Donald Trump a aprins spiritele, îndeosebi în interiorul NATO, după ce mass media a răspândit o știre care ar trebui să îngrijoreze lumea civilizată. Fostul șef de stat al SUA și candidat la președinție ar fi declarat, într-un discurs recent, că nu va proteja membrii Alianței care nu-și plătesc „facturile”.
Faptul că America are de ales anul acesta, cel mai probabil, între Biden și Trump este reconfortant pentru România. Este o competiție care propune același burlesc absurd ca una între Ciolacu și Ciucă pentru Cotroceni. Cei patru sunt crema poporului american și a celui român. Exemplele pot continua la nivelul multor țări, din Europa până în America de Nord.
Ce sperie mai tare, din declarația lui Trump, este perspectiva ca „restanțierii” să rămână descoperiți în fața unei eventuale agresiuni rusești. Tremură lenjeria intimă pe aliați la gândul că ajunge Trump la Casa Albă, iar ei nu și-au achitat facturile.
În realitate mass media și cei care-i susțin aberațiile au scos remarca din context. Este probabil ca Trump să aibă astfel de reacții față de Europa. Cum la fel de probabil este ca, ajuns la Casa Albă, să schimbe radical relațiile SUA cu Moscova. O perspectivă deloc încântătoare pentru Europa.
După ce majoritatea europenilor l-au declarat pe Putin criminal de război și au sprijinit la vedere Ucraina, o relație amicală între Washington și Kremlin ar lăsa Europa într-o poziție delicată. Mai disperată decât o fată sedusă și părăsită.
Fără bani, dar cu multe datorii. Fără relații economice cu Orientul, fără acces la piețele emergente (le ocupă încet, dar sigur, BRICS-ul) și cu importante vulnerabilități energetice. Fără rezerve militare (irosite în Ucraina), dar cu un conflict deschis în interior. Fără Nord Stream, dar cu un arsenal impresionant scăpat de sub control.
Trump nu este cauza. El este efectul
Efectul unei politici europene lipsită de viziune și responsabilitate.
„A fi dușmanul Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este adesea fatal. America nu are prieteni sau dușmani, ci doar interese.” Henry Kissinger, poate cel mai proeminent diplomat și politolog din istoria SUA, a fost recunoscut pentru realismul cu care a abordat politica externă. Citatul anterior, unul dintre cele mai cunoscute, sintetizează în câteva cuvinte experiențele prin care au trecut mulți din prietenii și partenerii strategici ai Statelor Unite.
Trump este ostracizat pentru brutalitatea cu care ar fi fost sincer. La fel de bine ar fi putut spune: „cine nu plătește taxă de protecție este expus”. Bullying-ul nu a fost inventat în curtea școlii.
Nimic nu este gratis. Dacă cineva crede că America este samariteanul dispus să moară pentru eliberarea popoarelor lumii se află într-o regretabilă eroare.
Ne oripilează cuvintele lui Trump? Nu ar trebui să ne revolte și să ne oripileze prostia și incompetența liderilor europeni? De la declanșarea pandemiei suntem martorii unor decizii aberante și deseori lipsite de logică. O angajare a cheltuirii fondurilor comune sau ale celor naționale ajunsă la nivel apocaliptic.
Zeci de miliarde aruncate pe serul miraculos, cumpărat la preț de elixirul tinereții, au fost mărunțiș față de sumele astronomice risipite în Ucraina. Tot americanii ar spune „la naiba! sunt doar bani”. Nu! Nu sunt doar bani. Este un întreg sistem care se prăbușește sub povara unei clase politice care nu va răspunde niciodată pentru dezastrul pe care îl provoacă.
În ce-l privește pe Trump el este consolarea pe care o au europenii pentru politica imperialistă a SUA în Europa. De la Obama la Trump este distanța de la Tony Blair la Boris Johnson sau de la … oricare premier român la Nicolae Ciucă. O degradare constantă a clasei politice.
Europa cu ochelari de cal
Doctrina Monroe s-a opus colonialismului european în emisfera vestică. Președintele Monroe a susținut, încă din anul 1823, că orice intervenție în emisfera vestică a unor puteri străine ar fi un act potențial ostil împotriva Statelor Unite. Europenii nu au avut o poziție politică similară. Niște domni, ce naiba!
Astăzi Europa este colonie americană. Tot Kissinger afirma „săraca bătrână, Germania. Prea mare pentru Europa, prea mică pentru Planetă”. De la un fost cancelar ajuns pe statul de plată al gigantului rus Gazprom, până la umilul și slugarnicul Olaf Scholtz, Germania n-a făcut decât să-l confirme pe Kissinger. Iar Germania ar trebui să fie locomotiva Europei.
