Militarii români, victimele incompetenței care domină Armata

Militarii români plătesc prețul putregaiului care a transformat Armata României într-un muribund în descompunere. Aproape nimeni nu mai este interesat de calitatea resursei umane, de performanță sau profesionalism. În Armată mediocritatea a ajuns să fie un lux. Diletantismul și incompetența sunt la conducere.

Inconștiența clasei politice, coroborată cu lipsa de integritate și probitate a liderilor Armatei, expun militarii români unor riscuri inutile, dar care le pun viața în pericol.

În ultimii 2-3 ani ne-am obișnuit să apară știri care aduc în atenție accidente care produc decese sau mutilări ale militarilor. Unele se întâmplă la instrucție, altele în misiune sau pe timpul îndeplinirii unor banale sarcini de serviciu.

Nimeni nu este vinovat. Niciun comandant nu a fost schimbat. Niciun general nu și-a prezentat demisia. Unii au fost chiar promovați.

„Avem o armată minunată” subliniam peiorativ într-un material publicat după accidentul din poligonul Florești/ Cluj. Atunci, doi militari au căzut victime calității îndoielnice a muniției și tehnicii pe care le au la dispoziție militarii români.

E bine că avem surplus în înzestrare, care să permită „pachete militare” de sprijinire a eroilor care luptă împotriva Rusiei teroriste. Așa-i românul, dă și cămașa de pe el, dacă se simte vecinul bine. Mai contează dacă lui îi plâng copiii de foame sau, în cazul de față, dacă militarii români sunt desculți și înfometați?

Un ofițer sinonim cu incompetența

Miercuri, 18 octombrie, în jurul orei 10.15, în Poligonul Crasna/ Sălaj, a avut loc un accident pe timpul executării unei ședințe de aruncare a grenadei. Un militar din cadrul Batalionului 315 Artilerie „Simion Bărnuțiu”, din Șimleu Silvaniei, a suferit o rană gravă la picior, fiind transportat în stare stabilă cu un elicopter SMURD la Spitalul Județean de Urgență Zalău (detalii aici).

Nouă militari au fost victima incompetenței unui ofițer. Nu oricare ofițer din batalion. Un maior împuternicit să asigure funcția de locțiitor al comandantului de batalion. Practic numărul doi în ierarhia unității. Nu neapărat meritele l-au urcat atât de sus cât deficitul crunt de personal cu care se confruntă Armata.

Un accident produs în timpul unei activități de rutină, pentru care „banal” este deja exagerare. Explicarea modului de asamblare a unei grenade de mână în vederea executării unei ședințe de tragere cu muniție reală.

Cel care și-a asumat „stresanta” sarcină, maiorul, este un ofițer provenit pe filiera indirectă. Un fost soldat gradat profesionist transformat subit în specialist și ofițer de comandă. Este suficient un curs de trei luni pentru a suplini patru ani de formare într-o Academie Militară?

Facem abstracție de calitatea îndoielnică a pregătirii militare pe care o primesc astăzi studenții din Academiile Militare, în comparație cu cei care au absolvit în urmă cu 20 – 30 de ani. Cei 4 ani sunt totuși de preferat celor 3 luni ale ofițerilor „activați” prin proceduri și procedee reprobabile.

Militarii români riscă să fie uciși de prostia comandanților

Dacă ofițerul ar fi avut cunoștințe elementare privind mânuirea grenadelor de mână accidentul ar fi fost ușor evitat. Înainte de orice demonstrație, maiorul ar fi trebuit să știe și să-i informeze pe militari asupra măsurilor de siguranță. O regulă elementară: grenadele de mână de exercițiu se pregătesc pentru funcționare pe aliniamentul de plecare, iar grenadele de război pe aliniamentul de aruncare, sub supravegherea conducătorului tragerii.

Maiorul nostru, într-un puseu de încredere față de propria pregătire, a montat întreaga grenadă de război cu militarii adunați ciorchine în jurul său. O abatere gravă, dar care n-ar fi produs nicio dramă dacă nefericitul s-ar fi oprit aici. Ca să-și demonstreze incompetența și inconștiența până la capăt a scos și splintul de siguranță de la grenada pregătită pentru tragere.

De remarcat că maiorul în cauză este artilerist, practic un specialist în cunoașterea și manipularea muniției de război. Atât de specialist că, realizând prostia, și-a pierdut cumpătul. După ce a scăpat pârghia de siguranță a aruncat grenada în mijlocul grupului de militari. Atât l-a dus capul.

Militarii răniți, aflați la începutul perioadei de instrucție, au avut ghinionul să se afle în prezența unui maior stupid și neinstruit. Au avut însă și noroc! În subunitate era și un subofițer, plutonierul Pusok Levente. Nu doar instruit, dar și cu prezență de spirit și un calm care a salvat probabil viața câtorva militari. Plutonierul și-a păstrat sângele rece și a urlat (cuvântul este corect pentru situația în cauză) „Culcat!”, altfel victimele ar fi fost mult mai grav afectate.

Asta este situația Armatei României. Una tot mai mult condusă de ofițeri fără pregătire, experiență sau posibilități intelectuale rezonabile, dar îngâmfați, aroganți și înfumurați. O Armată care încă mai este ținută pe linia de plutire de profesionalismul subofițerilor și al câtorva ofițeri care se încăpățânează să rămână în activitate.

Armata României, dincolo de marginea catastrofei

Dezastrul este abia la început. Ofițerii intrați în sistem pe ușa din spate, prin legi și ordine cu dedicație, multe ilegale sau abuzive, vor ajunge curând în funcții de conducere. Vor da ordine unor militari de carieră intrați în Armată la 14 sau 18 ani. Militari care nu au ars etapele, dar care astăzi sunt umiliți de cei care s-au trezit peste noapte direct cu gradul de căpitan sau maior pe umăr. Unii chiar cu cel de locotenent colonel

În urmă cu un an trăgeam un semnal de alarmă (aici). „Armata României are astăzi sute de ofițeri care nu sunt în stare să demonteze un pistol mitralieră. Sau să-l utilizeze în condiții de siguranță. Sute de ofițeri care nu au habar să se orienteze în teren cu harta în mână. Militari care fără internet sau Waze se rătăcesc în drum spre casă. Ofițeri care au ajuns să ocupe funcții de conducere în structuri centrale fără să fi parcurs cursurile de carieră obligatorii.”

N-am exagerat atunci, cum nici acum nu putem exprima în cuvinte proporțiile catastrofei spre care se îndreaptă Armata.

Am prezentat deseori (aici) cum ordinele ilegale sau abuzive au umplut structurile centrale ale MApN de neveste și amante „activate” direct colonel la vârste la care multe sunt deja bunici. Este doar o parte a problemei. Tot mai mult întreaga Armată ajunge să fie dominată de cei care au primit gradele de ofițer sau subofițer mai ușor decât permisul de conducere.

Cei nouă militari răniți au avut norocul să se afle în prezența unui militar cu experiență (subofițerul). Legile idioate și presiunea mass media sau a politicienilor corupți asupra Armatei îi elimină încet, dar sigur, și pe aceștia.

Atunci își vor savura victoria cei de la USR, PNL etc. (sau din presă) care i-au acuzat pe militari de o vină care nu le aparține. Militarii sunt speciali, dar pensiile lor nu! Nici măcar nu sunt decente în multe situații. Ei bine, în ritmul în care se întâmplă accidentele în Armată nici militari în rezervă nu vor mai fi mulți.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei