrarea, echiparea, moralul și, mai ales, corupția sunt la nivelul Ucrainei din anul 2014. Practic, fără aliați, suntem vulnerabili și dacă ne atacă coloniile de cormorani din Deltă.

Nu suntem o amenințare pentru nimeni! Dimpotrivă, ne oferim și prestăm gratis. Fără bani, fără condicuță. Mai mult, când terminăm plătim generos clientul. Probabil n-am pătruns subtilitățile celebrului „clientul nostru, stăpânul nostru”!

Într-o astfel de situație este și mai ciudată ofensiva furibundă asupra pensiilor militare de stat. Se atacă un sistem vechi de secole. Fără absolut nicio noimă. Poate doar pentru a avea unii garanția că, în situații de criză sau război, România rămâne total la mila partenerilor.

Am subliniat în repetate rânduri: militarii beneficiază de pensii militare de stat încă înainte să existe un sistem public de pensii în România. Cu toate acestea, astăzi, alții sunt protejați, iar militarii persecutați.

Un mincinos ordinar, plagiatorul național

Vârsta de pensionare (trecere în rezervă pentru militari) este unul din subiectele care succintă largi dezbateri. Generalul Ciucă, un camarad „desăvârșit”, a anunțat triumfător că „se corelează vârsta standard de pensionare cu sistemul public de pensii pentru a elimina excepțiile”. Dottore Ciucă a ajuns sinonim pentru minciună.

Excepții privind vârsta standard de pensionare sunt și vor rămâne.

Magistrații vor avea cea mai scăzută vârstă de pensionare, raportată la cea standard, dintre toate categoriile care beneficiază de pensii în baza unor legi speciale.

Un balerin, cu indicele de salarizare cât al șefului Apărării, are vârsta standard de pensionare redusă până la 45 de ani. Un soldat, cu indicele de salarizare cât un muncitor necalificat, poate ajunge să fie păstrat în activitate până la 65 de ani!

Într-o critică la actualele propuneri de modificare a pensiilor militare de stat, pr.dr. Mihai-Andrei Aldea furnizează argumente decente într-o pledoarie onestă. Una din rarele situații în care cineva, din afara sistemului militar, susține cauza ostașilor noștri.

Atât de obișnuiți suntem să ne sfâșiem între noi încât nu mai avem timp sau energie să ne eliberăm din încleștarea fratricidului.

Profesorii sacrifică o altă generație (după altele sacrificate de comunism, revoluție, tranziție, pandemie etc.) pentru a-și rotunji veniturile. Medicii nu sunt mulțumiți de salarizare, deși legea unică a fost aplicată integral pentru ei, cu mult înaintea altor angajați ai statului. Magistrații sfâșie întreaga societate doar pentru a-și conserva privilegiile.

România Unită n-a fost niciodată mai dezbinată!

Doar clasa politică este solidară și consecventă. Incompatibili cu poporul român politicienii sunt legați prin jurământ în „Frăția Ciolanului”. Deși încleștarea lor lasă senzația că se sfâșie, realitatea este cu totul alta. Există o simbioză greu de ignorat. Cum ar putea fi altfel când dreapta liberală și stânga social-democrată au ucis competiția politică și au instituționalizat Partidul Unic?

„Un dezastru pentru forțele armate”

Câteva idei, din pledoaria (aici) fără patimă și înverșunare a pr.dr. Mihai-Andrei Aldea, merită reținute și de cei care doar pretind că susțin cauza pensiilor militare de stat:

„Sistemul are nevoie de țapi ispășitori, după celebra formulă „Capul lui Moțoc vrem!”. Deși asta nu rezolvă, în fapt, nimic pentru cei care suferă din pricina corupției.

Desigur, există ofițeri superiori care sunt incapabili, nu își merită statutul etc. în Republica România, ca în orice stat al lumii. Dar un principiu corect rămâne corect chiar dacă unii profită de el deși nu au dreptul: soluția este apărarea principiului, nu înlăturarea lui.

În cazul de față, există o situație universală, două principii universale, care se aplică în ceea ce privește pensionarea (și pensiile) militarilor: 1. cine își pune viața în linie pentru ceilalți trebuie să fie susținut de ceilalți din punct de vedere material; 2. militarii au o vârstă de pensionare de cel mult 50, maximum 55 de ani, doar ofițerii superiori de excepție având un rost în armată la vârste mai înaintate.

Oriunde au fost contestate aceste două principii a rezultat un dezastru pentru forțele armate, care s-au prăbușit – ceea ce a dus la prăbușirea regimului în cel mai bun caz, adeseori la prăbușirea statului sau țării.

În ceea ce privește punctul 2., să înțelegem: Vârsta de încorporare este de până la 50 de ani inclusiv în Constituția României. În cele mai multe țări din lume serviciul militar activ sau în rezervă încetează la 50 sau 55 de ani. Excepțiile sunt, după cum am spus, ofițerii superiori de excepție.

De ce este așa?

Pentru că abilitățile fizice, psiho-motrice, mentale, psihologice ale unui om de 50 de ani sau mai mult scad foarte mult față de cerințele militare. Este, pur și simplu, o realitate biologică.

În esență, o armată care ține în rândurile sale militarii de peste 50 de ani se sabotează singură. O asemenea politică împiedică formarea și intrarea în armată a noilor generații de militari, care sunt mai adaptați la nou, mult mai apți fizic pentru efortul cerut de activitatea militară… Aici am trecut repede peste uzura superioară pe care o au de îndurat militarii comparativ cu meseriile civile…

Da, sunt unii ofițeri superiori ce au și experiența și capacitățile prin care sunt foarte prețioși în logistică sau tactică, în strategie sau diplomație. Dacă mai au puterea să le pună în operă. Și atunci, da, în toate armatele din lume există excepții…

Dar să te aștepți ca cei mai mulți sau chiar toți bărbații de 50, 55, ba chiar 60 de ani, să poată face față militarilor de 20-25 de ani, ca putere de luptă și muncă, este patologic. Deoarece este o imposibilitate fizică.

Mai mult, se pune și întrebarea: de ce să îți riști viața, decenii întregi, pentru a fi tratat la fel ca cel care a avut meserii lipsite de primejdie?

Fără o vârstă specială de pensionare, fără o pensie specială, militarul devine bătaia de joc a societății: și chinuit, și neplătit… renunțarea la pensiile speciale pentru militari, atât ca vârstă de pensionare, cât și ca sume în sine, este o formă de sinucidere statală. Da, e bine să fie văzute și înlăturate cazurile de căpușare a sistemului. Dar este absurd, nedrept și sinucigaș să pedepsești nevinovații în speranța că astfel i-ai „arde” și pe vinovați.”

Pe cine deranjează pensiile militare de stat?

De unde ura aceasta atât de profundă la adresa militarilor în rezervă?

Nimeni nu se scandaliza când militarii sau polițiștii ieșeau la pensie cu o pensie mai mare decât restul populației, atâta timp cât diferențele erau decente. De altfel, cei care găsesc tentante beneficiile pe care le primesc militarii au avut și vor avea permanent alternativă aplicării pentru un post în Armată. La cât de mare este deficitul suntem siguri că ar avea loc toți cei care nu pot dormi de grija militarilor.

Drulă, Ghinea și Seidler de la USR și-ar re/găsi repede vocația patriotică pe câmpurile de instrucție. Suntem convinși că temutul Iulian Bulai de la USR și necruțătorul Pavel Popescu de la PNL ar aprecia șansa de a-și apăra Patria cu arma în mână.

În trecut diferența nu era „nesimțită” între beneficiarii diferitelor sisteme de pensii din România. Nici nu erau atât de multe categorii ca astăzi. Este în sarcina Parlamentului să adopte legislația potrivită pentru ca pensiile să nu fie nejustificat de mari. Totuși, să sacrifici Armata Țării pe altarul unor meschine calcule și discursuri electorale este mai mult decât prostie, este pur și simplu trădare.

Cei care sunt deranjați de existența pensiilor militare de stat nu s-au obosit să precizeze ce-i nemulțumește. Au mirosit că Armata este lipsită de apărare motiv pentru care atacuri dezlănțuite nu se vor opri curând. Aflată sub influența unor grupări mafiote aplecate spre trădare și profund corupte Armata este astăzi mai vulnerabilă decât oricând.

Pe cine deranjează pensiile militare de stat? Pe toți cei care vor să avem o Țară în genunchi!

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei