Școala românească, anticameră pentru analfabetism

Școala românească a fost o instituție a cărei autoritate era recunoscută internațional. Un prestigiu de care s-a bucurat și care a fost edificat pe parcursul unui secol și jumătate.

Școala românească a fost destinată să formeze caractere şi personalități, familiarizate cu istoria, credința, valorile fondatoare (inclusiv culturale) şi tradițiile neamului românesc. Școala românească a fost, zeci de ani, confirmată prin vârfurile ei, multe recunoscute și apreciate global. O instituție cu o amplă și bogată tradiție în trecutul țării noastre.

Astăzi, învățământul românesc este redus la triviale sarcini manageriale. Educatorul este tot mai brutal transformat în „prestator de servicii”. Un umil agent al reformei. Un responsabil cu sarcina vulgară de a pregăti forță de muncă ieftină pentru alte state (non)europene. România pregătește „proletari globali ai tastaturii”. Asta deși destul de curând IT-iştii vor fi înlocuiți de roboți.

Tot ce se întâmplă în școala românească constituie un atac virulent şi insidios la adresa identității națiunii. Un atac furibund turnat în matrița noilor mijloace de comunicare şi a rețelelor instituționale. Un atac împotriva a tot ce formează, de milenii, identitatea noastră națională. Ne sunt atacate credința, cultura, tradiția, familia, istoria, civilizația formată vreme de milenii în acest areal. Unul în care România este tot mai muribundă.

Toate se întâmplă în numele unor imperios clamate adaptări și sincronizări cu progresul tehnologic. În numele democrației și al unei iluzorii prosperități. În epoca religie confortului și sub masca unei reforme interminabile România se află în zona instabilității educaționale, în pragul dispariției ca națiune.

Analfabeții care ne conduc

România se află, de peste trei decenii, sub atacurile concertate ale celor care doresc analfabetismul unei populații care se mândrea, prioritar, cu zestrea sa culturală. Nu există orizont cultural pentru analfabeți. Incultura și lipsa educației naște tembelismul social și cretinismul colectiv.

Rețelele instituționale din afara țării, implantate în preajma instituțiilor statului român, reprezentate de experții şi agenții, străini sau chiar români, generos remunerați de organisme cu vocație globală, sunt cele care au ruinat școala românească. Au distrus metodic, programatic, aproape tot ce era performant în învățământul românesc, tratându-l, inacceptabil, ca şi când ar aparține „lumii a treia”.

Banca Mondială a fost principalul artizan, regizor, creditor şi controlor ideologic şi financiar al reformei. A fost, însă, susținută frenetic de Fondul Monetar Internațional, Fundația Soros, Uniunea Europeană etc. Instituții care au subordonat învățământul românesc unor ideologii de sorginte neoliberală cu o brutalitate unică.

În numele reformei, a globalizării și „politicilor corecte” distrugerea învățământului românesc s-a produs sub ochii noștri. Adepții unor ideologii care-și ating limitele, dar seamănă izbitor de mult cu cele de origine neomarxistă şi neoliberală. Ideologii care aplică aceleași mijloace, accesează aceleași instrumente pe care le adaptează superficial timpurilor noastre.

Un adevăr ușor de înțeles pentru cei care cunosc istorie, respectă tradiția şi valorile, pământul, părinții, strămoșii, înaintașii. Un adevăr accesibil celor care reușesc să citească dincolo de aparențele ascunse sub masca progresului, a modernizării și a dorinței de a fi aliniat la tendințe.

Liderii și conducătorii pe care îi avem astăzi sunt produsul învățământului românesc post-revoluționar. Într-o Românie normală Ciucă n-ar fi îndrăznit plagiatul, Ciolacu ar fi terminat doar școala profesională de brutari, iar Iohannis n-ar fi depășit nivelul unui profesor mediocru într-un liceu industrial.

Analfabetismul cultivat în școala românească a produs anomalii cu diplome și titluri universitare. Garanția dezastrului în care ne aflăm.

Reformele care îngroapă școala românească

Reformele pe care le suportă școala românească au fost încercate și în alte părți părți ale lumii, inclusiv în anii ’80. Suntem subiecții unor experimente care s-au întâmplat anterior în sistemele de învățământ ale țărilor din Africa şi America Latină. Pentru că suntem considerați o țară din „lumea a treia”.

Toate progresele realizate de sistemul de învățământ din Tanzania, de exemplu, după obținerea independenței la începutul anilor ’60, au fost distruse de intervenția Băncii Mondiale/ BM în anii ’80. Reformele structurale impuse de BM au transformat învățământul din Tanzania, dintr-unul cu o rată de școlarizare aproape de 100%, într-unul cu abandon școlar peste 50%. Guvernul a fost obligat, de „reformele” impuse de Banca Mondială, să introducă taxe școlare pentru întreaga populație şi să abandoneze subvenționarea sistemului public de educație.

Consecințele? Tanzania a ajuns să plătească un împrumut către Bancă de patru ori mai mare decât suma cu care își susținea sistemul de învățământ public. Prin traume educaționale similare au trecut şi alte țări din America Latină şi Africa.

România este astăzi Tanzania Europei.

