Nimic nu provoacă neliniște socială mai mult decât războiul. Deși unii ar putea contesta aserțiunea. Pandemia a provocat la fel de multă neliniște. În general amenințările la adresa sănătății și integrității fizice sunt cele care ne alimentează angoasele.
Prea ocupați cu războiul din Ucraina sau cel din Israel pierdem din vedere agresiunile la care suntem supuși zilnic. Noi, cei aflați în afara zonelor de conflict armat.
Sunt puțini români care nu au luat contact direct cu războiul din spitalele noastre. Mizeria, umilințele și suferința care se întâmplă în spitalele românești le transformă în teatre de operații.
Bolnavi debusolați și aparținători disperați care așteaptă de la medici măcar compasiune dacă nu tratamentele izbăvitoare. Oameni care așteaptă o licărire în ochi, un simplu gest, o promisiune șoptită. Ceva, orice în măsură să le dea putere să lupte. „Soldați fără Armată” care plătesc cu prețul vieții inconștiența unei clase politice antiromânească.
Se întâmplă drame cumplite, dar pentru cei mai mulți sunt doar știri sau banal fapt divers. Societatea, opinia publică și politicienii, se dovedesc a fi incapabili să reacționeze. Empatia și solidaritatea par să fi rămas noțiuni demodate, arhaisme golite de conținut.
Războiul din spitale este consecința directă a atacurilor concertate ale industriei alimentare și a celei farmaceutice. Nu există preț prea mare pentru profiturile corporațiilor. Sănătatea noastră este victimă colaterală, iar noi suntem, de cele mai multe ori, complici. Pentru că nu luăm atitudine, nu protestăm, nu căutăm sub nicio o formă să le contestăm acțiunile.
Războiul comisarilor europeni cu cetățenii care le plătesc salariile
Mass-media a devenit complicele corporațiilor din industria alimentară și cea farmaceutică, iar rezultatul dureros se vede în spitale și cimitire. Cazurile de cancer au explodat, iar vârsta înaintată nu mai reprezintă singurul factor de risc. Tot mai mulți tineri, chiar și copii, primesc un diagnostic care, în primul rând, îi doboară psihic. Multe din bolile grave evoluează discret, iar când apar simptomele se dovedește a fi prea târziu pentru o intervenție salvatoare.
Faptul că în topul diferitelor forme maligne se află cancerele legate de sistemul gastro-intestinal arată fără dubiu că alimentația reprezintă principala cauză. „Ești ceea ce mănânci” a devenit o expresie mai adevărată ca oricând. Aditivii alimentari, din ce în ce mai numeroși și mai agresivi într-o multitudine de produse, au devenit adevărate bombe cu efect întârziat.
După degringolada din pandemie, când politicienii au dat dovadă de crasă iresponsabilitate, o nouă decizie ar trebui să ne scandalizeze. Comisia Europeană, condusă de Ursula von der Leyen (Germania), a reînnoit (pentru încă 10 ani) autorizarea glifosatului în Uniunea Europeană. Votul statelor membre, în privinţa controversatului erbicid, nu a întrunit majoritatea necesară unei decizii. Astfel, respingerea sau acceptarea proiectului a rămas la latitudinea Comisiei.
Știrea pare lipsită de interes. La fel cum sunt și zecile, sutele de reclame la suplimente alimentare sau pseudo-medicamente. Nimănui nu-i pasă dacă România este o țară bolnavă. Un popor care mânâncă prost, își administrează medicamente după ureche și se îndoapă cu suplimente alimentare.
În România nu există prevenție sau profilaxie. Educația sanitară și cea alimentară se întâmplă doar declarativ. Analfabetismul nostru este complet, exhaustiv. Cel funcțional este doar eufemismul după care ne ascundem ignoranța și incultura majorității.
