Un material care provoacă retorica oficială este fără îndoială un articol conspiraționist. Când în discuție este flamura democrației și a libertăților noastre, Ucraina, deja discutăm despre un afront adus bunului simț. Nimeni, niciodată, n-ar avea curajul să conteste metodele și practicile pe care le angajează regimul de la Kiev.
De la Bruxelles la Washington, cu sprijinul necondiționat al Bucureștilor, toate acțiunile ucrainenilor sunt justificate și acoperite de norme legale. Mai contează că, după ce s-a poziționat în război cu Rusia, apoi cu propriul popor și cu vecinii, Ucraina are tupeul să critice permanent, violent și virulent, Occidentul?
Varșovia a declarat că va sista furnizarea de arme Kievului și se va concentra în schimb pe înarmarea forțelor sale militare. Declarația aparține prim-ministrului polonez și vine pe fondul disputelor privind exporturile agricole ale Ucrainei. Semnale asemănătoare vin și dinspre Slovacia, iar poziția Ungariei este deja de notorietate.
În replică, președintele Ucrainei nu se sfiește să profereze amenințări, mai mult sau mai puțin voalate. Se pare că are și argumente în favoarea atitudinii sale.
La câteva zile după ce a publicat un articol referitor la programul oficial de asasinate al serviciilor secrete ucrainene, The Economist publică un alt articol care ar trebuie să-i alarmeze pe cei care își propun să oprească sau limiteze ajutorul pentru Kiev. Președintele Zelensky aduce în atenție „problemele” pe care le-ar avea Occidentul dacă sistează ajutorul pentru Ucraina.
De la crima organizată la crima justificată
Mai întâi, pentru a înțelege contextul, ar trebui să ne întoarcem puțin în timp. În anul următor invaziei ruse din Crimeea, serviciul de securitate internă (SBU) al Ucrainei a creat un nou organism: Direcția a V-a de Contrainformații, o structură cu misiuni și sarcini „speciale”. În principal de sabotaj la adresa invadatorilor.
Ulterior Direcția a V-a a ajuns să se concentreze pe ceea ce se numește „wetwork”, dezvăluie articolul publicat la începutul lunii septembrie în the Economist. Wetwork este un eufemism pentru crimă sau asasinat și face aluzie la vărsarea de sânge. Termenul este o traducere ad litteram din limba rusă și este preluat din argoul activităților criminale care implicau vărsare de sânge.
Specialiștii din domeniul informațiilor spun că Direcția a V-a joacă un rol central în operațiile contra Rusiei. Dimensiunea și bugetul SBU (de cinci ori mai mare decât al serviciului secret militar / HUR) asigură resurse pentru acțiuni de amploare. Cum a fost cea asupra podului Kerci, care leagă Rusia de Crimeea, în octombrie 2022.
Se înțelege că președintele Ucrainei autorizează cele mai controversate operațiuni, deși unele decizii sunt delegate. Surse guvernamentale de nivel înalt, care cunosc activitatea Direcției a V-a, refuză să discute detaliile. „Este important să nu comentezi sau măcar să nu te gândești la astfel de operațiuni”.
Kievul împușcă, spânzură, aruncă în aer și otrăvește zeci de ținte în Ucraina ocupată, precum și în Rusia continentală, scrie Connor Freeman, într-un articol care acoperă același program de asasinate al Ucrainei.
Mossad-ul din Estul Europei
Materialele aduc în atenție uciderea lui Yevhen Yunakov, fostul primar al orașului Velykyi Burluk din regiunea Harkov, după ce acesta a fost vizat drept „colaborator” al Moscovei. Yunakov a fost urmărit cu meticulozitate zile întregi de un grup de ofițeri locali din cadrul Forțelor de Operațiuni Speciale (SSO) înainte de a fi ucis cu o bombă.
„În cele peste 18 luni de război, zeci de oameni precum Yunakov au fost vizați în operațiuni punctuale în Ucraina ocupată și în interiorul Rusiei. Au fost împușcați, aruncați în aer, spânzurați și chiar, ocazional, otrăviți”, se arată în raportul the Economist.
