Statutul de membru cu drepturi depline al NATO era normal să genereze și obligații. Una dintre ele: alocarea unui procent important pentru apărare. Cu atât mai mult cu cât Armata noastră a traversat decenii de subfinanțare. Din orice unghi ai fi privit arătam jalnic în materie de înzestrare. Astăzi arătăm mai bine… pe hârtie.
Probabil că ar fi fost onest din partea partenerilor noștri (strategici sau nu) să ne informeze clar asupra costurilor integrării. Bine, ar fi fost inteligent din partea liderilor noștri să evalueze corect și cinstit prețul calității de membru al NATO și UE.
Nimic surprinzător în plata cotizațiilor anuale, care adună câteva miliarde de euro. Mai dureros este că ne-a fost impusă și o taxă de protecție. În fapt, un eufemism pentru tributul pe care îl plătim stăpânilor. Sume care cresc în fiecare an, cu o agresivitate care nu ne surprinde. În siajul unor conflicte externe, care ar trebui să ne sperie, am angajat cheltuieli care vor împovăra bugetul pentru multe decenii.
Este exact ceea ce ni s-a întâmplat după izbucnirea războiului din Ucraina. Sub pretextul „vin rușii peste noi!”, statul român a fost presat să cumpere armament și muniție de zeci de miliarde de dolari. Mult peste ceea ce am avea nevoie. Și, mai ales, inutil în cazul unui conflict catastrofal NATO versus Rusia.
Mircea Geoană, adjunctul secretarului general NATO, a opinat că singurul potențial inamic al României ar fi Rusia. Întreg efortul României este concentrat astfel către „întărirea flancului estic” al NATO, în vederea marii confruntări.
Totuși, merită menționat că Rusia este la fel de mult inamicul României pe cât este al Statelor Baltice, al Poloniei sau Finlandei, iar lista poate continua. Puțin probabil să fim singura țară din NATO aflată în relații mai puțin amicale cu Moscova.
Cine atacă România?
Pentru că ne sperie cumplit Rusia cumpărăm furibund. Nu ne-am obosit să accesăm alternative europene mai ieftine (și potențial mai fiabile). Am negociat exclusiv cu partenerul strategic. Impropriu spus „negociat”. Prețurile pe care le plătim sunt deseori indecent de mari. Nicio altă țară nu cumpără atât de scump cum o face România.
De dragul dezbaterii, și dacă suntem suficient de exaltați, ne putem imagina un scenariu în care Rusia intră în conflict direct cu NATO. Este mai mult imposibil decât puțin probabil, dar trebuie justificate cumva cheltuielile iresponsabile pe care le face România astăzi.
Șansele ca un război cu Rusia să se desfășoare cu arme convenționale sunt nule. Și asta pentru că balanța este vădit dezechilibrată. NATO este evident superioară atât ca număr de soldați, cât și ca înzestrare cu tancuri, avioane, rachete etc. O știe și Moscova, motiv pentru care, în niciun moment, nicio țară membră NATO nu a fost amenințată de Rusia.
Așadar, un astfel de ipotetic război va fi cu arme nucleare, lansate de Rusia prin intermediul rachetelor hipersonice. Nici tancurile Abrams, nici avioanele F-35, nici sistemele Patriot (toate cumpărate cu prețul sărăcirii populației) nu sunt capabile să intercepteze rachete rusești de tip Kinjal.
Au existat, într-adevăr, așa-zise „rapoarte” ale armatei ucrainene cu privire la mai multe rachete Kinjal distruse de extraordinarele sisteme Patriot. Nimic altceva decât acțiuni de marketing destinate sateliților SUA dornici să irosească inutil zeci de miliarde de dolari, într-un moment de maximă presiune mediatică asupra opiniei publice.
Cu cine intrăm într-un război convențional în care să angajăm sistemele Patriot și celelalte capabilități de apărare aeriană?
Nu ne uităm la bani!
Pe site-ul propriu, Forțele Aeriene Române declară că „în filozofia apărării aeriene și antirachetă, sistemul Patriot este destinat apărării punctuale a obiectivelor împotriva avioanelor, rachetelor de croazieră și combaterii rachetelor balistice aflate la distanțe și înălțimi mari și medii”. Rachetele hipersonice, care au o traiectorie imprevizibilă și zboară peste viteza sunetului, nu intră în categoria celor „combătute” de sistemele Patriot.
