O altă etapă din reforma statului, alte flegme și lături peste pensiile militare. Unii s-ar putea declara ofensați de cuvinte. Cum adică „flegme și lături”? Majoritatea militarilor în rezervă se declară cel puțin mulțumiți cu situația. În afara unor mesaje timide în mediul online societatea nu vede niciun fel de reacție a militarilor.
Singura voce care (încă) se mai aude este a col. (rtg.) Mircea Dogaru, președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate. Contestat, detestat, ignorat sau persiflat rămâne singurul care de peste 20 de ani susține cauza militarilor. Niciun general, niciun alt lider al structurilor asociative nu a inițiat sau întreprins nicio acțiune de protest sau revoltă.
Îi vedeți prin studiourile TV, foarte mândri de ei, încântați de judecățile de valoare pe care le eliberează. În realitate banalități și platitudini. Intervenții puerile, răspunsuri infantile la întrebări deseori stupide. Sunt generalii Armatei care au intrat pe statele de plată ale Puterii. Mulți dintre ei acolo au fost tot timpul.
Cu fiecare nou conflict sau amenințare, apar noi generali, contraamirali sau pur și simplu căprari cu vipușcă. Își dau cu părerea despre orice. Sunt neobosiți, plini de vervă și aplomb, convinși că pătrund tainele adevărului și impresionează prin cât de inteligenți sunt ei în cap. Cel mai patetic dintre ei este gl.bg. Cristian Barbu, un inginer care vorbește despre politică și război cu dezinvoltura celui care este capabil să spună prostii fără să clipească.
Niciunul dintre ei, niciodată nu a protestat față de modul în care sunt tratați militarii (activi sau în rezervă). Niciunul nu a profitat de prezența într-un platou de televiziune pentru a susține cauza militarilor. Niciunul nu a avut curaj, demnitate și onoare să rămână alături de camarazi. Toți visează la o carieră politică sau la notorietatea pe care prezența în mass media le-o poate oferi.
Minciunile, repetate zilnic și necontestate, sunt transformate în adevăr
Într-un articol apărut la începutul acestui an se face o trecere în revistă a modului în care au apărut „pensiile speciale”. Autorul, un „doctor în științe politice” (probabil un alt plagiator), este în egală măsură superficial și ignorant. Un alt susținător al pensiilor magistraților.
„Primii care au primit pensii de serviciu au fost magistrații printr-un proiect de lege al Guvernului condus de Victor Ciorbea (PNŢCD), când ministru al Justiției era Valeriu Stoica (PNL), adoptat de Parlament în 1997….
… Nu în ultimul rând, Guvernul Ponta a fost cel care a introdus în 2015 pensiile de serviciu pentru personalul militar, fiind permisă retragerea din activitate de la 45 de ani.”
Nu este singura voce care induce ideea că pensiile militare de stat ar fi fost introduse după cele ale magistraților. În ce privește „retragerea din activitate de la 45 de ani” este o prostie care s-a rostogolit generos în spațiul public. Au făcut din excepție regulă.
Alexandru Ioan Cuza, prin Legea nr.1712/ 1864, a stabilit pensia ofițerilor în rezervă la 80% din solda avută în activitate. De altfel, existența pensiilor militare este menționată încă din anul 1829. Enervantă este istoria pentru detractori!
La data apariției pensiilor de serviciu pentru magistrați (1997), era în vigoare Decretul 214 din 1977 privind pensiile militare de stat. Acesta a fost abrogat abia în anul 2001, prin Legea 164 privind … pensiile militare de stat.
Cât de greu le-ar fi fost generalilor noștri să iasă public, în fiecare zi dacă era nevoie, și să spună adevărul? Este mai important războiul din Ucraina decât onoarea Armatei? Cum se prezintă în fața camarazilor și a subordonaților știind că n-au făcut nimic pentru a le reda demnitatea și respectul societății?
De ce se vând generalii noștri atât de ieftin?
Se vând ieftin, pentru că în clipele de introspecție sinceră, în forurile lor intime, își recunosc valoarea. Mulți nu se ridică la nivelul prețului materialului din care le-au fost confecționate stelele. Au trădarea în sânge, obediența în caracter și slugărnicia în obicei.
Trist este că poporul se bucură. Inconștienți! Unii generali și-au trădat camarazii, ce vor face în caz de război?
În urmă cu câteva zile (8-10 septembrie 2023) a avut loc aniversarea a 35 de ani de la absolvirea promoției din care a făcut parte și generalul Ciucă. Dottore nu a fost prezent. Când a avut el curaj să înfrunte adevărul? În schimb colegii și-au adus aminte, nostalgic firește, cum a fost Nicușor subiectul unei corecții „colegiale”. O pătură în cap și câteva ghionturi (ștrengărești, normal). „Alintul” ostășesc pentru ce-i care-și „turnau” colegii care nu se aliniau sarcinilor de partid.
