Generalul Nicolae Ciucă este un impostor. Aserțiunea este dincolo de orice îndoială. Un impostor creat de corupție și lipsa de scrupule a unor pseudo-ziariști.
Nu este nevoie să demonstreze o comisie sau un consiliu plagiatul din teza de doctorat. L-a recunoscut Ciucă însuși când a folosit instituțiile statului pentru a împiedica analiza lucrării. Una care l-a urcat în rândul academicienilor și i-a rotunjit generos veniturile. În activitate și în rezervă.
Nu este nevoie de eforturi deosebite pentru a demonstra că Ciucă este lipsit de onoare. „Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere și îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituție. Dar nu dintr-o funcție publică” rămâne una din declarațiile care-l discreditează profund. Când cel care o face este generalul cu cea mai mare funcție din Armată noroiul aruncat asupra hainei militare se șterge greu.
Nu este nevoie de anchete laborioase pentru a proba lipsa de loialitate a generalului Ciucă. Este personajul care a făcut cel mai mult rău Armatei în ultimul deceniu. Indiferent dacă a fost militar activ sau politician, agresivitatea cu care Ciucă i-a umilit pe militari depășește limitele patologicului.
Nu este nevoie de investigații medicale pentru a remarca mitomania de care suferă dottore Ciucă.
A fost, mai întâi, interviul penibil acordat finului Radu Dobrițoiu. Cel care l-a impus ca fiind falsul erou al Bătăliei de la Nasiriah. O mistificare demontată cu argumente greu de contestat.
A urmat, zilele trecute, un alt episod care demonstrează lipsa de decență a președintelui PNL, generalul Ciucă. Nu merită să ne ascundem după eufemisme. Nici el nu menajează publicul. Elucubrațiile și delirul din interviurile sale pot furniza material pentru cercetătorii pasionați de psihanaliză.
Interviul acordat lui Bogdan Chirieac este o mostră de inconștiență și diletantism politic.
Un bulgăr cafeniu și unul rozaliu
Bogdan Chirieac este un fost comunist, membru al Comitetul Central al UTC. Tatăl său a fost general de securitate, iar mama angajată a Miliției.
„Legăturile cu unii dintre cei mai toxici oameni și predispoziția către un stil mafiot de a-și face meseria i-au adus retragerea titlului de jurnalist de către două asociații profesionale. Chirieac a fost dovedit sau acuzat în nenumărate rânduri că ar fi fost turnător, denunțător, șantajist, mincinos, sociopat.” Afirmațiile aparțin unui fost secretar de stat și nu au fost niciodată contestate de Chirieac.
Într-un articol publicat de cotidianul.ro, în urmă cu zece ani, acuzațiile la adresa lui Bogdan Chrieac sunt chiar mai grave. „Te dai jurnalist, după ce ani în şir ai semnat editoriale bazate pe filele primite, confidențial, de la serviciile secrete. Ai contracte cu un serviciu specializat în ascultarea formatorilor de opinie. Ai contribuit la “executarea publică”, cu microfoane postate ambiental, a unui ziarist incomod celui aflat în vârful piramidei politice…”
„Acest bulgăr cafeniu al jurnalismului de fațadă, din lumea plină de frișcă, dar deloc cu idei bine fundamentate, a televiziunilor menite a prosti mințile slabe, nu este decât măsura reală a manipulării conaționalilor săi, de cei interesați să domine prin zvonuri abil formulate, pe canale care atrag românii nemulțumiți, total anesteziați în privința dinamicii reale, pe scena geopolitică mondială.”
Descrierea îi aparține col. (rez.) Ion Petrescu, fost director al Trustului de presa al Armatei. Unul dintre puținii ofițeri echilibrați prezenți în studiourile TV în ultimii ani.
Când un „bulgăr cafeniu” (Chirieac) are un interviu aranjat cu un „bulgăr rozaliu” (Ciucă) repulsia și scârba sunt garantate.
Mâncăciosul și libidinosul
Trebuie remarcat că, din tot interviul acordat de Ciucă lui Chirieac, mass media s-a oprit doar asupra unui episod… culinar. Este corect! Cât de obedientă și aservită ar fi media românească tot nu poate suporta să-l asculte pe Ciucă vorbind despre economie sau politică.
Un interviu regizat în care atât de mult s-a bâlbâit încât până și libidinosul partener de dialog a suportat greu elucubrațiile „bulgărelui rozaliu”.
Un interviu în care Ciucă, președintele PNL, a fost zeci de minute avocatul unor măsuri comuniste impuse de PSD, șeful de facto al liberalilor.
Un interviu în care Chiriac a avut atitudinea unei slugi îngrijorate. Să nu-și supere cumva stăpânii.
Un interviu grețos, imposibil de urmărit. O altă încercare de a prezenta publicului „generalul cu misiuni în teatrele de operații”.
Singurul argument care-l impune pe Ciucă pe scena publică este trecutul său militar. Unul cosmetizat cu întâmplări și fapte de arme care s-au întâmplat doar în memoria relativă a doctorului Ciucă. „Generalul-erou” este legenda în jurul căreia s-a construit cariera politică a unui impostor.
„Trăiam cât se poate de auster. Aveam o singură masă caldă pe zi… ” își începe dottore relatarea din Afganistan. Cum să arate un teatru de operații dacă nu auster și plin de privațiuni? Nu asta își asumă militarii când depun jurământul?
De remarcat că austeritatea lui Ciucă se măsoară în numărul de mese calde pe zi. Fostul premier ar trebui să știe că jumătate din bătrânii României nu-și permit o masă caldă în fiecare zi. Unii dintre ei nu-și permit nici măcar două mese pe zi.
Condițiile pe care le-a avut Ciucă în Afganistan le-ar aprecia cel puțin câteva sute de mii, dacă nu milioane de români. Hrana și cazarea în condiții decente le lipsesc multor români după ce a condus Ciucă Guvernul.
Varza din gramatica unui impostor
Fie că vorbește despre economie („impozitul pe profit și impozitul pe venit a rămas la aceeași valoare”) sau despre misiunea din Afganistan („dotarea și înzestrarea nu era cea de astăzi”) dottore Ciucă demonstrează adversitate față de acordul predicatului cu subiectul. Mâncare să fie, că de gramatică generalul nu are nevoie.
În perioada timpurie a misiunilor desfășurate în mediu multinațional tânărul Ciucă abuza o glumă. Un joc de cuvinte bazat pe fonetica similară a substantivului mare (sea) și a verbului a vedea (to see) . „I am on a seafood diet. I eat all I see. / Sunt la cura cu fructe de mare. Mănânc tot ce văd ”. Remarcându-i formele rubensiene cei care-l ascultau nu mai considerau expresia o glumă.
O istorioară atent pregătită a fost povestea „ciorbei de varză roșie”. Penibil și dezgustător comportamentului lui Chirieac. „A fost ideea dumneavoastră să puneți oțet în ciorbă” a insistat libidinosul. Ciucă a evitat un răspuns afirmativ. Poate și pentru că oltenii acresc, tradițional, ciorba cu oțet, iar Ciucă așa a învățat. Chiar nu-ți trebuie doctorat să pui oțet in ciorbă.
„Familia ce a spus. Totuși erați tânăr general, erați pe câmpul de luptă…” Nesimțirea unora este impresionantă. Faptul că Bogdan Chirieac nu știa gradul pe care l-a avut Ciucă în Afganistan (maior) nu-i o problemă. A fost un interviu servit, iar el era doar sluga de serviciu.
Totuși, Ciucă avea datoria să corecteze informația eronată. Generalul Ciucă n-a fost în Afganistan sau în alt teatru de operații decât în vizită.
Feriți-vă de recunoștința lui Ciucă
Un alt site cu epoleți (digi24.ro) îl prezintă pe Ciucă drept „unul dintre puținii generali ai României care a luptat efectiv în teatrele de operațiuni (sic!) alături de Statele Unite.” O altă minciună. România a avut mulți generali în teatrele de operații, dar nu pe Ciucă.
În ce-l privește pe actualul președinte al PNL singura lui luptă în Afganistan sau Irak a fost cu colesterolul. Altfel nicio sursă nu reține nicio faptă de vitejie a „bulgărelui rozaliu”.
Deserviciile pe care Ciucă le aduce Armatei nu se rezuma doar la dezastrul produs după ce a fost mulți ani ministru al apărării, șeful Armatei sau al Forțelor Terestre. Moștenirea pe care o lasă este imaginea generalului român asociată cu cea a unui Moș Teacă incapabil să se exprime fluent sau să dezvolte o frază coerentă.
Prezența lui Ciucă în politică blochează șansele celor care ar avea argumente să încerce o astfel de carieră. O lungă perioadă de timp opinia publică va asimila militarii cu Ciucă. Impostură, lașitate, dezonoare, necinste, trădare, limbaj și exprimare scorțoase, incultură, agramatisme, orizont cultural limitat, obediență, oportunism…
„Am fost alături de camarazii mei, cărora le voi purta recunoștință toată viața” afirmă Ciucă în interviu. Dacă ceea ce s-a întâmplat cu Armata și cu militarii în ultimii 2-3 ani este dovada „recunoștinței lui Ciucă” ar fi cazul să se oprească. Încă două trei dovezi din „recunoștința lui Ciucă” și nu vom mai avea deloc Armată.
Ce să aștepte România de la un impostor care și-a trădat camarazii lângă care a suportat privațiuni? Ideea că un astfel de individ are o carieră politică este un afront adus bunului simț. Să emită, însă, pretenții la funcția de președinte al României este insultător. Cât de prost cred unii că este poporul român?