Altfel, am avut nevoie de trei ani pentru a declara deplin operațională prima baterie Patriot. Cea primită (oficial) în anul 2020. Conform declarațiilor, timide sau discrete, am mai fi primit, între timp, încă 3 baterii. Unde sunt?
Așteptând să ne vină toate bateriile, plătite încă din 2019, s-au desfășurat și primele trageri reale cu Patriot-ul românesc. Miercuri, 15 noiembrie, în cadrul „Zilei Distinșilor Vizitatori”, la poligonul Capu Midia. Au participat „distinșii” Marcel Ciolacu și Ionel „Nicu” Ciucă. Bolek și Lolek ai politicii românești.
Au fost lansate trei rachete pentru „combaterea amenințărilor aeriene”, simulate prin drone. Sistemul de lansare a pierdut legătura cu una dintre rachete, așa că a lansat automat alta. Probleme au fost şi la cea de-a treia lansare, amânată timp de o oră.
Comandantul Regimentului „Patriot” a declarat defecțiunea un… succes. Păi ne-am retras noi înfrânți din Afganistan și am trecut pe sub Arcul de Triumf, ce ne mai surprinde?
Într-o informare recentă, SUA au comunicat o posibilă vânzare către Spania a 4 baterii Patriot fiecare cu câte 6 instalații de lansare. România a cumpărat 7 baterii Patriot fiecare cu câte 4 instalații de lansare. Astfel, Spania plătește 2,8 mld. USD pentru 24 de instalații de lansare, în timp ce România a plătit 4,2 mld. USD pentru 28 de instalații de lansare. Noi avem bani să cumpărăm scump! Tăiem de la Educație și Sănătate.
Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar.
Suntem originali în tot ce facem pentru Apărare.
În toate țările sistemul Patriot funcționează la nivel de batalion. O astfel de unitate are de la 4 la 6 baterii Patriot și un total de 24 până la 36 instalații de lansare. În România avem un regiment la Forțele Aeriene pentru 4 baterii și 16 instalații de lansare.
Suntem singura țară cu o escadrilă formată din 17 aparate F-16. Nu zboară decât foarte rar, dar sunt întreținute și lustruite sârguincios de zici că-s noi.
O brigadă, cea de la Craiova, este declarată ca fiind multinațională. Este atât de inedit organizată încât nu are două batalioane dotate cu același tip de tehnică de transport. Am achiziționat transportoare neflotabile mizând pe încălzirea globală și deșertificarea României. Altfel, care ar fi logica?
Înzestrăm o altă brigadă cu un batalion de tancuri Abrams. Ne va fi imposibil să le transportăm prin țară, iar costurile de operare vor fi enorme, dar am bifat și tancuri de ultimă generație.
În urma cu câteva zile Romtehnica a lansat în SICAP un contract de 2 mld. euro pentru achiziția de sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune SHORAD/VSHORAD – rachete sol-aer de ultimă generație.
Cumpărăm în neștire tehnică sofisticată pentru apărarea aeriană a României, deși nu există nicio amenințare reală. Zilnic primim informații care ne spun cât de slabă este Rusia și cât de cumplit suferă pierderi în Ucraina. Prin urmare, cine ne atacă?
Am fi avut soluția leasingului operațional. Am fi evitat ca toate aceste echipamente să ruginească inutil în hangare.
Altfel, nu e rău că vrem să ne modernizăm Armata. Chiar dacă pierdem din vedere sau scoatem din ecuație resursa umană.
Încadrarea cu personal activ este sub 50%, în timp ce rezerva Armatei este ignorată sau umilită. În câțiva ani vom avea mai multe sisteme de armament decât spitale sau școli. România va fi atât de copleșită de NATO încât vom avea câte unul pentru fiecare cetățean. Aproape că vom fi dezamăgiți dacă nu ne atacă nimeni!
Acesta este rezultatul a 30 de ani de obediență, nu fata de ,,stăpânii,, vremelnici de afară asta fiind o lozinca de prosteala ieftină ci fata de stăpânii de veacuri din interior, aia ,,pe veci stăpâni,,. Generalii au rămas cu însemnele de grad ca pe vremea național socialismului comunist, ofițerii cu tresele WWI/II si soldații ca americanii. Neam de lele. Abia aștept să citesc cartea lui Dan Alexe ,,De-a dacii și romanii” in străinătate, plecat definitiv. Auguri și …la gară.