Prea târziu unele „structuri asociative” ale militarilor în rezervă și retragere și-au adus aminte că sunt „reprezentative”. Prea puțin îi interesează pe cei din fruntea acestora soarta celorlalți militari. Prea meschin își apără privilegiile ca să reclame o fărâmă de credibilitate.
O scrisoare pierdută
La sfârșitul lunii aprilie 2023, Forumul structurilor asociative din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională trimitea o scrisoare generalului Ciucă, aflat (încă) în fruntea Executivului. Principala solicitare era participarea la „viitoare ședință de Guvern”. Cândva, nu era clar ce orizont de timp ar fi fost rezonabil.
Forumul avea câteva întrebări. Pe cât de existențiale pe atât de puerile. Nu poți să reclami seriozitate și implicare când exersezi retorica de dragul lui „Mircea fă-te că lucrezi!”. Cu tot respectul pentru persoanele de bună credință din conducerea acestor „structuri asociative”, dar tot ce fac de ani de zile nu este decât să fragmenteze unitatea militarilor. Atât!
E normal ca unii președinți ai „structurilor asociative” să se fi simțit răniți în amorul propriu. De ce ar fi demontat criticile din articol, nu era mai simplu să atace autorul?
Din cele 54 de „structuri asociative” abia dacă sunt 2-3 care pot spune că activitatea lor a produs rezultate și pentru membri. Altfel, pentru conducere, toate obțin satisfacții.
Scrisoarea Forumului a fost trimisă prea târziu. Ciucă n-a mai avut prilejul unei ședințe cu „structurile asociative”. Blocat între dilemele rotativei și greva profesorilor, dottore n-a mai avut timp pentru simulacrul dialogului cu camarazii.
Nu-i mare necazul! Trebuie schimbat doar numele premierului, conținutul rămâne. Dacă nici militarii nu cunosc valoarea unui „copy-paste” de calitate, atunci cine?! De altfel, întrebările, din scrisoarea cu valoare de compunere școlară, aveau răspunsuri scurte și lipsite de echivoc (detalii aici).
„Structurile asociative” se doresc (neapărat) reprezentative
Demersul Forumului, deși fără așteptări realiste, a stârnit talente epistolare și în interiorul altor „structuri asociative”. Unele care se reclamă chiar „reprezentative”. Pentru că trebuie înțeles, complexitatea organizării militarilor în rezervă presupune o multitudine de entități cu pretenții de „reprezentativitate”.
Aceste „structuri” sunt organizate, mai întâi, la nivelul fiecărui element al Sistemului Național de Apărare/ SNAp. MApN, MAI, Ministerul Justiției, STS, SRI și SPP au proprii „rezerviști”. Cu interese comune sau divergente. Depinde de situație și de cine le susține cauza.
Deși toți se raportează la „pensiile militare de stat” unii nu sunt militari, doar … asimilați. Nu pentru că n-ar merita sau nu s-ar impune, ci pentru că politicienii au fragmentat cât s-a putut de mult organizarea militară a apărării României.
Am mai adus în atenția opulența cu care se laudă MApN. Nu e ușor să te organizezi în 54 de „structuri asociative”. Câtă dezbinare și interese obscure trebuie să cultivi ca să atingi un astfel de nivel doar liderii acestor „structuri” pot spune? Nu este, însă, doar situația MApN, întreg SNAp se laudă cu zeci de astfel de „structuri”. Au înțeles cumva greșit ideea că „unde-s mulți, puterea crește”.
Un alt nivel al organizării sunt inițiativele de genul Forumului menționat anterior. O încercare, lăudabilă de altfel, de a unifica organizarea militarilor în rezervă și retragere. Eforturile unora se lovesc de încrâncenarea cu care cei mai mulți își apără pozițiile. Este regretabilă îndârjirea celor care se agață cu disperare de funcții și onoruri. Când sunt apelați cu „domnule președinte” îi trec fiori de încântare la care greu pot renunța.
În cele din urmă, „structurile asociative” încearcă și o formă de colaborare „inter-instituțională”. Cel mai recent exemplu este o (altă) scrisoare pe care „structurile asociative reprezentative ale rezerviștilor din SNAp” o adresează ministrului muncii și solidarității sociale, Marius Budăi.
Argumentul pensiilor militare: medicul, profesorul și inginerul
Prea târziu vine un astfel de demers. Militarii în rezervă sunt atacați și umiliți de ani de zile. Nu Budăi este cel mai înverșunat adversar, cum nu el este cel care ar avea soluția problemei. Ministrul Budăi este un simplu executant. Poate avea opinii personale, dar nimic mai mult.
O astfel de scrisoare, cu un conținut mai atent selectat, ar fi trebuit trimisă președintelui României, liderilor partidelor politice sau premierului, nu unui ministru fără putere de decizie.
Este, însă, cea mai mică din problemele scrisorii. Mai grave sunt minciunile și abordările din textul jalbei.
„Toate meseriile din viața civilă… medic, inginer, profesor și pilot, se practică și în uniformă, astfel că militarul/ polițistul practică două meserii în același timp, dar este plătit pentru una singură” este un argument fals și infantil. De ce nu au fost menționați și procurorii, judecătorii sau sportivii de performanță de la Steaua și Dinamo?
