Bucuria națiunii se revarsă în valuri de recunoștință peste obrăjorii îmbujorați ai generalului din fruntea Guvernului. Dintr-un colț al ochișorilor, imitând nereușit o privire inteligentă, se insinuează timid lacrima de fericire. Cu glasul tremurând de emoție se încumetă să facă marele anunț: „Astăzi se deschide centura de ocolire a municipiului Balș… Sperăm ca românii să se poată bucura de timpul câștigat în trafic”!
Au fost mulți prozeliții, adăpați de la buget, care au clamat imperativul unui premier-general în contextul războiului din Ucraina. Nu l-am auzit pe dottore Ciucă eliberând, din puțul gândirii sale strategice, nicio o judecată de valoare. Cu atât mai mult cu cât teza de doctorat și lucrarea de masterat îl recomandă drept somitate în geostrategie. În realitate, Ionel s-a descoperit expert în infrastructură și agricultură.
„Pentru susținerea fermierilor, Executivul va decide azi alocarea a 450 milioane de lei pentru 95.000 de fermieri care au fost afectați de pandemia COVID-19.” ne anunța Mama Omida de la Guvern, fix în Joia Mare. Un calcul simplu ne-ar induce în eroare. Am putea crede că alocă mai puțin de 1000 euro pentru fiecare fermier. Nu e adevărat. Nu-și bate joc eroul nostru de banii țării. Fondurile vor merge, ca întodeauna, cu dedicație. Fermierii partidului trebuie sprijiniți.
Guvernul mă/Ciucă este expert în scheme, fente și pachete. Și promisiuni, cât mai multe promisiuni din care noi trebuie să înțelegem neliniștea lor metafizică față de greu încercatul popor român. Altfel, sunt doar mici-mici-mici măsurele cu care încearcă să arunce praf în ochi.
Pachețele de primăvară
Marius Budăi a declarat că i-ar răspunde unui pensionar, care l-ar întreba când îi mărește pensia, clar și fără ocolișuri, cu „… îi spun că atunci când vom avea. Să aibă încredere că prezența PSD la guvernare este garantul faptului că noi nu discutăm niciodată despre înghețări sau, ferească Dumnezeu, de tăieri de venituri, ci doar de cum să facem tot mai bine pentru oameni“. Mai direct de atât nici că se putea!
A urmat o diatribă lungă și dezlânată despre pachete sociale. Măsurile pe care le au în vedere PSD și Guvernul, pentru protecția persoanelor vulnerabile. „Suntem cu ochii pe tot ce spun toți analiștii economici… și discutăm diferite posibilități, pe viitor… însă, voi comunica transparent atunci când vom avea ceva clar stabilit.” Păi zi așa, măi nene! Măcar e sincer Marius și nu se aventurează în promisiuni deșarte. Ocolește răspunsul prin fraze lungi și lipsite de coerență.
În România primesc atenție doar categoriile pe care guvernanții le consideră vulnerabile. NU le pasă că aceste „categorii” devin cu fiecare an tot mai numeroase tocmai pentru că ei nu fac nimic. Măsuri paleative sau de amânare a deznodământului. Transferă povara sărăciei de la un grup la altul. Îi obligă pe cetățeni să caute soluții prin care să supraviețuiască. România minionă e o jungla a democrației. Scapă cine poate!
Dăm MiG-urile. Oricum cad.
Nu suntem capabil să avem proiecte îndrăznețe, ne limităm la mica ciupeală. Mai grav, de multe ori reacția liderilor noștri este atât de tardivă încât stârnește surprindere în Cancelariile Occidentale.
Toate țările care contează (noi nu ne încadrăm) s-au decis de care parte a războiului doresc să fie. Noi încă bălmăjim. Așa am făcut mereu în istorie. Nici călare, nici pe jos.
Am fi ajutat Ucraina, dar nu știm cum și nu suntem foarte hotărâți când. Plus că se lovesc liderii noștri de lege. Ea nu ne lasă să transferăm echipamente Ucrainei. Poate la câțiva ani după ce se termină războiul.
Deși, s-ar părea că Marcel Ciolacu este un politician foarte determinat. A declarat că România s-ar putea să trimită Kievului avioanele MiG 21 LanceR pe care, teoretic, Forțele Aeriene Române le mai au în dotare. Și așa sunt suspendate de la zbor. Bine, ele nici nu prea zboară. În România minionă nivelul de trai și MiG-urile sunt cele două constante de care poți fi sigur că se prăbușesc.
”Efortul împotriva Rusiei al tuturor ţărilor civilizate şi din Uniunea Europeană, dar şi din afara Uniunii Europene – şi aici mă refer în mod direct la partenerul strategic al României, Statele Unite ale Americii – trebuie să fie asumat de către toate statele… noi trebuie să apărăm Ucraina, este evident acest lucru”. Uneori e o aventură să te încumeți să pătrunzi în tainele gândirii lui Marcel, zis și Ciolacu. Nu sunt rare situațiile în care demonstrează cât de ciolac la cap este.
De la Guvern un „vă pupic dulce”!
Suntem țara lui „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Până și Guvernul doar se face că munceşte. Dureros este că România plăteşte scump incompetența și indolența miniștrilor săi. Suntem campionii cifrelor negative în UE. România se împrumută cel mai scump dintre ţările UE.
Datoria creşte anual cu 20 de miliarde de lei doar din majorarea dobânzii, în timp ce Bulgaria se împrumută de şase ori mai ieftin. BCE arată că împrumuturile României pe 10 ani sunt remunerate cu o dobândă de 6,20% la final de martie 2022, în timp ce ale ţării vecine, Bulgaria, sunt taxate cu doar 1,09%.
De la România Mare am ajuns să ne refugiem în România minionă. O țară care se mulțumește cu firimituri și resturi. La noi totul se întâmplă la diminutiv și în cantități reduse. Doar corupția și abuzul instituțiilor publice au anvergură, restul sunt doar frânturi de proiect.
Miorița, singura moștenire
De la diminutivele acordate copiilor încă din naștere, până la ambițiile naționale totul este la scară redusă. Întindem covoraș roșu în fața unor politicieni care se înghesuie să inaugureze o bucățică de șosea. În rest, toată țara așteaptă centurica Bucureștilor sau autostrada din Modova, de peste 30 de ani. Nicușor este vesel că s-a rezolvat șoseluța care ocolește orășeul Balș. După ce-și trage suflețelul, mai dă și niște bănișori fermierilor greu încercați de pandemie. Un pachețel de Paște.
Mariusică Budăi nu umblă încă la pensioara celor care au pierdut, în mai puțin de 4 luni, toată procențelele indexării. Nici nu este convins că s-au decis șefuleții lui dacă să acorde sau nu o altă schemuță prin care să mai păcălească poporul. În schimb Marcelică parcă ar da o mânuță de ajutor vecinilor cărora le ard orășelele.
Slăbiciunea noastră pentru diminutive îmbracă, uneori, aspecte hilare. Dureros este că avem un Guvern care a făcut din România minionă o țărișoară lipsită de importanță. Avem ambiții mici sau lipsă. În fapt, nu ne propunem nimic. Nici măcar nu mai trăim de azi pe mâine, doar navigăm în derivă către nicăieri.
Bonsorică, dragilor! Cu Nicușor și Marcelică n-avem niciun viitor! Mai grav este că nici prezent nu mai avem în… Românica.