Armata de Teracotă este considerată una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului XX, fiind renumită în întreaga lume.
Qin Shi Huang a înființat primul stat centralizat din China și a devenit primul împărat al întregii națiuni. Replicând trupele invincibile ale Dinastiei Qin, Armata de Teracotă avea misiunea glorioasă de a-l proteja pe împărat în lumea subpământeană.
Aproximativ 8.000 de figurine și cai, inclusiv generali mătăhăloși, ofițeri militari hotărâți și soldați care par vii compun acest grup de statui impresionant. Armata de Teracotă a fost denumită „a opta minune a lumii” de către fostul președinte francez Jacques Chirac și a intrat pe lista patrimoniului UNESCO în 1987.
Armata de Mucava este moștenirea pe care Groful Iohannis o lasă României. Atât s-a putut. Când Tândală a fost instalat la Cotroceni, efectivele Oștirii depășeau 70.000 de militari. Astăzi abia depășește 35.000. Înzestrarea nu era extraordinară, dar … aveam un nucleu de cadre și militari profesioniști pentru care „meseria armelor” era vocațională. Nu expresia oportunismului și mercantilismului care domină societatea actuală.
Istoria României este dominată de încleștările întâmplate în spațiul carpato-danubiano-pontic. De la războaiele daco-romane la integrarea în NATO și UE toate bornele istorice au fost posibile doar cu sprijinul Armatei. România Mare n-ar fi existat fără Armată.
Armata de Teracotă a lui Qin Shi Huang nu este doar rezultatul vanității unui împărat. Factorul determinant care a permis transformarea statului Qin dintr-o națiune mică, insignifiantă, în singura putere din întreaga țară a fost armata sa puternică.
Armata de Mucava a lui Iohannis este consecința indolenței și indiferenței poporului. Armata de Mucava a lui Ciucă este rezultatul trădării și corupției adânc săpate în ADN-ul nostru cultural. Armata de Mucava a României este biletul nostru către ieșirea din istorie. Un popor care nu s-a înclinat în fața imperiilor este distrus de cei pe care i-a ales să-l conducă.
Armata de 135.000 de oameni
Adevărul a publicat recent un articol cu titlu generos „Armata României de 135.000 de oameni”. Autorul este un sfătuitor de taină al fostului premier dottore Ciucă, Iulian Chifu. De meserie… consilier (la Senat, Președinție sau Guvern), de aproape două decenii Chifu împrăștie înțelepciune peste politicienii noștri.
Iulian Chifu este un matematician cu două doctorate (istorie și științe militare) și președinte fondator al „Centrului de Prevenire a Conflictului și Early Warning” (sic!). Exact așa își intitulează (în romgleză) Chifu progenitura, fratele vitreg al Bătăliei de la Nasiriah.
Într-un articol presărat cu mai multe inexactități („flancul estic” presupune un front deschis către sud sau nord, „postura de apărare și descurajare” este exact invers, întâi se întâmplă descurajarea și apoi apărarea etc.) Iulian Chifu avansează o propunere pe care nu putem decât să o aplaudăm.
„România a adoptat bugetul de 2,5% din PiB începând din acest an pentru Armată. Achizițiile de tehnică miliară sunt la un nivel aproape dublu față de prescripția și angajamentele aliate. Singura problemă reală care se decelează astăzi este cine le va utiliza, respectiv nevoia de a crește de la armata de 70.000 de oameni la 135.000.”
Articolul (aici) vine în sprijinul Armatei și aduce în atenție adevăruri indiscutabile. „Dezbaterea falsă despre “pensiile speciale nesimțite”… soldele nu au mai fost actualizate de ani buni, contractul social … a fost încălcat flagrant… o reală problemă de recrutare, atragere de rezerve și angajare de personal.” Truisme care alunecă în derizoriu când sunt abuzate de politruci.
Iulian Chifu a fost aproape doi ani membru al Guvernului României. N-a avut nicio intervenție publică de acest gen, când era consilier al premierului. „După război mulți viteji se arată” este proverbul care i se potrivește perfect lui Chifu.
România, muzeul tehnicii americane scoase din uz
Armata de 135.000 de oameni poate deveni realitate la fel cum Armata de Teracotă ar fi putut fi angajată în lupte. Pare un proiect salutar, dar este o himeră. Dacă nu o idee infantilă.
Mai întâi, Armata actuală nu reușește să acopere un deficit ajuns deja istoric. Din cele 4.000 de posturi scoase recent la concurs nu s-au ocupat nici jumătate. Cum recrutează Armata încă 100.000 de militari? Persoane dispuse să-și sacrifice viața în schimbul celui mai mic venit din sectorul bugetar și al unei pensii pe cât de mediocră pe atât de ticălos ostracizată.
