Cu puțin noroc și ajutorul nostru, al tuturor, anul viitor poate lua sfârșit „deceniul impostorului”. O perioadă de restriște și urgie. Mai întâi pentru Armată, apoi pentru întreaga țară.
Istoria nu reține nicio decadă în care Armata României să fi fost mai grav sabotată cum s-a întâmplat în „deceniul impostorului”. Din incompetență crasă sau prostie patologică, motivul își pierde importanța în economia dezastrului produs.
În Roma Antică sau România contemporană, împărat sau guvernator, fiecare are mârțoaga lui.
Caligula și-a numit calul senator. A fost un gest de răzbunare pentru conflictul în care intrase cu Senatul.
Iohannis l-a numit pe Ciucă senator. A fost chiar mai vindicativ decât Caligula. L-a impus apoi președinte al PNL și șef al Guvernului. Cât de mult trebuie să urască cineva România ca să-l susțină pe Ciucă pentru astfel de funcții?
„Deceniul impostorului” va rămâne în istorie ca un răstimp de restriște pentru Armata României. Cu atât mai trist cu cât batjocura la care este supus militarul român se întâmplă sub conducerea unui (fost) general român!
„Deceniul impostorului” lasă în urmă o perioadă bezmetică în care „transformarea Armatei” s-a limitat la instituționalizarea corupției și abuzului.
Reduceri drastice de efective. Epurări și linșări ale celor care și-au păstrat demnitatea și onoarea. O politică de personal sinucigașă sau deliberat distructivă care a dus procentul de încadrare la un nivel întâlnit doar după război.
Nenumărate schimbări structurale, fără a fi compensate de modernizări și adaptări doctrinare. Scăderea dramatică a calității actului de conducere și a gradului de pregătire a resursei umane. Programe de înzestrare prin care Bugetul Armatei a fost transferat unor companii străine, fără a primi în schimb nici măcar vechiturile promise.
Un simulacru de „modernizare” în urma căreia Armata a ajuns subiect de bancuri și clip-uri haioase.
Lansarea la apă a submarinului „Piranha”
Cel mai recent exemplu al dezastrului din Armată este transportorul Piranha 3 scufundat în timp ce încerca să traverseze brațul Borcea (aici). Incidentul a avut loc în timpul exercițiului „Saber Guardian” și este expresia diletantismului generalilor noștri.
Nu este o întâmplare sau un accident izolat.
În urmă cu șase ani (iulie 2017) un alt transportor blindat (TAB-77) s-a scufundat în Dunăre. Aceeași zonă, Bordușani. Transportorul participa tot la exercițiul „Saber Guardian”.
În iunie 2019, în cadrul aceluiași „Saber Guardian” militarii americani au distrus cu tancurile câteva hectare de culturi agricole, lângă Fetești. De vină nu a mai fost tehnica noastră precară cât incompatibilitatea mijloacelor de comunicații.
De zece ani și după 18 luni de război în Ucraina, România și aliații ei încă se pregătesc să… forțeze Dunărea interioară. Asta ar însemna că un potențial inamic a cucerit Dobrogea, cu tot cu baza americană de la Mihail Kogălniceanu. Aia în care România investește 20 miliarde de dolari pentru a putea găzdui 10.000 de militari americani!
Un exercițiu multinațional în care să apărăm Sarmisegetuza când organizăm?
Ce căuta Piranha 3 în Dunăre? Exact ce căuta să zboare pe vreme nefavorabilă elicopterul care a omorât șapte militari anul trecut! Incompetența generalilor continuă să producă victime, dar nimeni nu este vinovat.
În „deceniul impostorului” au murit mai mulți militari pe teritoriul național decât în teatrele de operații. În misiuni de rutină sau la instrucție, uciși de tehnica precară sau ordinele unor comandanți incompetenți. Niciun astfel de eveniment tragic nu a fost urmat de demisia sau schimbarea din funcție a generalilor vinovați.
Anul trecut au murit 8 militari din Forțele Aeriene. Reacția gl.lt. Viorel Pană, șeful SMFA? I-a oferit Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene (aici) deputatului liberal Pavel Popescu, președintele Comisiei de apărare din Camera Deputaților în perioada anchetei accidentului aviatic. „Pupat toți Piața Independenței”!
„Noi suntem NATO”
Consecințele trecerii prin „deceniul impostorului” sunt cunoscute de toți, chiar dacă nu sunt recunoscute public. Armata română nu mai are rezervă decât în documente, iar de forțele active se alege praful. Ideea, cultivată generos de politicieni, conform căreia „România e apărată de NATO”, este o definiție a prostiei.
Nefericiților! Încă nu ați aflat că noi, România și cetățenii ei, suntem NATO?
În realitate, România va fi apărată, dacă va fi cazul, doar de Armata şi poporul ei. Eventual, dacă avem noroc, conform articolului 5 Țara va fi apărată (și) cu ajutorul aliaților din NATO. Dar ideea că un olandez, neamț, turc sau ungur vor veni să moară pentru a ne apăra nouă granițele, în timp ce noi privim relaxați (eventual de pe plajele grecești sau spaniole) este de-a dreptul cretină!
