România este membru NATO! România este NATO! Aserțiunile ar trebui să fie de o banalitate înfiorătoare. Nu sunt. Pentru mulți români șansa noastră pentru păstrarea integrității teritoriale este NATO. Nu Armata sau capacitatea noastră de apărare. Suntem eliberați de povara grijilor privind securitatea României. Ne apără NATO. „Țara” aia în care avem până și ambasador.
În astfel de condiții cum să ne surprindă afirmațiile ambasadorului SUA în România, Kathleen Kavalec?
„SUA ajută Ucraina să se apere. Și România ar aprecia foarte mult ca aliații săi NATO, inclusiv SUA, să vină să o apere în cazul unui atac.
Oricine se uită la această problemă și are îndoieli ar trebui să se întrebe: la ce s-ar aștepta din partea acestor aliați în cazul în care țara lor ar fi atacată? Și cum s-ar simți dacă Ucraina va fi absorbită de Rusia, iar Rusia ar ajunge vecinul de alături al României?”
Nu este emoționant? Excelența sa consideră că România ar aprecia foarte mult sprijinul NATO. Cum naiba să nu-l apreciem? Cum să nu ne bucurăm realizând că situația actuală a Ucrainei și una similară în care s-ar putea găsi România sunt evaluate egal?
Ne-am obișnuit cu imixtiunile ambasadorilor americani în politica internă a României. Nu de puține ori politicieni români de rang înalt au fost chemați la Ambasada SUA din București. De foarte multe ori diplomații americani, acreditați la București sau doar în tranzit prin zonă, au emis judecăți de valoare privind economia, viața socială sau lupta politică din România.
Politicienii noștri nu au ripostat niciodată. Cum și-ar permite? Prima grijă a celor care aspiră la relevanță pe scena politică este să pupe condurii imperiali. Toți sunt conștienți că fără susținerea „patronilor” șansele de succes în politica dâmbovițeană sunt infime.
Cât de neutre sunt cuvintele unui ambasador?
România nu trebuie să aștepte mărinimia NATO sau să-și declare aprecierea pentru efortul aliaților. Alianța Nord Atlantică are obligația să apere România. Să asociezi situația Ucrainei cu cea a României este o lipsă crasă de respect și considerație pentru efortul nostru.
România este un stat eșuat! A declarat-o un sas care vizitează relativ des România, Klaus Werner Iohannis. Avem o clasă politică execrabilă și un popor imposibil de trezit din letargie și indiferență. Asistăm sau contribuim iresponsabil la distrugerea țării, risipirea resurselor naturale și exodul resursei umane de calitate.
Cu toate acestea, în relația cu NATO, UE și SUA am fost un partener onest și loial. Atât cât ne permit tarele și defectele pe care le purtăm în ADN-ul colectiv. Am acceptat eforturi, sarcini și situații care ne-au adâncit sărăcia și ne-au golit visteria.
Să asociezi România cu Ucraina este insultător. O țară care nu are nicio obligație față de NATO și UE, dar culege beneficii mai mult ca oricare membru al celor două organizații. Războiul Ucrainei cu Rusia nu are absolut nicio legătură cu apărarea spațiului NATO. Indiferent câtă disperare este în retorica propagandei Vestice, Rusia nu a amenințat, încă, direct NATO. Ucraina a ucis cetățeni ai Alianței!
La data anexării Crimeii de către Rusia (2014) Ucraina era membră a Comunității Statelor Independente/ CSI, o organizație controlată autoritar de Moscova. A avut nevoie de șase ani pentru a se retrage din toate acordurile pe care le avea cu CSI. Europa și NATO își sacrifică națiunile pentru a susține efortul de război al celei mai corupte țări de pe continent.
Să cauți similitudini între situația Ucrainei și perspectiva pe care ar avea-o România, cu Rusia la graniță, este cel puțin ofensator.
O fantomă care bântuie România
Ce s-ar întâmpla dacă România ar avea graniță comună cu Rusia? Nimic! Am avut zeci de ani graniță comună cu Uniunea Sovietică și am reușit să supraviețuim. Chiar ne-am permis luxul să ne opunem invaziei Cehoslovaciei. Este adevărat, Armata României își asuma responsabil apărarea țării. Aveam Armată. Astăzi avem NATO!
Kaliningrad este o enclavă a Rusiei situată între Polonia și Lituania. Mai precis, în inima NATO. Orașul Kaliningrad, are ieșire la Marea Baltică și adăpostește o parte din flota rusă din regiune (alături de cea staționată în orașul Sankt Petersburg). Cum se simt polonezii și lituanienii?
Între Rusia și Statele Unite există strâmtoarea Bering. Cel mai îngust punct al strâmtorii, dintre cele două state, este de 85 km. Cu toate acestea, există două insule stâncoase în centrul strâmtorii, Micul Diomede (SUA) și Marele Diomede (Rusia), care micșorează distanța dintre cele două națiuni la doar 3,8 km în cel mai apropiat punct. Cum se simt Statele Unite cu Rusia atât de aproape de granița sa?
Tot ce se întâmplă în România trece prin filtrul spaimei pe care ar trebui să ne-o insufle apropierea Rusiei. Când englezii și americanii ne-au vândut rușilor la Yalta, în schimbul păstrării influenței asupra Greciei, nu-i mai preocupa ce urma să se întâmple cu poporul român.
O jumătate de secol de comunism s-a întâmplat. Un preț pe care-l vom plăti încă o jumătate de secol. O sovietizare a României pentru care Occidentul nu și-a cerut niciodată scuze.
Astăzi, ambasadorul SUA în România ne amenință voalat. Sau, cel puțin, ne așază în bancă lângă Ucraina. E firesc. Interesele americane în zonă par mult mai apropiate de Ucraina. O republică artificială, un produs al dictaturii sovietice, un amestec de teritorii luate cu forța sau primite cadou. Asta apără Europa. Americanii își apără interesele economice.
Sluga fraieră din colonii
„Cred că un domeniu care va fi extrem de important în lunile următoare este îmbunătățirea capacității de a expedia și mai multe cereale din Ucraina, în special dacă Rusia încearcă să blocheze Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră.
În prezent, se depun eforturi pentru a spori navigația pe Dunăre prin adăugarea de lumină, astfel încât să se poată naviga și pe timp de noapte, ceea ce ar contribui la dublarea capacității de transport maritim. Alte îmbunătățiri la granițe pentru a încerca să accelerăm transportul de …” declara ambasadorul Katalec în luna iunie (aici). Atât de preocupată era doamna Katalec de cereale încât puteai să juri că-i agricultor.
„Din câte îmi dau seama, am văzut o mare stabilitate în guvern în ultimele luni și am văzut capacitatea de a lua decizii și de a adopta o poziție clară în diferite probleme, inclusiv în ceea ce privește războiul din Ucraina…. suntem, cred, foarte mulțumiți de situația actuală și ne bucurăm să vedem stabilitatea în politică.”
Același interviu, aceleași preocupări pentru politica internă a României.
Doamna ambasador ar trebui să știe că dictaturile sunt cele mai stabile regimuri politice. Democrația și pluripartitismul presupun confruntări cu opoziția, dezbateri și polemici. Nu există liniște politică într-o societate sănătoasă.
Statele Unite sunt mulțumite de situația din România. Un parteneriat strategic cu o cleptocratie stabilă poate fi avantajos pe termen scurt. Este predictibil și ușor de controlat.
Pe termen lung, o relație cu un regim nedemocratic, precum cel din Romania, este riscantă și contraproductivă. Inclusiv în privința securității și intereselor SUA. Istoria a arătat multe, prea multe astfel de relații ale SUA terminate tragic pentru toate părțile implicate.
Interviurile ambasadorului american n-ar trebui să ne bucure sau să ne liniștească. Dimpotrivă. Măcar puțin disconfort ar trebui să provoace nonșalanța cu care ne comunică statutul de slugă fraieră din colonii.
Noroc cu reprezentanții SUA care ne mai dau un dus cu apă rece din cînd în cînd. Eu as aprecia asta și as cere să o facă mai apăsat că sa ne uităm mai des in oglindă când ieșim în lume. Poate vreodată vom ieșii din bula ridicata de dascăli, șefi, politicieni… că suntem buricul pământului, centrul universului, straja Europei, etc., etc.