Sfântul Ciucă Zevzecul a fost un martir al neamului românesc. Un prozelit al netrebniciilor, din politica dâmbovițeană, care au aruncat România în abisul crizelor fără sfârșit.
De la Purtătorul de Biruință…
Nu a fost niciodată un mare secret pasiunea eroului de la Nasiriah, întâiul intelectual și doctor al țării, pentru ceremonii și parade. Am mai amintit, ironia alimentării unui cult pentru o personalitate care nu există.
Impostorul a modificat denumirea Statului Major General/ SMG în Statul Major al Apărării/ SMAp doar pentru că așa i-a fost pohta. A vrut neapărat să fie ultimul șef SMG și întâi-stătătorul șef al SMAp. Deși denumirea tradițională, cu o istorie de peste un secol, era cea de Stat Major General.
A contat mai puțin istoria pentru un individ care nu și-a citit propria lucrare de doctorat. Aici măcar are o scuză. Citise câte ceva din lucrările pe care le-a copiat în teza sa. Ce rost avea să citească, iarăși, niște texte lipsite oricum de consistență științifică. Și apoi, avea și Patraulea mândria lui, nu pierdea timpul cu propriile stupizenii.
În mod tradițional, ziua de 23 aprilie este sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. În anul 2022, Săptămâna Mare a mutat slujbele religioase în a doua zi a Paștelui. Cei mai mulți transmit, însă, urările de bine și sănătate celor a căror onomastică este prilejuită de sărbătoarea Marelui Mucenic în ziua păstrată de calendar.
Forțele Terestre Române îl au pe Sfântul Gheorghe patron spiritual. Purtătorul de Biruință n-a reușit să ferească cea mai numeroasă categorie de forțe de atingerea cataclismică a Purtătorului de Plagiat. Astfel, câteva luni, suficiente cât să permită harului corupției să bântuie culoarele din clădirea fostului Minister al Apărării, dottore a fost la conducerea Statului Major al Forțelor Terestre. Este motivul pentru care sanctificarea s-a întâmplat într-o zi importantă pentru Armată.
… la Marele Purtător de Plagiat
Începând de anul acesta, îl sărbătorim pe Sfântul Ciucă Zevzecul, Purtătorul de Plagiat. Sfântul Ciucă Zevzecul este izvorâtorul de doctorate, martir cretin, sfânt militar din veacul descălecării oștirilor Cuvioasei Democrații pe tărâmurilor păgânilor din Vechea Persie. A trăit în vremea sfinților împărați Bidenclițian și Ursula, în provincia Romania Minor, aflată sub ocrotirea discreționară a starostelui Iohannissian Golferatu.
Sfântul Ciucă Zevzecul a fost canonizat prin decretul siluitorului de Constituție, Iohannissian Golferatu. Actul discreționar al prea-somnorosului a dus la pieirea omului laic, militarul în termen expirat de onoare, Ciucă Tâmpu Nesăratu și renașterea sa ca ocrotitor și patron spiritual al corupților și ariviștilor adunați în partidul zevzecilor.
Conform vechilor dobrițoiografii de la Plenița, Sfântul Ciucă Zevzecul și-a descoperit vocația și chemarea încă din timpul împrăștierii Cuvântului la capul podurilor din zona Nasiriah. Celebrele sale cuvinte „Am ordonat foc și toată lumea a tras” sunt reținute cu evlavie de habotnicii care i-au cântat vitejia virtuală. Faptele sale de eroism sunt zilnic slăvite în Catedrala Minciunii Naționale, Antena 3. Împrăștietorul de panică și catastrofe, Prea Fericit Țucălarul Tudor al Sie, nu precupețește niciun efort pentru propovăduirea Sfântului Ciucă Zevzecul.
Prin Ordonanță de Urgență, Sfântul Ciucă Zevzecul, aflat efemer instalat în fotoliul nevrednic de premier, și-a donat creionul. Cel cu care a numerotat paginile Evangheliei lăsată necredincioșilor, teza sa de doctorat. Singura contribuție cu adevărat personală în lucrarea care va purta peste veacuri exemplul sacrificului personal.
Disperarea și pasiunea cu care și-a apărat intimitatea plagiatului vor rămâne veșnic în amintirea cretincioșilor săi. Evanghelia Sfântului Ciucă Zevzecul (teza de doctorat) are legare sfântă de tainică păstrare și ferire de ochii netrebnicilor care-i contestă valoarea.
Minunea traficului de influență
Sfântul Ciucă este reținut de cronicari (cât DNA-ul e ocupat) cu câteva minuni imposibil de contestat. Este primul general care, deși ocupa biroul pe care scria „șef SMAp”, în fapt nu făcea nimic. Au fost luni de adâncă reflecție spirituală pentru prea-cucernicul Nicolae Ciucă aflat în luptă cu onoarea și demnitatea militară. A biruit, le-a înfrânt.
Poate cea mai impresionantă minune a Sfântului Ciucă Zevzecul este eliberarea de povara treselor de subofițer și înălțarea în grad de ofițer a soției, Maria Cristina Ciucă. Minunea s-a întâmplat într-o singură zi, iar peste câteva luni lt.col. Ciucă Maria Cristina a și făcut dezlegământ de activitate plecând în rezervă. Cei câțiva martori ai minunii, deși au făcut jurământ de ascundere a faptelor, s-au eliberat ulterior de povara tăinurii.
Ziua Sfântului Ciucă Zevzecul este zi de prost cu dezlegare la inepții. Se sărbătorește la fiecare ședință de Guvern care începe cu atingerea sfintelor moaște ale Programului de Guvernare. La Troița din Piața „Dansul Pinguinului” Maica Paula de la Mânăstirea Generalilor pregătește în fiecare dimineață slujba Sfântului Măsluitor de Adevăr, Ciucă Zevzecul. La intervale neregulate holograma Sfântului iese și binecuvântează cretincioșii cu bolboroseli citite din Marea Carte a Manipulării.
Sfântul Ciucă Zevzecul este și ocrotitorul prea-aplecaților generali, făuritori de abuzuri și nelegiuri, neștiutori de carte și puțin-cuvântători ai graiului strămoșesc. Cretinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ciucă Zevzecul în fiecare filială aflată de-a dreapta Măriei Sale Corupția, prin palme împărțite reciproc.
Slăvit să-i fie numele! De către toți cretincioșii săi.
Acest text este un pamflet, orice asemănare cu personajele reale, deși dezgustătoare, este întâmplătoare.
Post-scriptum
Celor care consideră că un pamflet le rănește pioșenia sau smerenia le re/amintim câteva cuvinte care sunt despre farisei, fățărnicie și ipocrizie: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei” (Ioan 8:7). Altfel, Blaise Pascal a sintetizat foarte frumos relația intimă, personală, a fiecăruia cu Divinitatea: “Daca cred ca există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există si El există cu adevărat, atunci am pierdut totul.” Credința și devoțiunea, la fel ca patriotismul, nu sunt la îndemâna oricui. În mod cert nu a celor care fac paradă de ele.