Apoi, Armata de Teracotă avea 700 de cai, 100 care de luptă și peste 100.000 de arme. Armata de Mucava a României nu reușește, la aproape două decenii de la aderarea la NATO, să înlocuiască armamentul și echipamentele de proveniență sovietică. Forțele active abia își asigură necesarul cu pistoale Carpați, cum se acoperă necesarul de înzestrare până la Armata de 135.000?
În cele din urmă, nu sunt „achizițiile de tehnică militară” la nivelul angajamentelor aliate. Doar plățile sunt la acest nivel. Zecile de miliarde transferate în conturile companiilor americane au însemnat doar plăți pentru echipamente second hand. Fără a ne fi furnizate, la ani buni de la achitarea lor.
Recent aflăm, dintr-un document al Agenției pentru Cooperare în Domeniul Apărării şi Securității, că „Guvernul României a solicitat cumpărarea a 16 vehicule amfibii de asalt, varianta pentru transportul și debarcarea militarilor, 3 vehicule amfibie de asalt, varianta de comandă și 2 vehicule amfibie de asalt, varianta de recuperare .”
Ar fi interesat de aflat cum s-au realizat cerințele operaționale pentru o astfel de achiziție? De ce ar avea România nevoie de vehicule specifice unor forțe expediționare? De ce plătim 120 mil. dolari pentru vehicule pe care Armata SUA dorește să le scoată din serviciu?
Ne spune tot Adevărul.
„Am fi vulnerabili mai ales pe partea Dobrogea”
Urmașul oficiosului comunist Scânteia, a avut un alt articol (aici) în care se exprima îngrijorarea pentru securitatea României.
„Cât ar rezista România dacă ar fi atacată. Avertismentul unui general…” este un material scos din manualul de manipulare. Tristă asocierea generalului Virgil Bălăceanu cu un astfel de articol. Altfel, unul din puținii generali cu statură intelectuală și intervenții echilibrate în mass media.
„Noi ne-am apăra cu forțele active…. Ne-am apăra cu bazele aeriene și dacă acțiunile s-ar duce în Dobrogea, ne-am apăra cu flota de la Marea Neagră. Iar dacă acțiunile se duc și pe Dunăre, cu flotila de la Dunăre.
Am fi vulnerabili mai ales pe partea de Dobrogea. Dobrogea pe care o legăm de Deltă, de gurile Dunării, de canalul Dunăre-Marea Neagă, de portul Constanța, de centrala nucleară de la Cernavodă. Iar Dobrogea are o problemă, pentru că Dunărea desparte Dobrogea de teritoriul național. Ca atare, pentru apărarea Dobrogei, … pregătirea unor treceri gen treceri pe barje, care sunt în limbaj militar pontoanele… ele trebuie să existe. De asta și americanii, când vin la noi, exersează lansarea acestor poduri de pontoane.”
Pentru cei care-l cunosc pe generalul Bălăceanu incoerența și inconsistența mesajului par ireale.
Dobrogea este teritoriu național! „Flotila de la Dunăre” este o glumă, iar americanii „exersează” soluții de trecere a cursurilor de apă pentru că ale noastre sunt indecent de „obosite”. „Soluțiile” cursurile de apă sunt tot mai năzdrăvane.
Totuși, ce adversar sinucigaș ar ataca România prin Dobrogea? În întreaga noastră istorie, câte lupte am avut pe mare? Câte atacuri am avut cu inamicul desantând pe litoralul românesc?
În material se reia, însă, și teza rezervei. „Nu ai rezervă, nu ai cum să le înlocuiești” (pierderile inevitabile suferite de forțele active n.r.). Un adevăr indiscutabil. România nu are „rezervă”, iar atacurile concertate din ultimii ani exact rezerva armatei au urmărit să fie distrusă. (continuarea aici)
Bălăceanu Virgil …omul e praf. În fel de Ciucă mai cu vocabular la purtător. In rest … baltă.
cândva, în urmă cu un secol, am învățat că un contract de vânzare presupune că ”vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.” dacă plătim fără să primim nica la schimb, ăsta e poate un contract de donație. însoțit de o speranță, pe care o știu domnii din guvern.
dacă nu ar fi de plâns, mi-ar plăcea să fac afaceri cu partea română.
la tulcea mai erau niște monitoare care așteptau o casare liniștită. poate aia să mai fie flota de dunăre, dacă nu ajuns să fie vândută la kg.
inamic sinucigaș în atacul pe mare? dar ce, cazile alea (fregatele) care scot fum vizibil de pe orbită, inspiră vreo frică?
nu-mi fac griji. magistrații și medicii vor lupta, așa cum știu ei mai bine, și vor câștiga ceva, sub frățeasca oblăduire a oamenilor politici.