Doar generalii din studiourile TV nu înțeleg un astfel de adevăr elementar. Dar ei sunt plătiți pentru altceva, adevărul le repugnă.
România este sufocată de ucraineni indolenți și obraznici, dar plini de bani, care nu se grăbesc să se alăture celor care luptă să le elibereze teritoriile. Câți români „tineri și frumoși” ar participa într-un război de eliberare a Ucrainei pentru o soldă lunară de 500 de euro?
Cei care consideră că forțele active și aliații dislocați pe teritoriul nostru sunt garanții de securitate suficiente au serioase probleme de percepție a realității. Pentru a ne apăra de o eventuală invazie rusă (doar nu ne atacă Ucraina !!!) am avea nevoie de o rezervă armată consistentă. Majoritatea formată din pensionarii militari permanent ostracizați public.
În activitate sau rezervă, care ar mai fi motivația militarilor pentru a-și apăra Țara? În afara unui patriotism aproape sinucigaș ar mai rămâne Jurământul. Militarii sunt obligați să îl respecte. Politicienii și poporul nu sunt obligați să-și respecte promisiunile făcute militarilor?
„Lume multă, oameni puțini”
Într-un stat eșuat nu este o surpriză că Armată este debusolată, iar rezerva ei distrusă și/ sau ignorată. Militarii onești sunt eliminați sau marginalizați pentru că ar fi o amenințare la adresa corupților, hoților, mincinoșilor, plagiatorilor, dar mai ales a trădătorilor.
În „deceniul impostorului”, militarii și polițiștii sunt demoralizați, batjocoriți, unii chiar omorâți înainte de vreme. Demnitatea și onoarea militară nu mai reprezintă valori ci slăbiciuni.
Este evident dezinteresul și incapacitatea personalului de decizie de a gestiona problemele legitime ale militarilor, de a rezolva operativ discriminările și inechitățile grosolane. În discuție nu sunt doar solda sau pensia. Prea mult accentul a căzut pe aspectele financiare ignorându-se statutul, onoarea și demnitatea militarului român.
NIMIC nu se va schimba în situația actuală a militarilor români.
Pentru că nu există voință politică, dar, mai ales, pentru că în „deceniul impostorului” Armata nu mai are decât foarte puțini comandanți. Majoritatea generalilor sunt doar niște bieți politruci. Executanți cu umerii lăsați și capul plecat.
Realitatea din „deceniul impostorului” ne arată o clasă politică incompetentă și o conducere a structurilor din Sistemul Național de Apărare formată din lideri veroși și șantajabili. Unii dintre ei chiar trădători de breaslă și Țară.
Pentru o funcție mai mare, o stea în plus sau alte favoruri meschine, au acceptat ca foștii lor camarazi, șefi și subordonați, dascăli și mentori, trecuți în rezervă și retragere, să fie batjocoriți. Generali sau ofițeri care se înjosesc public slujind politicieni troglodiți sau cară servietele unor interlopi dubioși. „Căprari” care speră să prindă o primărie, un fotoliu de deputat, senator sau europarlamentar.
Capul plecat începe să pască
Ce militar onest nu se simte umilit în fața unor astfel de imagini?
Generalii și comandanții sunt cei care trebuiau să vegheze ca drepturile legale ale militarilor să fie respectate. Îi obligau onoarea și demnitatea militară. Fără niciun respect pentru haina militară au călcat-o în picioare și într-o nesimțire greu de imaginat, s-au cățărat în ierarhie și pe scara socială. Prin furt intelectual, abuzuri, corupție, și ilegalități.
Cei care refuză adevărul și se ascund în sofisme ieftine își merită soarta. Cine mai crede că justiția, ministerele de resort, Parlamentul, președintele, NATO sau UE vor rezolva problemele militarilor, înseamnă că e rupt de cruda realitate românească.
Cei care nu înțeleg că sub conducerea actuală România este condamnată să dispară trăiesc într-o altă realitate. Militarii sunt abuzați, sărăciți, batjocoriți, furați, mințiți, dezrădăcinați și trădați! Este un adevăr dincolo de orice polemică. Din păcate în aceeași situație se află toți cetățenii români care nu s-au aliniat la ușa multinaționalelor și intereselor străine.
Blazarea sau resemnarea ne sunt cultivate de cei care au transformat România în colonie. Teama și frica au fost semănate în subconștientul militarilor noștri în „deceniul impostorului”. Prea multe sunt exemplele celor linșați de dottore doar pentru că și-au păstrat coloana verticală. Prea multe abuzurile în urma cărora au fost sancționate tocmai victimele. Prea grav a ajuns corupția să macine toate structurile.
Ne mulțumim să „externalizăm” toate serviciile. Până și votul ne este „externalizat”, iar noi rămâne fără reacție. Eventual ridicăm neputincioși din umeri. „Ce putem face? Nu te poți lupta cu sistemul! Te subordonezi lui sau dispari”.
Așa este! „Capul plecat sabia nu-l taie”, dar … începe să pască!
Nicicând, Armata nu a fost penetrată de corupție, ca acum, în ultimii 20 ani.