Populație cu rădăcini istorice, căutăm conducători

Suntem urmașii unor voivodate și cnezate cu o istorie milenară care, de peste 3 decenii, căutăm conducători. Fără noroc. Nu reușim ca din „răul cel mai mic” să stoarcem nimic bun! Ghinion, cum ar spune Tândală de la Cotroceni.

În timp ce noi căutăm conducători, etnicii cu dublă cetățenie își impun cu perseverență programele pe care le promovează transparent de zeci de ani. UDMR nu a făcut un secret din dorința de autonomie a unor ținuturi, iar balivernele unuia secuiesc ocupă tot mai agresiv agenda publică.

Noi căutăm conducători și pentru că n-am învățat nimic din istorie. S-ar părea că avem o apetență stranie pentru liderii care ne trădează. Ne repugnă până și gândul unui lider onest și loial poporului.

 De la Unio Trium Natioum la Triumviratul „Catastrofă”

Uniunea Frățească (Fraterna Unio sau Unio Trium Nationum) a fost o alianță a ungurilor, sașilor și secuilor din Transilvania în scopuri similare celebrului articol 5 din Tratatul Nord Atlantic. Nimic vizionar, doar un instrument prin care minoritatea dorea să se apere de furia majorității. Românii erau considerați națiune tolerată în ținuturi pe care le locuiau de sute de ani.

Triumviratul Catastrofă, format din PSD, PNL și UDMR, conduce România de aproape opt luni. Este perioada celor mai spectaculoase creșteri de prețuri și a celei mai dramatice scăderi a nivelului de trai din ultimii 20 de ani. În anumite sectoare și zone sociale este cea mai cruntă perioadă post-decembristă.

Războiul, Putin, pandemia, crizele care se îmbulzesc să ne lovească simultan sunt motivele profundei degringolade în care se zbate țara. Groful de la Cotroceni, generalul-plagiator sau interlopul din fruntea „ciumei roșii” nu au nicio vină. De ce ar avea? Ce ar putea face 3 indivizi fără complicitatea celor 20 de milioane de români?

Arivismul și lăcomia liderilor noștri nu sunt întâmplătoare. Este moștenirea culturală a unui popor obișnuit cu minciuna și hoția.

Ne supărăm dacă România este utilizată ca sinonim pentru fraudă, dar nu avem curajul unei introspecții sincere. Indiferent cât de dureroasă ar fi.

Priviți în jur! De la guvern până la gimnaziu, de la doctori până la țopârlanul din trafic, toți încearcă să fure sau să păcălească ceva sau pe cineva. Guvernul-populația, elevul-profesorii, doctorii-pacienții, iar țopârlanul perturbă traficul pentru un loc în față la semafor.

Prin urmare egocentrismul lui Tândală de la Cotroceni, impostura plagiatorului de la Guvern, incultura și ignoranța celor din Parlament nu sunt întâmplătoare. Poporul i-a ales pentru că se identifică cu ei sau le este indiferent. Românii nu au fost niciodată un popor unit, dar tendința este să ajungă tot mai mult o populație eterogenă.

Guvernul lor în țara noastră

În astfel de condiții prezența UDMR în Guvern este discutabilă, dar nu este suprinzătoare. Groful de la Cotroceni a impus-o în scopul unei majorități care să-i ofere liniște. Nu există logică în acceptarea la guvernare a unei formațiuni eminamente etnică și cu accente iredentiste.

UDMR nu are rețineri sau inhibiții. Ministerele conduse de UDMR fac politica Budapestei și nu se obosesc să ascundă asta. Guvernul maghiar de la București nu pierde timp și nu scade ritmul necesar atingerii obiectivelor pe care și le-a propus.

În replică, Guvernul român de la București acceptă, cu o indiferență criminală, să împartă suveranitatea asupra unei zone extinse din Transilvania împreună cu omologii de la Budapesta. Este cu atât mai condamnabilă indiferența și indolența Executivului nostru cu cât în fruntea lui se află un fost șef al Apărării. Nu este, însă, decât reacția unui om lipsit de onoare și moralitate.

Patria Mamă și ținutul secuiesc ocupă întreg discursul ungurilor din Guvern. Nu se sfiesc să participe sau să încurajeze manifestări cu puternică tentă iredentistă. Dimpotrivă, răspund arogant, chiar obraznic, dacă sunt chestionați asupra unor comportamente discutabile.

