Președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, este acuzat, deseori, că își folosește talentul și abilitățile de actor pentru a se ridica la înălțimea poziției prezidențiale. Unii îi minimalizează calitățile de lider, deși argumentul suprem, trecutul său antreprenorial, contrazice tocmai prin succesul companiei „Kvartal 95”. Puțini știu, însă, că are o diplomă de licență în drept, obținută la 23 de ani, la Universitatea Națională din Kiev. Cum s-ar spune, una pe bune! Probabil nu e imaculat și foarte probabil mulți vor găsi suficiente pietre să arunce în el, dar întreaga Planetă îl vede și înțelege că un astfel de om a vrut poporul ucrainean să-și aleagă lider.
Marcel Ciolacu a obținut o diplomă de licență în condiții suspecte, la 37 de ani, după ce a urmat cursurile unei facultăți fără acreditare. Ciolacu nu a muncit nicăieri până la 30 de ani, a tăiat frunza la câini cum spune românul. Vasilică Cîțu a avut probleme serioase cu promovarea în liceu, are dosar pentru conducere sub influența alcoolului, iar diplomele din SUA sunt obținute atât de suspect încât păstrăm rezerve. În ce-l privește pe Ciucă, singurul doctor din ecuație, studiile lui sunt exclusiv militare și încununate cu un plagiat mai mult decât demonstrat. Asta ca să nu amintim de eroismul unei bătălii false, în opoziție cu războiul real din Ucraina.
Acestea fiind datele problemei n-ar trebui să mai surpindă specatacolul burlesc pe care l-am văzut ieri, 4 aprilie 2022, în Parlamentul României. Întreaga Planetă a fost martora unui festival grotesc și vulgar al politicienilor din fruntea României.
Trei purceluși și troaca lor, Parlamentul României
Trei politicieni români s-au umplut de ridicol și au aruncat, iarăși, România în mocirla țărilor incapabile să se ridice la înălțimea istoriei. Singura emoție pe care au reușit să o transmită audienței cei trei C…rai a fost teama de a nu stâlci prea multe cuvinte și disperarea de a termina mai repede textul.
Vasilică s-a angajat în nume personal, și a ținut să sublinieze că nu mai reprezintă pe nimeni, într-un discurs după chipul și asemănarea lui: încâlcit, ipocrit, indiferent. În cele 3 minute, cât a lecturat, Cîțu abia dacă a ridicat capul din foi și dădea senzația că a uitat fasolea pe foc. Gândul îi era oriunde numai la eveniment nu.
Marcel s-a străduit să nu distrugă un discurs decent. Singura pasiune pe care o trezește este nostalgia unui somn profund, în rest aproape că nu s-a împiedicat. Plictisit și sastisit a refuzat pur și simplu să pronunțe corect „generozitatea”, un cuvânt cu prea multe litere pentru intelectul său veșnic odihnit.
Președinții celor două camere au lăsat senzația că sunt aduși acolo cu forța și că prestează ei așa, de nevoie, dar nu prea sunt mulțumiți de remunerație. Două mari preocupări au avut: să se invite reciproc la microfon și să nu piardă rândul textului pe care îl lecturau. Habar nu au astăzi ce scria în foile pe care nici măcar nu le-au parcurs anterior.
Nicușor era familiarizat cu structura discursului său, o „Dare de seamă” comunisto-militară. A ținut chiar să-și ia angajamentul că „vom face tot ce ne stă în putință”, într-o interveniție pe are a citit-o integral. Carnetul de membru al Partidului Comunist Român îi tremura de încântare la piept tovarășului Ciucă.
„Sunt convins că, așa cum noi avem grijă de cetățenii dumneavoastră, la fel va avea și Ucraina grijă de cetățenii de etnie română” este un corolar al caracterului „impostorului de la Nasiriah”: barterul și condiționarea unei acțiuni de reciprocitate. Altfel, crispat, constipat, emoționat până la transpirație, dar capabil să transmită un mesaj care să electrizeze audiența la fel cum ar fi făcut-o epava de la Costinești. Dacă „Ciucă al nostru” ar fi început cu „domnule președinte Zelensky, raportez…” nimeni nu ar fi fost surprins.
Un actor se metamorfozează, Ciucă se ridiculizează
În opoziție cu farsorii din politica românească am văzut un președinte, al Ucrainei, stăpân pe situație, deși țara sa e făcut praf de un invadator ticălos, un om care se păstrează modest și demn. O intervenție care a produs emoție încă din deschidere și un discurs fluent, coerent, bine structurat și echilibrat. În alte situații a avut o atitudine ușor agresivă, chiar și-a permis să acuze unele țări de pasivitate sau lașitate. Surprinzător, dar în fața Parlamentului României intervenția sa a fost moderată, chiar prietenoasă.