Nu cuvintele lui Trump ar trebui să îngrijoreze cancelariile europene. În fond ele sunt scoase din context. Ar trebui să producă panică susținerea de care se bucură Trump în America. El este doar o voce, dar în spatele său sunt zeci de milioane de americani care gândesc la fel.
Europa este îngrijorată de ascensiunea extremismului, a naționalismului și a radicalismului. Încearcă să răspundă cu cenzură, interzicerea libertății de opinie și a celei de exprimare. De ce s-a ajuns aici? AUR în România, AfD în Germania sau Frontul Național în Franța au în spate 20% din electoratul național. În urmă cu 15 ani aceste partide nu contau sau nu existau.
Ne place sau nu, unul din cinci români, nemți sau francezi susține ceea ce alții contestă. În America susținerea pentru Trump este mult mai mare.
„Cu doar câțiva ani în urmă, sub (conducerea lui n.r.) Donald Trump, simțeam că aș puteam să-mi permit cumpărături și să-mi duc fetele la schi. Să fac toate lucrurile pe care aș fi vrut să le facem.” Este declarația unei alegătoare din New Hampshire, care nu a votat pentru Trump în 2016.
Jens Stoltenberg un admirator tainic al președintelui Trump
În realitate, ceea ce a spus Trump este o minciună sau o versiune cosmetizată a unui discurs mai vechi. Dacă ar fi adevărat, respectivul șef al „unei țări importante” din Europa ar fi trebuit să reacționeze imediat. Inclusiv Jens Stoltenberg ar fi trebuit să aibă reacție, pentru că a fost menționat în discurs.
„Am dat deja Ucrainei peste 200 mld. dolari, iar ei ar putea face o înțelegere cu Rusia în următoarele 3 săptămâni și, dintr-odată, nu vor mai dori să aibă afaceri cu noi… de ce am ajuns noi la peste 200 mld. dolari, iar națiunile Europei, dacă le aduni, sunt o economie similară (cu cea a SUA n.r.), doar la 25 mld. dolari… și îi afectează mai mult pe ei (războiul n.r.), este un totuși un ocean între noi… am făcut același lucru cu NATO…
NATO era în dificultate până să apar eu și să le spun că toți trebuie să plătească. Ei au spus, dacă nu plătim veți continua să ne protejați? Am spus: în niciun caz. Nu le-a venit să creadă răspunsul… N-ați văzut niciodată mai mulți bani curgând… Secretarul General Stoltenberg, nu știu dacă mai este (în funcție n.r.), dar el era unul dintre cei mai mari fani ai mei, a spus că toți președinții vin, susțin un discurs, și pleacă…. eu am fost, am susținut un discurs și le-am spus că trebuie să plătească…
Unul dintre președinții unei țări mari s-a ridicat în picioare și a spus: Ei bine, domnule, dacă nu plătim și suntem atacați de Rusia, ne veți proteja?
Am spus: Nu ați plătit, sunteți delăsători? Nu, nu v-aș proteja. De fapt, i-aș încuraja să facă ce naiba vor. Trebuie să plătești. Trebuie să-ți plătești facturile. Iar banii au început să curgă.” Reacția sălii, la finalul fragmentului, ar trebui să îngrijoreze, nu elucubrațiile lui Trump (aici).
Să curgă banii!
Ar trebui să îngrijoreze și modul lipsit de menajamente prin care Trump a amenințat Europa cu plata taxei de protecție, iar Europa nu a reacționat. Pentru că acest „banii au început să curgă” nu are niciun corespondent în NATO, ca organizație. Banii „au început să curgă” pentru industria de armament a SUA. Dacă urmăriți contractele firmelor americane, din ultimii 8 ani, veți realiza impactul pe care l-au avut amenințările lui Trump.
Banii nu au cum „să curgă în NATO”. Toate națiunile contribuie la finanțarea Alianței folosind o formulă convenită de împărțire a costurilor, derivată din Venitul Național Brut al țărilor membre. Acest principiu de finanțare nu are nicio legătură cu procentul, alocat la nivel național, pentru Apărare.
În ce privește apărarea comună, Statele Unite au fost și rămân singurul membru al Alianței care a invocat până astăzi celebrul articolul 5. Altfel, e amuzant să-l auzi pe Becali al Americii preocupat de plata facturilor, în timp ce Trump Organization, afacerea familie sale, este cercetată pentru fraude financiare și fiscale (aici).
Poate că Trump nu a înțeles nimic din modul în care funcționează NATO. Sau doar a dorit să le spună americanilor ce crede el că le place să audă. Pentru Europa contează mai puțin. Mai mult ar conta să înțeleagă, până nu este prea târziu, că interesele americane și cele europene nu au cum să fie permanent comune. Uneori sunt paralele, alteori congruente, deseori divergente.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.