Exemplele oferite relevă o detașare cumplită de realitate. Sunt angajați ai SNAp care culeg doar beneficiile uniformei fără să-și asume privațiunile și mai ales riscurile. Dacă argumentul statutului militarului este medicul sau inginerul atunci să nu ne surprindă umilințele din ultima perioadă.
„În calcul pensiei militare sunt introduse deja, în mod ilegal, pensia privată și Ordinul Meritul Militar/ Semnul Onorific” n-ar trebui să fie o noutate pentru Budăi sau semnatarii scrisorii. Se întâmpla de mulți ani și nicio „structură asociativă reprezentativă” nu a protestat vehement. Motivul este simplu. Unii (majoritatea aflați în conducerea acestor structuri) au beneficiat de un plus al cuantumului pensiei prin aplicarea corectă a acestor sporuri legale.
Astăzi este prea târziu să fie menționat sporul adus de Ordinul Meritul Militar/ Semnul Onorific. O bonificație prin care Statul răsplătea loialitatea a fost efectiv eliminată, fără revoltă sau protest.
Ignoranță sau manipulare?
Gravă este și deformarea realității. Falsul și minciunea nu fac cinste unor militari.
„Așa cum a recunoscut și Banca Mondială, nicio pensie militară nu depășește cuantumul salariului avut înainte de trecerea în rezervă, acestea fiind calculate astfel încât să nu depășească 85% din cuantumul soldei funcției de bază, iar indicele de calcul nu este de 80%, ci de 65%”.
Pe cine ajută astfel de formulări cu evidente alunecări spre cosmetizarea adevărului? Nu este o atitudine care să sprijine cauza militarilor.
O formulă de calcul, care să ofere o pensie netă mai mare decât netul soldei din perioada de referință, nu este corectă. La fel cum nu este corect ca statul să plătească unui individ, simultan, pensie și salariu sau indemnizație. Dar… legea ar trebui să dispună exclusiv pentru viitor.
Cei care au trecut în rezervă, în anumite condiții, au făcut alegerea în baza legislației existente la data semnării raportului personal. Este incorect să schimbi apoi regulile. Dacă ar denunța militarul contractul cu țara ar fi caz penal. Când modifică statul contractul cu militarul este doar o simplă modificare legislativă… cu efect retroactiv.
Restructurarea Armatei nu a lăsat unor militari prea multe opțiuni. Pensiile acestora sunt, deseori, derizorii. Sunt și militari care încasează pensie mai mare decât solda netă. Corect sau nu, este perfect legal. Legislativul, aflat în aceeași formulă majoritară ca astăzi, le-a pus la dispoziție cadrul legal.
Mulți dintre cei care au trecut în rezervă poate că n-ar fi făcut pasul dacă Statul le-ar fi spus că pensia militară este un venit volatil, incert, supus presiunilor care duhnesc a trădare.
Înainte să-și apere interesele personale și cu mult înainte de a fi preocupați exclusiv de aspectele financiare ale statutului de militar în rezervă, „structurile asociative” ar trebui să apere principii și, mai ales, demnitatea și onoarea militară.
Pușca și cureaua lată/ ce lideri aveam odată
Greu de spus cine sunt cei reprezentativi pentru militarii în rezervă. Printre semnatarii scrisorii, din MAI sunt menționate două asociații, deși sunt mai puțin de 25 în total. Din MApN una singură, din cele 54 amintite. Este lipsit de importanță! Inițiativa și, mai ales, conținutul scrisorii sunt cele care merită atenție.
Este lipsit de eleganță și curtoazie să aduci în susținere „este chiar afirmația dumneavoastră, făcută cu ocazia primirii unei delegații a participanților la mitingul din 16 iunie a.c., conform căreia „voi nici nu trebuia să fiți acolo” și „noi trebuie să ne conform PNRR-ului!” sau „din punct de vedere constituțional ministrul muncii nu are drept de inițiativă legislativă în privința pensiilor militare”. Nu era mai ușor să-l tragă direct de urechi? Un mod cel puțin ciudat de a solicita sprijinul cuiva.
Scrisoarea „structurilor asociative reprezentative” vine prea târziu ca să mai producă efecte. Este prea puțin, față de efortul conjugat la care ar fi trebuit să se ralieze toți militarii în rezervă. Și este un demers meschin, pentru motivul care a produs-o. Perspectiva ca veniturile unor personaje din conducerea acestor structuri să fie afectate a generat demersul, nu grija față de camarazi sau revolta față de nedreptăți și inechități.
Aceste „structuri asociative reprezentative” nu apără principii ci interese. Altfel am fi auzit despre actualizarea măcar a soldei de grad a rezervistului în funcție de cea a militarului activ. Sau de mult clamatul „la funcții și grade egale, pensii egale”.
O scrisoare către Marius Budăi are mai puțin efect decât una trimisă lui Marius Tucă sau Marius Moga. Ce imn de jale ar face ultimul, dacă ar fi puțin sensibilizat!
„Pușca și cureaua lată/ ce lideri aveam odată”!