Altfel, prezența înalților oficiali de la Budapesta într-o zonă din România care se reclamă „secuiască” este mai densă decât a românilor de la București.

Despre momentele incredibile cu miniștrii Novak sau Barna s-a vorbit timid, iar subiectul a dispărut suspect de rapid din zona de interes a mass media. Merită o investigație modul în care Barna a transformat Ministerul Mediului în anexă a Guvernului de la Budapesta. Este scandalos cum românii au fost pur și simplu aruncați din posturile de conducere și impuși unguri sau persoane obediente și dispuse să vândă orice.

Un fapt este cât se poate de evident, retorica unui ținut care nu există este tolerată complice de Ciucă și Partidul Unic. De ce?

Un festival al iredentismului

Naţionala sub 18 ani a Ungariei va disputa un meci amical, pe 23 iulie 2022, cu ocazia inaugurării stadionului din Miercurea Ciuc, împotriva echipei … ținutului secuiesc. Pentru cei care n-au avut timp să citească în ultimii 30 de ani, le precizăm că Miercurea Ciuc este un oraș din România. În ce privește ținutul secuiesc este la fel de real ca ţinutul magic și Valea Ielelor din filmul animat „Tinker Bell/Clopoţica”.

Este un alt eveniment din seria de provocări prin care Budapesta escaladează patimile inter-etnice din Transilvania și subminează autoritatea statului român. Sportul are, de ceva timp, un rol important în politica Ungariei de a întreține tensiunile etnice.

În timp ce noi căutăm conducători, Ungaria găsește soluții să-și promoveze interesele în inima României.

Președinții cluburilor de fotbal și hochei din Miercurea Ciuc, Zoltan Szondy, respectiv Laszlo Hodos au declarat în decembrie 2021 că vor avea comunicare în limba română atunci când presa de specialitate română va avea în limba maghiară. Nimeni nu a protestat la București.

La finala Cupei României, disputată în mai anul acesta la București, suporterii echipei Sepsi din Sfântu Gheorghe au întors spatele la intonarea imnului României, apoi au scandat „Ungaria, Ungaria”. Am mai scris despre cum tot în luna mai, la meciul de hochei România – Ungaria, unii jucători ai Naționalei României (legitimați la cluburile din Miercurea Ciuc și Gheorghieni) au cântat imnul ținutului menționat anterior.

Totuși un meci la nivelul echipei naționale este deja o sfidare care atinge cote alarmante. Cât este dispus Guvernul Ciucă să accepte trădarea intereselor naționale prin tolerarea unei situații inacceptabile?

Popor simpatic, căutăm conducători

Filmul american Drumul spre victorie, apărut în 1981, are la origini întâmplări reale. În timpul ocupației germane a Ucrainei în cel de-al doilea război mondial, o echipă de fotbal, formată majoritar din jucătorii clubului Dinamo Kiev,  a jucat mai multe meciuri împotriva unor echipe nemțești. Le-a câștigat pe toate. Au fost mai mult decât victorii, a fost un simbolism cu puternic impact asupra populației. Faptul că ulterior majoritatea fotbaliștilor ucraineni au fost uciși, în lagărele unde au fost deportați, n-a făcut decât să amplifice efectul victoriile sportive.

Auzim deseori despre interzicerea ingerințelor politice în sport. E o inepție! Totul este politică! Echipele din teritoriile (încă) românești finanțate consistent de guvernul de la Budapesta sunt instrumentele unor acțiuni politice. Altfel Ungaria ar investi, aceeași bani, în spitalele sau școlile din ținutul lui TinkerBell, secuiesc sau unguresc.

Noi căutăm conducători, dar s-ar putea să nu mai fie nevoie. Oricum sunt mai des impuși de interesele Marilor Puteri în România. După război ne-au venit conducătorii aduși de tancurile rusești. Lumea a evolut. Conducătorii sunt aduși cu F16 și primesc bonus câte un Patriot, pe care îl plătim tot noi.

Poporului român, care-și tot caută rostul în viață și locul în propria existență, i-ar fi ușor dacă ar externaliza întreg aparatul administrativ central. Către o multinațională din industria farmaceutică. Johnson&Johnson de exemplu. Are o valoare de piață ce depășește o jumătate trilion de dolari. Ăia chiar știu să gestioneze o afacere. Poate ne fac și reducere la serul miraculos. Sau măcar ne apără de următoarea pandemie.

Chestia asta cu „Guvernul României” se dovedește perdantă.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: