„Prostul”, ca om de rând, nu este un pericol pentru societate. Din contră, de cele mai multe ori, el este un personaj simpatic și de aceea i se și spune deseori „prostul nostru”. Prostul te și face uneori să râzi în hohote, când, de pildă, îl întrebi: „de unde vii?”, iar el răspunde senin: „mă duc la piață!”
Prostul este chiar util în comunitate. Primește, deseori, muncile cele mai rușinoase. Se achită cu pasiune de sarcini, mândru că este băgat în seamă, se consideră egalul celorlalți.
De altfel, nu numai omul poate să fie „prost”. Adjectivul definește și alte chestiuni, cum ar fi „veștile”, care pot fi și ele „proaste”, la fel ca „glumele”, „vremea”, „norodul” (Sadoveanu), „sticla” (Alexandrescu), „vânătorul” (Alecsandri), „situația” (Ispirescu), „vorba” (Budai-Deleanu), „rușinea” (Creangă) sau chiar traiul nostru de zi de cu zi.
Când este vorba despre om, trebuie să recunoaștem că fiecare poate să spună despre fiecare că este „prost”. În fond, prostia nu este altceva decât adjectivul folosit de cineva pentru cel care nu este pe placul lui!
Benedetto Croce spunea că nu „prostia” îl sperie, ci „mediocritatea” și nici măcar cea obișnuită, ci „mediocritatea agresivă”, cea care cere mai mult decât i se cuvine!
Ei, bine, tocmai această „mediocritate agresivă” deschide calea spre „prostocrație”! Când „prostul inofensiv” nu mai este mulțumit doar să fie băgat în seamă. Vrea să fie mai mult decât este și, mai ales, poate. Și nici măcar această aspirație nu este condamnabilă. În cele din urmă toți aspirăm la mai mult. Cine refuză să fie mai important în societate?
Problema cu adevărat periculoasă este atunci când „prostul” vrea și mai mult de la societate și începe să se viseze conducător al ei. Adică, atunci când „prostul” vrea „Puterea”! De fapt, asta și înseamnă, etimologic vorbind, „PROSTOCRAȚIA”, adică „Puterea prostului”!
„Analfabetismul funcțional” eufemism pentru prostie
Premierului desemnat, Marcel Ciolacu, s-a înscris la studii postuniversitare înainte de a obține diploma de licență. Care licență a venit la nouă ani de la absolvirea unei facultăți private, autorizată provizoriu. Și studiile doctorale au fost cu poticneli pentru politicianul PSD, în final fiind exmatriculat.
Conform CV-urilor sale oficiale, din care lipsește orice referință la liceul pe care l-a terminat și anul în care a avut loc acest lucru, Marcel Ciolacu a devenit student în anul 1991, la vârsta de 24 de ani.
Tot din CV-ul oficial aflăm că Ciolacu „vorbește” două limbi străine: engleză și franceză, fără să precizeze nivelul de competență. Potrivit mai multor colegi de partid, Ciolacu nu a fost auzit vorbind vreo limbă străină în deplasările oficiale în afara țarii sau cu ocazia primirii unor delegații străine în România. Nu există niciun video disponibil pe internet în care Marcel Ciolacu să vorbească în engleză sau franceză.
Am râs de engleza lui Ciucă? În comparație cu Ciolacu dottore pare poliglot.
Ce legătură există între Raluca Turcan și cultură? Analfabetă funcțional, demoazela a absolvit Institutul Pușkin în 1996 la Moscova, unde a obținut o diplomă în … limba rusă. Se pricepe mult mai bine la limba rusă decât la limba română. Este absolventă de ASE. Ce compatibilitate există între ea și Ministerul Culturii?
Alina Gorghiu a fost avizată de Comisiile Juridice reunite pentru funcția de ministru al justiției. Gorghiu a avut mereu o bună relație cu președintele Klaus Iohannis, care a susținut-o la șefia PNL. În competiție cu Ludovic Orban, Gorghiu a fost aleasă prima femeie la conducerea partidului, în 2014, de unde a demisionat în decembrie 2016, după ce liberalii au obținut un scor slab în alegeri. În afara unor relații apropiate cu unii lideri PNL nu are nicio realizare politică. Este doar „blonda lui Tândală”.
