„Cherchez la femme” este o expresie care nu ar trebui preluată… mot à mot. Literal s-ar traduce prin „caută femeia”. Înțelesul său este, totuși, ceva mai nuanțat.
Sensul original este mult mai sexist decât traducerea literală. Expresia provine din romanul lui Alexandre Dumas „Mohicanii din Paris”, publicat în anul 1854. „Căutați femeia, pentru Dumnezeu! Căutați femeia!” este repetat de mai multe ori pe parcursul romanului.
Sensul francez implică faptul că, indiferent care ar fi problema, o femeie este adesea cauza. Căutați amanta, soția geloasă sau iubita furioasă. O femeie este la rădăcina fiecărei probleme.
Ofensiva „identității de gen” va elimina probabil celebrul „cherchez la femme”. Atât de mult sunt ofensate morala și bunul simț încât să vorbești despre femei și bărbați în registre separate va fi ilegal curând. Femeia cu barbă și bărbatul în fustă nu mai sunt numere de circ. Sunt „normalitatea” care contestă firescul.
Deocamdată, încă mai contează aparențele. Cel puțin în societățile conservatoare. Este cam singura veste bună pentru medievalismul în care a rămas prizonieră România. Suntem incapabili de progres și evoluție, rămânem blocați în proiecte mărunte, dar măcar ne salvăm de depravarea care atinge „democrațiile avansate”.
„Cherchez la femme” rămâne o expresie care se aplică perfect în politica dâmbovițeană. Cumva paradoxal. Avem atât de puține femei, în politică, încât e greu de crezut că ele ar fi cauza mizeriei în care ne înecăm.
Nu trebuie să fie multe, cum nu trebuie să fie în prim-planul politicii. Mai mult, astăzi nici măcar nu trebuie să fie urmașe ale Evei.
O anecdotă, inventată poate de parlamentari, propune soluții moderne pentru „cherchez la femme”: „Sefu’, de ce dimineața când intri in birou zici și săru-mâna? Doar suntem numai bărbați in birou” își întreabă angajații șeful. „Pentru că, sunt și curve printre voi” a venit răspunsul.
De la „Cherchez la Femme” la „Ecce Homo!”
„Am dori să găsim o doamnă care să deschidă lista de europarlamentare – nici membră PSD, nici membră PNL. O doamnă care gândește liberal sau are o meserie social-democrată”, declara Ciolacu în urmă cu o lună. L-a luat pe Ciucă de mânuță și …hai să caute femeia!
Ideea în sine era la fel de sexistă ca expresia „cherchez la femme”. Adică de ce să deschidă o doamnă lista? Doamnă sau nu, lista ar trebui deschisă de un politician care să-și asume rolul de locomotivă pentru două partide.
Asta era problema partidelor comasate, nu aveau o femeie să le deschidă drumul către Europa.
În fine, Ciolacu și Ciucă s-au oprit asupra Ramonei Chiriac. Nu s-au oprit chiar ei, mai mult le-a pus piedică Iohannis. Acum nici noi nu ne poticnim în detalii.
Ramona nu avea nicio legătură cu cele două partide. Bine, nu are ea nicio legătură cu România, dar ce mai contează? De parcă Iohannis are?!
În cele din urmă, reprezentanta Înaltei Porți de la Bruxelles (DNA Chiriac) i-a lăsat baltă pe cei doi. S-ar părea că a speriat-o perspectiva ieșirii din anonimat. Toate slugile puterii au dulapul plin de schelete.
Așa că, Lolek și Bolek (aka Ciucă și Ciolacu) s-au trezit, iarăși, în poziția de … „cherchez la femme”. Ei căutau nu doar femeia, dar și vinovatul de serviciu pentru degringolada din partide.
Și au găsit! Soluția. Dacă este o „doamnă” sau nu, rămâne să se pronunțe alegătorii.
Mihai Tudose deschide lista comună. Priviți-l! Tudose este o metaforă ambulantă. Un parfum dintr-o alta vreme. O imagine vintage peste o melodie retro. Sunt foarte puține momentele care surprind, plenar, chipul ca oglindă fidelă a intelectului. Pe Mihai Tudose îl iubește aparatul foto!
Dacă nici Tudose nu este expresia „eternului feminin” atunci nimeni nu mai este. Și chiar dacă nu este, în mod evident ar putea deveni imaginea electorală a partidelor antidemocratice PSD-PNL.
PSD și PNL exultă, au găsit femeia ideală
PSD și Ciolacu exultă fericire, pentru că lista este deschisă de un individ care reprezintă imaginea fidelă a partidului. Un arogant și un îngâmfat. Deși fizicul și comportamentul îl recomandă mai mult a tractorist la CAP. Un analfabet funcțional care-și ascunde carențele din educație în spatele unei malițiozități nesimțite.
Mihai Tudose este expresia dinozaurului politic. Nu are în portofoliu niciun proiect de succes, dar rămâne indispensabil partidului. De altfel, majoritatea celor de pe lista PSD-PNL sunt niște fosile politice asupra cărora vom reveni, doar urmează campania electorală.
Un partid care iubește trădarea este normal să promoveze trădătorii. Tudose l-a trădat pe Dragnea, căruia i-a fost slugă. S-a urcat, cu dexteritate de curvă ordinară, în patul lui Ponta. A deschis lista Pro România pentru euro-parlamentare, în anul 2019. După care l-a trădat pe Ponta și a revenit în bordelul de suflet.
Mihai Tudose va rămâne în istorie ca singurul premier european care și-a permis să-l jignească pe omologul japonez. Era supărat că urmează să fie destituit așa că, l-a persiflat și pe Shinzo Abe.
Vizitele externe ale unui premier japonez, mai ales cele din Europa, sunt rare și extraordinar de importante. Mihai Tudose a jignit un oaspete străin și a sabotat relația (mai ales economică) cu o țară membră a Grupului G7.
PNL poate nu e chiar fericit, dar Ciucă este de-a dreptul entuziasmat. Un fost premier plagiator deschide lista „comasaților” pentru Europa. Ce carte de vizită mai bună pentru România? În Occident ne-am făcut mai întâi simțită prezența prin hoți și curve. E normal să se regăsească și printre candidații celor două partide.
Mulți au spus că Iohannis a vândut PNL, transformând un partid istoric în sluga „ciumei roșii”. În realitate, fiecare partid e metresa celuilalt și împreună sunt slugile corupție și trădării.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.