Ca să parafrazăm „plagiatorul își schimbă partidul, dar năravurile rămân”. Cum elevul Ciucă avea „sector” la Cancelarie, a fost de tânăr învățat să lustruiască bocancii șefilor și să le prepare cafeaua. Nimic nu s-a schimbat!
Cu un fost șef al Armatei aflat de ani buni la vârful politicii din România, militarii traversează una din cele mai negre perioade din istorie. Războaiele au fost mai blânde cu ostașii noștri în comparație cu atacurile pe care le primesc astăzi de la cei care ar trebui să-i susțină și să-i respecte.
Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, adoptat ieri, 16 octombrie 2023, de plenul Camerei Deputaților este cea mai proaspătă dovadă de dispreț la adresa militarilor.
Un proiect de lege care îngroapă speranțele militarilor
În aparență, nu schimbă foarte multe pentru militari. În realitate este dovada unui dispreț incalificabil al clasei politice față de militari. Singura categorie socio-profesională introdusă în malaxorul sintagmei „pensii speciale” care nu beneficiază de pensie de serviciu.
Pensiile militare de stat nu sunt pensii de serviciu și cu atât mai puțin speciale. Sunt renta viageră pe care statul a promis-o celor care au jurat să-și apere Țara cu prețul vieții. De la Cuza și până astăzi doar Băsescu și PNL (PDL pe vremea aia) au fost cei care au eliminat pensiile militare de stat.
Este inutilă (încă) o dezbatere asupra legii sau cum va afecta aceasta diferitele categorii de rezerviști. Faptul că militarii tac este, în primul rând, efectul dezbinării, a intereselor divergente. Unii sunt afectați mai mult, alții mai puțin, cei trecuți în rezervă după 2017 aproape deloc.
De ce s-ar revolta un militar în rezervă pe care modificările legislative, adoptate ieri în Parlament, nu-l afectează direct? Cel puțin așa opinează cei mai mulți. Câtă ignoranță și eroare!
De foarte mulți ani militarii speră să fie înlăturate inechitățile. Așteaptă un cadru normativ care să le redea demnitatea. Corecții ale legii pensiilor militare de stat care să elimine anomaliile și umilințele pe care le suportă unii, mai ales dintre cei aflați în retragere.
Întreaga retorică a epigonilor pensiilor militare s-a sprijinit pe „contributivitate”! Atât de ușor i-ar fi fost lui Ciucă să îndrepte eroarea! Atât de simplu le-ar fi fost generalilor deveniți „anal-iști” TV să demonteze minciuna. De ce tac? Fără haina militară, fără Armată, Ciucă, Barbu și toți ceilalți ar fi fost niște anonimi!
Magistrații ordonă, parlamentarii execută
Militarii sunt angajații care au cele mai mari contribuții la Bugetul de Stat, raportat la venitul lor brut.
Militarii plătesc contribuții de asigurări sociale, la fel ca oricare alt angajat din România. Au plătit tot timpul. Niciodată nu au fost degrevați. Ce face statul cu banii sau unde îi varsă (în ce Buget) nu este responsabilitatea militarilor.
Militarii plătesc contribuția de asigurări sociale de sănătate, deși o lege organică le dă dreptul la medicamente și asistență medicală gratuite. Mai mult, inclusiv membrii familiilor militarilor beneficiază gratuit de asistență medicală şi medicamente.
Aceleași prevederi sunt valabile și pentru militarii în rezervă și retragere. În realitate, fără un card de sănătate care să confirme plata CASS nici măcar spitalele militare nu le acordă asistență medicală.
Astăzi, Parlamentul le spune militarilor că veniturile celor în rezervă vor fi impozitate progresiv. Pentru că „pragurile de impozitare” sunt în realitate un impozit progresiv. Unul discriminatoriu, abuziv și insultător pentru militari.
O nesimțire și o insultă greu de imaginat. De ce este aplicat un impozit bazat pe „principiul contributivității” militarilor dacă nu le sunt calculate numărul de puncte (echivalente sistemului public) conform CAS plătit? De ce nu se ia în calcul „pensia suplimentară” sau CASS colectat abuziv de către Stat?
De ce magistrații ajung vârsta de pensionare de 60 de ani abia în anul 2062, iar militarii pe cea de 65 de ani în anul 2030? De ce un militar are baza de calcul a pensiei la 65% din media salariilor brute, iar magistrații au baza la 85%?
Pentru că militarii nu protestează. Pentru că sunt lași, pentru că din „camaraderie” n-a mai rămas nici umbra, pentru că cei care ar trebui să-i apere și să-i conducă i-au trădat, pentru că… (vom reveni).
Armata României este un dezastru tehnic și o catastrofa umană. Mă întreb dacă a fost vreodată altfel.
Nici măcar în timpul Războiului rece, al “Taratatului de la Varșovia”- în care independent de voința lor, militarii cândva au fost membri- niciodată militarul român nu a fost umilit în asemenea hal în Țara lui precum în acești ultimi 13 ani.