De la un sistem cu o școlarizare aproape de 100% în 1990 s-a ajuns la abandon școlar şi la analfabetism funcțional în proporții covârșitoare în urma reformelor (economice şi școlare) conduse de BM. Mai exact, analfabetismul funcțional a depășit cota de 44%.

Statistica abandonului școlar în România prezintă cifre catastrofale. Părăsirea timpurie a școlii (18-24 ani) indică un procentaj cu 50% mai mare față de media europeană. Ponderea absolvenților de studii superioare (30-34 ani) este 24.6%, în timp ce media la nivel european este 40.7%”. Dacă admitem că „reforma” inițiată în perioada postrevoluționară va continua, e lesne de prevăzut ce modificări vor înregistra statisticile de acest gen.

Stăpânii ne vor proști

Pare neverosimil, dar școala românească, reformată de Spiru Haret şi trecută prin furcile caudine ale câtorva dictaturi, a fost transformată într-o afacere cinică. Aşa cum reprezentanții regimului comunist transformau Bisericile în depozite.

Reprezentanții „guvernului meu”, termen lansat arogant de Iohannis, închid Bisericile şi cimitirele, în vreme ce supermarketurile prosperă indecent. Sub pretextul că protejează seniorii, Guvernul le aplică tratamente preluate din ideologii extremiste de tristă amintire.

În numele reformei sunt închise, vandalizate sau, pur şi simplu, arse platforme, site-uri şi alte surse media care publică articole incomode. În plină democrație, o noțiune care se susține pe libertatea de exprimare, punctele de vedere în opoziție cu narațiunea puterii sunt tot mai des amendate.

Înainte de revoluție Lenin nu și-a ascuns niciodată lipsa de încredere în intelectualitate. A atacat-o frecvent. După cucerirea puterii nu a scăpat nici un prilej pentru a-și manifesta fățiș ura împotriva ei. Intelectualii erau considerați ca făcând parte din mica burghezie și erau mai greu de manipulat. Pornind de la principiul „cine nu este cu noi este împotriva noastră”, Lenin vedea în aceștia potențiali contrarevoluționari.

Istoria are prostul obicei de a recidiva. După mai bine de un secol ne-am întors în perioada care cultiva ura de clasă. De data aceasta „originea sănătoasă” este reprezentată de incultură și analfabetismul. Intelectuali avem tot mai puțini. România este inundată de falși academicieni, plagiatori și escroci universitari.

O populație lipsită de educație și cultură este una ușor de condus și manipulat.

Prin analfabetism România trece de la stadiul de colonie la cel de incubator pentru forța de muncă ieftină. Atât de feroce sunt exploatate resursele noastre naturale încât foarte curând vom prezenta tot mai puțin interes. Deznodământul către care ne îndreptăm este evident.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Post Scriptum

Câteva precizări, pentru cei superficial informați, dar încântați de relațiile României cu BM și FMI.

Nu există niciun exemplu de succes al intervenției acestor instituții financiare în vreuna din țările cărora le-au asigurat consiliere și/ sau împrumuturi. Dimpotrivă, toate au sfârșit în colaps financiar și convulsii sociale.

România a început cooperarea cu BM în anul 1972, când regimul comunist a aderat la Banca Internațională pentru Reconstrucție şi Dezvoltare/ BIRD (membră a Grupului BM). Primul împrumut, în valoare de 60 mil. dolari, a fost accesat în anul 1974 și a fost investit integral în dezvoltarea Uzinei de Fertilizare din Tecuci.

Până în ianuarie 1981 România acumulase o datorie externă (majoritar către bănci occidentale, nu către organisme de finanțare gen BM) de aproape 11 mld. dolari. Bani investiți în economie. Niciun împrumut nu a fost condiționat de reforma învățământului sau a sistemului de pensii. Chiar dacă și atunci ostașii primeau pensii militare de stat.

De exemplu, în perioada 1980-1981, România a accesat patru împrumuturi în valoare totală de 325 mil. dolari de la BIRD. Toți banii folosiți pentru realizarea unor proiecte economice pe termen lung referitoare la transporturi, irigații, șeptel şi producția de fructe, precum şi un împrumut pentru proiectul Canalului Dunăre – Marea Neagră.

La sfârșitul lunii iunie 2023 datoria externă a României depășea 160 mld. dolari. Câte miliarde au fost investite în economie?

Regimul comunist a decis, la începutul anului 1984, să plătească integral datoriile acumulate și să renunțe la colaborarea cu finanțatorii internaționali. O decizie aproape criminală, care a condamnat poporul român la sărăcie și privațiuni similare gulagurilor sovietice.

Pentru cei mai mulți dintre analiști a fost o greșeală capitală ideea de a elibera România de povara împrumuturilor externe.

Ne este mult mai bine acum! România se dezvoltă armonios, iar poporul simte prosperitatea cu fiecare nouă raportare a creșterii economice și datoriei externe.

Ce cauți să bați la poarta Băncii Mondiale? Obligațiile asumate prin PNRR sau alte planuri iluzorii de dezvoltare, slugărnicie, trădare, incompetență, ticăloșie, interesele clanurilor politice, corupție, etc…

Este normal să înghițim fără discernământ retorica stăpânilor. E mai ușor decât să o contrazicem. Abia atunci nu ne doare capul.