„Nu trebuie să vă simțiți amenințați” este concluzia conferinței de presă a președintelui României, KW Iohannis.
Avem o clasă politică deplin angajată în traversarea fără convulsii a crizelor care ne lovesc în rafale. Președintele și Guvernul, Parlamentul și partidele păstrează controlul situației. Populația trebuie să rămână calmă și să nu conteste narațiunea puterii.
Națiunea are obligația să-și plătească taxele și impozitele, chiar dacă valoarea lor riscă să depășeacă până și un venit decent. Trebuie să ne informăm numai din surse oficiale și să combatem fake news-ul. În general sunt minciuni toate materialele care contestă creșterea economică, succesele Guvernului și profesionalismul celor instalați în funcții publice.
NATO – No Action, Talk Only
Tândală de la Cotroceni a organizat o conferință de presă. Am aflat că românii și România sunt mai bine apărați și protejați. În plus, faptul că Ucraina și Moldova „au primit statutul de candidat pentru a intra în UE (…) pentru România, evoluția a fost una deosebit de pozitivă”.
Cum să nu crezi că Iohannis fumează de la Cîțu?! Care e vestea bună pentru România?
De ce suntem mai bine protejați? Pentru că suntem în NATO și pentru că avem un parteneriat strategic? Nu era normal să fim apărați și de Armata României? Nu era mai sănătos și mai înțelept să avem capabilități naționale și să nu stăm cu mâna întinsă?
NATO și UE sunt importante. Fără ele am fi fost într-o situație delicată. Dar n-ar trebui să ne construim apărarea exclusiv pe sprijinul unor organizații tot mai greoaie și neclare.
Premierul Estoniei, Kaja Kallas a cerut ca NATO să aloce câte o divizie, între 20.000 şi 25.000 de soldaţi, în Estonia, Letonia şi Lituania. „Alianţa are planurile în vigoare pentru a descuraja ameninţările şi apăra toţi aliaţii, dar nu intrăm niciodată în detalii operaţionale” a spus Kallas înainte de Summit-ul de la Madrid.
Un Summit desfășurat „în vreme de război”, dar mai discret ca niciodată în rezultate concrete. Mult așteptatul „Concept Strategic” este o culegere de clișee și platitudini. Sintagma „descurajare și apărare” rămâne vedeta Alianței. Repetată de cel puțin 20 de ori în document, ar trebui să înspăimânte potențialii agresori.
Premierul Estoniei are dreptate. Alianța Nord Atlantică nu are capabilități integrate în măsură să răspundă oportun. Cele câteva mii de militari de la granița estică a NATO ar putea descuraja invazia cormoranilor, dar nu a unei Armate.
Cu excepția Poloniei care dispune de capabilități militare consistente și de sprijinul a 10.000 de militari americani, celelate țări, inclusiv România, au doar o prezență simbolică. Așa că „nu trebuie să vă simțiți amenințați” este doar o promisiune politică. La fel ca multe altele, inutilă și fără susținere.
Toți oamenii președintelui
Sunt multe motivele pentru care România a traversat deja pragul către dezastru. O clasă politică profund coruptă și incapabilă de schimbare sau clanurile și grupurile de interese care au acaparat pozițiile decizionale până la nivel comunal sunt doar două exemple. Nu putem, însă, scoate din ecuație influența funestă a președintelui.
Iohannis este cauza principală a situației în care ne aflăm.
Implicarea și partizanatul politic. Cultivarea dezbinării și a urii sociale. Imixtiunea în sectoare pentru care nu are atribuții. Incapacitatea de a propune și finaliza un proiect care să susțină dezvoltarea țării. Atitudinea de grof medieval, altoit cu excesele unui guvernator de provincie. Impunerea în funcții a unor personaje controversate și de o mediocritate vecină cu prostia…
Este greu de sintetizat în câteva rânduri motivele pentru care Iohannis este groparul României.