Eternul și omniprezentul stat paralel
Despre Cătălin Predoiu s-ar putea spune că este ministrul de serviciu al statului paralel. A ocupat „portofelul” Justiției în Guvernele Tăriceanu II, Boc, Ungureanu, Orban I și II de cele mai multe ori sub umbrela „independentului” sau „tehnocratului”. Fost „interimar” ca ministru de externe și chiar premier, fost candidat la Primăria București și sparing partner al lui Iohannis în cursa pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidențiale din 2014.
În 2008 Predoiu a candidat din partea PNL la alegerile parlamentare, pentru un mandat la Buzău, dar a pierdut. A ajuns deputat abia în 2016 în Călărași, iar în legislatura actuală reprezintă Prahova. De la Băsescu până la Iohannis și de la Tăriceanu la Cîțu sau Ciucă se pare că întreaga conducere politică a României respiră prin Cătălin Predoiu.
După ce a fost ministrul justiției în Guvernul Ciucă, Predoiu se va ocupa de Interne în Guvernul Ciolacu. Puțini se pot lăuda să fi trecut prin mai multe Guverne. De fapt, niciun politician din ultimii 30 de ani!
Predoiu nici măcar nu este Brutus al lui Ciucă. Cei doi n-au avut niciodată vreo relație, măcar amicală. Predoiu este viitorul președinte al PNL, Ciucă aproape „fostul”.
Nu este adevărat că nu vom primi nimic de la Guvernul „Ciolanis”. De fapt vom primi din belșug cuvinte lipsite de conținut. Abuzul și corupția vor fi instituționalizate, pe fondul unei lipse totale de interes pentru popor. Vom mai primi mitocănii, miștocăreli, minciună și ipocrizie. Și taxe, alte taxe și impozite. Spre deosebire de alte perioade acum le primim de la o coaliție care nu a făcut decât să recunoască frăția transpartinică din politica românească.
Generalul fără oaste
Nu sunt mari așteptări nici legate de programul de guvernare, nici de componența Guvernului, nici surprize, pentru că, nu e așa, se schimbă aceeași Mărie dar cu o altă pălărie. Nu se schimbă nimic. Avem un Guvern obedient unor interese exterioare statului român în continuare. Lucrul acesta este străveziu și din programul de guvernare. În privința componenței nu avem. Chiar aștepta cineva competență și profesionalism?
Niciun ministru propus nu este la locul pe care l-ar merita, pentru că nu asta s-a urmărit. Nu asta vrea Partidul Unic. Democrația este o glumă într-o societate semi-democratică și semi-militarizată. Importante sunt famiglia și legăturile mafiote. Să-i păcălească pe români, cu tot felul de cuvinte care nu au acoperire în realitate, gen „patriotism economic” este tot ce pot oferi prostocrații care conduc România.
Nu apucăm să spunem „mai rău nu se poate” că întreaga clasă politică se îngrămădește să ne demonstreze că se poate.
Guvernul „Ciucolannis” este înlocuit cu mai simplul „Ciolanis”. Ciucă iese (puțin) din scenă. Generalul a rămas fără oaste.
Niște foști, actuali și viitori premieri, vice premieri și mulți miniștri pretind că sunt interesați de România. Unii dintre ei fără de care țara nici nu ar respira. Avem parte de aceleași promisiuni și jurăminte de dragoste față de popor. Vor curge valuri de lapte și miere
România are nevoie de o reformare, împrospătare sau învigorare a clasei politice. Actualele partide parlamentare și cele câteva formațiuni care emit pretenții la viitorul scrutin electoral au demonstrat limite greu de surmontat. Invariabil ajungem să alegem răul cel mai mic, este parcă un blestem de care nu ne putem elibera. Ne place place sa fim proștii prostocraților?
De fapt, singura problemă este că, la noi, „democrația” înseamnă dreptul unora de a lua decizii fără a răspunde de consecințe.
Tot sistemul de reforme impus parșiv de Iliescu KGB, a urmărit promovarea unor indivizi șanatajabili fără scrupule, care nu răspund nici de ce fac, nici dacă nu fac nimic. Bătălia pe ciolan se dă doar între cei „agreați” impotenți, indolenți, incapabili, iresponsabili, care pot minți, fura, cu destul tupeu.
Spuneți că niciun ministru nu este pus la locul pe care le+ar merita, de parcă s-ar pricepe vreunul la ceva. Cred că singurul loc la care ar putea fi folosiți ar fi golirea haznalelor!