Informațiile militare ucrainene au fost implicate în diferite atacuri în interiorul Rusiei, care au vizat civili. „Dacă întrebați despre crearea unei versiuni a Mossad-ului… Nu avem nevoie. Există deja”, s-a lăudat generalul Kyrylo Budanov, șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina, în timpul unui interviu din luna iulie.
Pe lângă nenumăratele atacuri cu drone și atacurile milițiilor neonaziste susținute de HUR, asupra civililor din Rusia, Kievul a ucis și jurnaliști ruși. Darya Dugină, fiica filosofului Alexander Dugin, a fost ucisă într-un atentat cu mașină-capcană în afara Moscovei. Vladlen Tatarsky, corespondentul de război, a fost ucis câteva luni mai târziu. Acesta găzduia un eveniment în interiorul unei cafenele din Sankt Petersburg.
Raportul sugerează că aceste crime, aproape lipsite de importanță strategică, sunt menite doar să-l mulțumească pe președintele Zelensky.
„Cine nu e cu noi e împotriva noastră”
Un președinte tot mai iritat de aparenta apatie a Occidentului. Un erou conștient de riscurile pe care le comportă, pentru Ucraina, retragerea sau micșorarea sprijinul venit dinspre Vest.
Acest lucru ar dăuna nu doar economiei Ucrainei, ci și efortului său de război. O spune în termeni fără echivoc Zelensky: „Dacă nu ești cu Ucraina, ești cu Rusia, iar dacă nu ești cu Rusia, ești cu Ucraina. Și dacă partenerii nu ne ajută, înseamnă că vor ajuta Rusia să câștige. Asta este.”
Având în vedere că mulți dintre aliații săi occidentali (inclusiv America) organizează alegeri anul viitor, Zelensky știe că susținerea Ucrainei va fi dificilă, mai ales în absența unui progres semnificativ pe front.
Pe 10 septembrie, The Economist publică un articol „Donald Trump nu-l va sprijini „niciodată” pe Putin, spune Volodymyr Zelensky” în care președintele Ucrainei nu-și ascunde sentimentele.
Acesta este citat cu următoarea declarație: „Reducerea ajutorului acordat Ucrainei nu va face decât să prelungească războiul. Și ar crea riscuri pentru Occident în propria curte. Nu există nicio modalitate de a prezice cum ar reacționa milioanele de refugiați ucraineni din țările europene în momentul abandonării efortului de sprijinire a țării lor. Ucrainenii s-au „comportat bine” în general și sunt „foarte recunoscători” celor care i-au adăpostit. Nu vor uita această generozitate. Dar nu ar fi o „experiență bună” pentru Europa dacă ar abandona acești oameni”.
Practic, el spune că refugiații ucraineni, nemulțumiți de reducerea ajutorului acordat de Occident, ar face prăpăd. O amenințare mai clară decât asta nu poate exista.
„Luptătorii pentru libertate”, slava Ucrainei
Așadar, programul de asasinate există și este oficial, iar presa occidentală nu are nimic împotriva. Dacă teroriștii sunt de la SBU, sunt „luptători pentru libertate”, nu se pune problema să fie puși laolaltă cu alții.
„Luptătorii pentru libertate nu trebuie să terorizeze o populație pentru a se supune”, a declarat fostul președinte al SUA, Ronald Reagan, într-un discurs radiofonic adresat națiunii, în anul 1986. Prin aceasta, Reagan a încercat să tragă o linie clară între conceptele „luptător pentru libertate” și „terorist”.
Ucraina are un program oficial de asasinate care funcționează. Dacă se supără pe Occident, nu se va da în lături să-l folosească pentru a se răzbuna pe țările care nu mai decartează bani și arme regimului de la Kiev. Cum să nu iubim Ucraina?
Linia dintre terorism și luptători pentru libertate este mutată ori de câte ori este nevoie să fie susținută narațiunea oficială.
Slavă liderilor noștri că au creat și hrănesc, în inima Europei, un cuib al luptătorilor pentru libertate!
Foarte bine fac. Slava UKR.