E suficient să spunem că fără Tândală de la Cotroceni n-ar fi existat Dăncilă, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, Gorghiu, Hellvig, Aurescu sau… Ion Oprișor, consilier prezidențial în Departamentul Securităţii Naţionale. Este adevărat, Oprișor a fost moștenit de la Băsescu, iar acesta l-a primit de la Iliescu.
„Suntem în război”
Ion Oprișor este general (în retragere) cu patru stele. În Armată, a fost doar șef secție în Statul Major General. În anul 2003 a fost numit secretar general adjunct al CSAT. A trecut în rezervă în 2008, la 53 de ani, cu gradul de general-locotenent. Sărbătorește curând 20 de ani de activitate în cadrul Administrației Prezidențiale.
„Nu trebuie să vă simțiți amenințați”, de consilierea președintelui se ocupă un general care a fost educat și instruit în spiritul Tratatului de la Varșovia. În ianuarie 1990 Oprișor era maior, iar în 1993 șeful unui Biroul Traduceri și Multiplicări. Ce traducea dacă familiarizarea cu limba engleză s-a întâmplat abia în anul 2003? Ei bine, Oprișor se descurcă rezonabil în limba rusă.
Ion Oprișor este printre experții președintelui care au lucrat la pachetul de legi ale ”Securității”.
SIE a precizat într-un comunicat că „Serviciul a fost consultat de Departamentul Securității Naționale din Administrația Prezidențială”. În mod clar „nu trebuie să vă simțiți amenințați” dacă președintele refuză să răspundă întrebării „ați văzut legile în varianta ajunsă public?” Asta după ce atenționase că „cineva, şi ştim bine cine, a considerat că e bine să le dea pe surse”. Fără să amenințe, normal! Nu era mai practic să verifice cum le-a scăpat Oprișor de sub „ochișor”?
Ion Oprișor este un dinozaur, o relicvă a comunismului care refuză să iasă din ADN-ul instituțiilor publice. Este incapabil să producă ceva modern. Nici nu este vinovat! Orice persoană care rămâne aproape 20 de ani în același birou ajunge să se prăfuiască.
„Suntem în război” declară răspicat Iohannis. Poate că așa l-a informat Oprișor, dar chiar nu suntem în război. Este corect, Iohannis și clica lui sunt în război cu poporul român, dar asta nu are nicio legătură cu întrebarea „a trimis România tehnică militară în Ucraina”?
Un președinte „puțin”
Iohannis vorbește rar și puțin. Un pleonasm, spunând „Iohannis” repetăm în mod inutil aceeași idee.
Iohannis nu vorbește. Are scurte ieșiri publice în care scuipă niște cuvinte plictisit și dezgustat de poporul care nu-l merită. Dacă nu ne ceartă, ne insultă cu minciuni și manipulări ordinare.
Iohannis este un personaj „rar”. Greu găsești un individ care să ajungă într-o astfel de poziție și să nu dorească să lase nimic pozitiv ca moșternire. Tândală pare într-o competiție cu sine. Dorește să-și depășească limitele când vine vorba de distrugerea României.
Iohannis este „puțin” pentru că nu are calități și viziune să livreze ceva consistent. Întreaga lui activitate a fost orientată exclusiv către binele personal. „Puțin” pentru ceilalți, cât mai mult pentru el. Un președinte care ne sfidează, ne jignește și ne umilește la fiecare apariție publică. Un personaj „puțin”.
„Nu trebuie să vă simțiți amenințați”, dar priviți-l cu atenție! Este doar un stereotip. Se poate clona oricând. Toți cei aflați astăzi în viața politică au inoculat virusul care-i poate transforma într-un „iohannis”.
România nu dispare pentru că Iohannis sau oricare din oamenii lui ajunge în poziții de decizie. Dispare dacă nu înțelegem că ei toți trebuie să iasă din viața publică. Complet!