Executivul este generos cu companiile de stat. Nu doar pentru că sunt veșnicele căpușe de unde se hrănește clientela de partid, dar și pentru că falimentul lor ar produce grave convulsii sociale. Foarte multe companii, subordonate Ministerului Transporturilor, Economiei sau Energie, mimează o restructurare, urmată de amnistie sau facilități fiscale, de fiecare dată când ajung să acumuleze datorii, uneori mai mari decât cifra de afaceri. După câțiva ani ajung invariabil, iarăși, în pragul colapsului financiar.
În decembrie 2021 Guvernul a suplimentat cu 32,2 mil. lei, din fondul de rezervă, bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii pentru a-i fi oferiți C.N. „Căi Ferate SA”. Aceasta din urmă a utilizat suma primită pentru achitarea obligațiilor restante către S.C. „Informatica Feroviară” SA, o filială a sa. Așa s-au externalizat serviciile celor de la „Căi Ferate SA”, printr-o societate subordonată.
„Căi Ferate SA” a mai fost subiectul unei „conversii în acțiuni” a datoriilor de aproape 1 mld. euro, în 2013. Ştergerea datoriilor a fost făcută prin derogare de la legislaţia care reglementa datoria publică. Același Guvern, Ponta, în mai 2014, a șters datorii ale companiilor din industria de apărare, în valoare totală de peste 1 mld. euro. Pe lista companiilor ale caror datorii au fost anulate se regăsea și Uzina Mecanică București.
Niciodată Guvernul sau autoritățile locale nu au oferit o amnistie fiscală persoanelor fizice. Sunt primării unde cetățenii au acumulat datorii de mii de lei, din impozite, amenzi sau taxe. Unii sunt răi platnici, mulți nu au posibilități financiare, aflându-se la limita supraviețuirii, iar alții pur și simplu nu au cunoștință de existența debitelor (în cazul unor amenzi). Multe sunt prescrise, dar menținerea lor așază cetățeanul într-o poziție de vasalitate față de primar. Situația foarte convenabilă în perioada alegerilor.
În ultimii 30 de ani Statul a anulat sau „convertit” datorii ale propriilor companii sau a unora private care depășesc 10 mld. euro. Soluția poate părea justificată, având în vedere că închiderea fabricilor din sectorul de apărare ar produce disponibilizări de peste 200.000 persoane. Totuși, industria românească a fost redusă la câteva sectoare lipsite de anvergură sub pretextul închiderii, vânzării la bucată sau dezmembrării unor companii care intrau în celebra sintagmă „găurile negre ale economiei”. Combinate siderurgice sau chimice, fabrici din industria ușoară sau companii din sectorul energetic, multe din ele ducând în spate destinul unei întregi comunități. Atunci nu aveau guvernanții interes pentru „stingerea datoriilor”, așteptau hienele să cumpere o industrie care încă producea la preț de Dragonul Roșu. Nimeni nu plătește pentru jaful instituțional. Niciodată.
„Totul pentru front, totul pentru victorie”
Relatam în urmă cu câteva zile despre ceremonia și fastul cu care s-a semnat, iarăși, contractul de colaborare dintre Uzina Mecanică București/ UMB și General Dynamics Land Systems/ GLDS din SUA pentru producerea în țară a transportoarelor Piranha V. Surprinderea a fost provocată nu de desfășurarea unei alte ceremoniii, în fond Guvernul la asta se pricepe cel mai bine, festivism. Neașteptată deschiderea GDLS pentru o colaborare cu UMB în condițiile în care americanii o refuzau constant de peste doi ani. Un alt motiv pentru care contractul pentru transportoare blindate are întârzieri de câțiva ani.
Nu s-ar fi schimbat nimic în ce privește inapetența GDLS pentru un proiect comun cu o întreprindere care înregistrează constant pierderi și care are acumulate datorii de ordinul zecilor de milioane. A intervenit, însă, mărinimia Guvernului, care, prin ANAF șterge datorii în valoare de 137,2 mil. lei acumulate de 10 companii din sectorul de apărare. Printre ele și UMB, devenit astfel noul partener al GDLS.