Dacă politicienii români ar fi interesați și de altceva, în afara meschinelor jocuri politice din Cetatea lui Bucur, discursurile anterioare le-ar fi furnizat un teren comun de dialog, de la distanță, cu președintele Ucrainei.
În fața Congresului american a făcut trimitere la Pearl Harbor, în Anglia la cel de-al doilea război mondial și Shakaspeare, în timp ce Germaniei i-a adus aminte de Zidul Berlinului. A făcut paralele între siguranța de la Cernobîl și dezastrul nuclear de la Fukushima din Japonia sau orașul martirizat Mariupol și Verdun, orașul francez distrus de război. Aseară, în fața Parlamentului României ne-a amintit de Revoluția din 1989 și simbolul libertății pe care îl reprezintă pentru noi. Asta după ce a impresionat o lume întreagă cu imaginile de la Bucha.
Politicienii români n-au înțeles că momentul de ieri nu era despre frustrările lui Cîțu, bonomia lui Ciolacu sau îngâmfarea lui Ciucă. Discursul în fața Parlamentului român era prima ieșire internațională și publică a președintelui Ucrainei, după dezvăluirile crimelor de la Bucha. Un moment pe care îl aștepta întreaga planetă și către care s-au concentrat toate fluxurile de știri.
Ce a făcut România? Ce au făcut politicienii ei? Au manelizat o seară istorică, au ignorat suferința și drama unor oameni într-o încercare josnică, perfidă, jegoasă de acumulare de capital politic.
Ciucă nu este doar un plagiator, el tot, integral, este un plagiat. Își plagiază până și mentorul politic, pe groful Klaus Werner Iohannis. Tândală s-a urcat pe cadavrele tinerilor de la Colectiv, în cel mai odios exercițiu de manipulare a opiniei publice. Dottore Ciucă s-a cocoțat pe cadavrele masacrului din Bucha într-o tentativă absconsă de afirmare internațională, ca lider național.
Ciucă, Guvernul și politicienii români continuă să profite de războiul din Ucraina. Pentru ei nu este o dramă, nu e catastrofă, este doar o oportunitate prin care pot îngropa temele interne. Prilej de a scoate de pe agenda zilnică sărăcia, incompetența, explozia prețurilor, luptele politice idioate, plagiatul etc… Cei trei politiceni români care și-au citit hârtiile nu au arătat niciodată compasiune poporului român, de unde empatie pentru drama celui ucrainean? Ciucă putea, însă, povesti cum a fost alungat în huiduieli din Vama Siret, pe care o vizita tot în scop politic și nu umanitar.
Cum ar fi fost evenimentul din seara zilei de 4 aprilie 2022, cu un discurs în deschidere simplu, direct și fără fițuici al președintelui României? Unul pe care să-l înceapă cu „dragă Volodimir…” și pe care să-l încheie introducând la microfon o mamă, refugiată din Ucraina împreună cu cei doi copii ai săi. Mama să povestească despre românii care au primit-o în casă, iar copii despre colegii de la școală. Apoi să vorbească Zelinsky și evenimentul să se încheie cu sala aplaudându-l în picioare.
Iohannis a lipsit. Aproape că am înțeles. Valul de frig și căderile de zăpadă i-au deschis pofta de pârtie. Nici nu ne gândeam să-l deranjăm. Dar Ciucă?! Greu de înțeles cum poți demonstra atâta mârlănie, indiferent de situație. În toate țările, în toate intervențiile anterioare, Zelenski a vorbit ultimul, iar prezența sa virtuală s-a încheiat în aplauze. România îl are pe Ciucă, „El Supremo” trebuie să închidă balul.
Noi toți, românii, suntem cei care tolerăm o clasă politică infectă. Dacă în 2024 nu ne vom fi săturat de zece ani cu un președinte îngâmfat și infatuat, distant și indiferent, absent și cinic, ipocrit și fals, un președinte care cultivă dezbinarea și ura socială, ei bine, atunci… Votați, Ciucă Președinte! Vom avea un alt președinte narcisist și bolnav de cultul personalității. Ceea ce oricum e un paradox pentru cineva fără personalitate.
Seara trecută, prezența lui Zelenski în Parlamentul României, a marcat diferența dintre cultura contemporană a occidentului și cea românească, de la Alizée și Ed Sheeran la Vali Vijelie și Florin Salam.
Șeful spionajului francez și-a prezentat demisia pentru că nu a reușit să ofere informații „suficient de exacte” despre intențiile Rusiei. În România au murit 10 militari în 3 săptămâni și niciun general nu a fost măcar schimbat din funcție, demisia oricum ar fi despre onoare. Noi toți, românii, tolerăm o conducere care abuzează flagrant legea, care-și îngroapă plagiatul, care angajează resursele țării în interes personal. Noi suntem vinovați, politicienii sunt doar niște victime, niște sărmani impostori condamnați să ne umilească.
1 comentariu