Otrava noastră cea de toate zilele
Glifosatul, substanța activă a mai multor erbicide produse în principal de compania germană Bayer, este utilizat pe scară largă. Substanța chimică a fost clasată în 2015 drept „probabil cancerigenă” de către Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC). Practic, otrava se regăsește în diferite proporții în aproape toate produsele alimentare rezultate din agricultura intensivă.
În Occident utilizarea glifosatului este interzisă sau restricționată, inclusiv în Belgia sau Germania. Nu există limitări în România, Bulgaria, Polonia sau… Ucraina.
Un studiu din 2019 al oamenilor de știință de la Universitatea din Washington arată că folosirea glifosatului ca erbicid crește cu 40% riscul îmbolnăvirii de cancer. De altfel, un tribunal din San Francisco a obligat, în martie 2019, compania Bayer la plata unor despăgubiri în valoare de 80 mil. dolari.
Curtea federală a constatat răspunderea concernului german pentru cancerul de care suferea Edwin Hardeman. Este doar al doilea verdict care declară glifosatul vinovat de acțiuni împotriva sănătății oamenilor, din cele peste 11200 de procese aflate pe rol în SUA.
Pentru a lua decizii fără a putea putea fi acuzați de genocid, politicienii au nevoie să se ascundă în spatele opiniei specialiștilor. Am văzut în pandemie cum a aprobat Agenția Europeană a Medicamentului noile „vaccinuri” și care au fost relațiile membrilor agenției cu diverși producători.
În mod similar, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) poate prelungi sau nu autorizația de folosire a substanțelor chimice în agricultură. La începutul acestui an, EFSA a decis că glifosatul este „sigur pentru utilizare atunci când se folosește conform indicațiilor de pe etichetă”.
Cu alte cuvinte, în cazul unor supradozări inevitabile, până și experții de la EFSA admit că erbicidul devine otravă. Evident, nu verifică nimeni dacă fermierii, din dorința de a avea producții record (și implicit profit maxim), folosesc cantitatea specificată pe etichetă.
Războiul altora mai important decât apărarea noastră
Concernurile multinaționale experimentează. Cu știința și acceptul autorităților. Sub presiunea corporațiilor, politicienii legiferează folosirea unui număr incredibil de mare de substanțe chimice în industria alimentară. Sute de potențiatori de gust și de aromă cu efecte cancerigene se regăsesc pe rafturile oricărui magazin.
Societatea civilă și mass-media sunt, din nefericire, complici. Mai mulți oameni bolnavi înseamnă profit mai mare pentru fabricile de medicamente. Industria alimentară și farmaceutică sunt surse de finanțare și pentru presă, un cerc vicios, infracțional.
Tratamentele pentru cancer sunt dintre cele mai costisitoare. În loc să prevină bolile, inclusiv prin modificări legislative, statul decontează miliarde de euro. Politicienii încasează comisioane consistente din industria alimentară sau cea farmaceutică.
Printre criteriile de performanță ale medicilor se numără și cantitatea de medicamente recomandată sau prescrisă. Producătorii de medicamente recompensează generos complicitatea criminală a medicilor.
Este extrem de trist să vezi cât de ușor se mobilizează societatea civilă pentru războiul altora.
Demonstrațiile pro sau contra Ucraina, Israel, Palestina ating frecvența celor care au subiect LGBTQ, drepturile animalelor sau schimbările climatice. Extrem de puțini protestează public împotriva atacurilor agresive la adresa sănătății noastre.
Politicienii au războiul lor cu pensiile „de serviciu” sau cu anticorupția, dar sunt total nepăsători față de sănătatea populației.
România este poligon de experimentări. Un exemplu aparent banal: fermierii români afirmă că alternativa la glifosat echivalează cu falimentul, în raport cu producătorii din alte țări europene. Incapacitatea statului de a asigura competitivitate producătorilor români îi obligă pe aceștia să ne otrăvească. Ei sunt criminalii, dar politicienii români sunt vinovații morali. Poporul, cum am mai spus, este complice. Practic ne sinucidem.