Justificarea generozității guvernamentale este „întărirea capacității de apărare a României prin luarea unor măsuri urgențe de redresare economico-financiară a operatorilor economici de interes strategic, astfel încât Forțele Sistemului Național de Apărare să poată fi pregătite pentru protejarea intereselor esențiale și siguranței statului român, precum și pentru a-și onora obligațiile asumate în calitate de stat membru UE și NATO”. Puteau la fel de bine să spună că le-au iertat de datorii pentru că s-a trecut la ora de vară. Măcar era adevărat. Așa, este o altă insultă a Guvernului.
Câte contracte are MApN cu cele 10 companii? Cât din procentul de 2% acordat Apărării se întoarce în industria românească de armament?
Cuvintele care cosmetizează situația
În urmă cu un an, generalul Ciucă anunța pe Facebook „plati directe catre operatorii din economia nationala in valoare de 1.5 miliarde lei” făcute de Apărare. Nuanțele din exprimare sunt cât se poate de esențiale în a descifra manipulările politicienilor noștri. Din suma menționată 90% au fost cheltuieli cu bunuri și servicii, iar 10% (sub 150 mil. lei) au reprezentat contracte ale MApN cu industria de apărare. Majoritatea covârșitoare a acestor „investiții” au fost pentru reparații sau întreținere a tehnicii aflată în dotare. Într-un an întreg MApN nu a investit nimic în industria românească de armament.
Niciunul din programele majore de înzestrare, aflate în derulare sau care sunt aprobate să înceapă anul acesta, nu are în vedere achiziții de tehnică și echipamente de la fabricile românești.
Adunăm deja 7 ani de când sunt alocați 2 % din PIB pentru Apărare. Când s-a realizat „Pactul pentru Apărare” Președintele Iohannis afirma că Armata va fi un furnizor de dezvoltare economică. Așa cum am arătat companiile din industria de apărare erau practic fără datorii când s-a majorat procentul pentru Apărare. În cei 7 ani Armata nu a returnat nici măcar 0,5 mld. euro în industria românească.
Astăzi, ROMARM este muribundă, offsetul există doar în declarații și angajamente, iar plațile în avans, pentru tehnică și echipamente care urmează să fie livrate în 4-5 ani au grevat bugetul de multe miliarde de euro. Mai mult, alte câteva zeci de miliarde au mers către credite de angajament, fără a se întoarce aproape nimic în economia națională. Bugetul Apărării este, însă, amanetat pentru următorii 10 ani.
ROMTEHNICA SA, companie din subordinea MApN, nu contribuie cu nimic la eficientizarea angajării fondurilor pentru achiziții. Dimpotrivă, a acumulat la rândul său datorii. ROMTEHNICA SA este condusă de un personaj cel puțin controversat, Nicolae Nasta, singurul politician al unui partid breloc (ALDE) care a fost secretar de stat la toate cele 3 Departamente pe care le avea MApN. Nimeni nu-i mai poate doborî recordul având în vedere că Departamentul pentru Armamente, cel care gestiona achizițiile în Armată, a fost scos de sub control politic și trecut sub conducere exclusiv militară.
Din Consiliul de Admnistrație al ROMTEHNICA SA fac parte și cei 2 secretari de stat pe care îi mai are MApN, chiar dacă nu au absolut nicio legătuură cu tehnica militară sau achizițiile de armament. Simona Cojocaru este doar eterna oportunistă a Armatei și șefă peste politica de apărare, planificare și relații internaționale, iar Marius Bălu este cel care exploatează CSA Steaua și calitatea vieții personalului din Armată. Modificarea componenței CA al ROMTEHNICA SA a introdus alte căpușe, dar achizițiile nu au fost dinamizate.
Ștergerea datoriilor pentru firmele din industria de apărare este o altă decizie guvernamentală justificată cu argumente puerile, aproape insultătoare. În același timp „schemele” de sprijin pentru populație sunt doar frumos ambalate. Altfel, sunt doar demagogie și ipocrizie. Poporul, lovit în valuri de crize multiple, este nu doar abandonat de guvernanți, dar și obligat să sponsorizeze incompetența și indolența lor.
1 comentariu