Filmul „Nu priviți în sus”, lansat în anul 2021, este o satiră dură, extraordinară, despre lumea în care trăim. Este despre oamenii din politică și afaceri, din mass-media și spațiul digital. Toți gata să exploateze orice pentru profit. Inclusiv în condițiile unui eveniment care amenință să ne distrugă planeta.
Mesajul simplu, „nu priviți în sus”, este despre ignoranța cu care majoritatea își îngroapă capul în nisip. Un reflex prin care cei mai mulți consideră că se protejează de mizeria care ne copleșește.
Cine își mai aduce aminte isteria mass media dintr-o perioadă în care încerca să ne convingă de existența bombelor lui Saddam? Dar de modul în care Bashar al-Assad era zugrăvit în culorile pericolului global cine își mai amintește? Sau cum Muammar Gaddafi a fost transformat, brusc, în teroristul planetei?
Memoria colectivă este nu doar scurtă, dar și foarte selectivă. De cele mai multe ori mass media „selectează“ modul în care realitatea este percepută de opinia publică. Mai ales pentru cei care rămân captivi retoricii oficiale. Este modul prin care „nu priviți în sus” are corespondent în realitate. Ceea ce nu știm sau nu conștientizăm nu ne poate face rău. Este doctrina simplă a majorității.
„Vom ataca Irakul!”
În cartea sa autobiografică, publicată în anul 2007, generalul american Wesley K. Clark își amintește două întâlniri, de la Pentagon, în perioada imediat următoare atacurilor din septembrie 2001.
Prima dintre acestea a avut loc la mai puțin de două săptămâni după tragedie. Un general cu funcție importantă i-a spus direct: „Vom ataca Irakul. Decizia a fost, în principiu, luată.”
Șase săptămâni mai târziu, Clark s-a întors la Washington. Întâlnindu-se cu același general a întrebat dacă planul de a ataca Irakul era încă luat în considerare. Răspunsul generalului a fost uluitor: „Oh, e mai rău decât atât… iată documentul de la biroul secretarului apărării (Donald Rumsfeld n.r.) care descrie strategia. Vom elimina șapte țări în cinci ani.” Și le-a numit, începând cu Irak și Siria, terminând cu Iran.
Episoadele din cartea generalului Clark au fost recent readuse în atenție. Era normal, războiul din Ucraina alimentează copios teoriile conspiraționiste. Cu cât autoritățile apasă mai violent pedala manipulării, cu atât se înmulțesc rândurile celor care refuză discursul oficial.
Când au fost guvernele noastre cinstite, oneste și transparente cu proprii cetățeni? De ce le-am acorda credit acum? Mai ales la atât de scurt timp după o pandemie care este tot mai clar demascată drept una din cele mai teribile manipulări din istorie.
Operațiunea… mâini murdare
La cinci ani după cartea lui Clark, fostul ambasador SUA la Roma, Reginald Bartolomew acorda, în septembrie 2012, un interviu (detalii aici) ziaristului Maurizio Molinari, de la cotidianul italian La Stampa. Mai mult o confesiune publică făcută pe patul de moarte. O lună mai târziu Bartolomew era răpus de cancer.
Din destăinuirile fostului ambasador aflăm că întreaga operațiune „Mâini Curate” (Mani Pulite), care a zguduit Italia anilor ’90, a fost orchestrată de SUA.
După căderea URSS, politicienii italieni au luat decizia de a lua piciorul de pe accelerație în relațiile cu SUA. Dispăruse amenințarea sovietică, iar problemele interne prevalau unor ipotetice amenințări externe.
Subit a apărut un procuror mediocru, dar dornic de afirmare, Antonio di Pietro. Acesta a început să acuze politicienii italieni într-un scenariu aplicat și la noi douăzeci de ani mai târziu de Koveşi.
Cine ar crede că întreaga operațiune a fost de fapt o minciună, coordonată de Ambasada SUA de la Roma, prin intermediul Consulatului din Milano? Antonio di Pietro primea „dosarele” direct de la CIA şi deschidea procese contra politicienilor de rang înalt, beneficiind de protecție informativă şi având în spate o intensă campanie media coordonată tot de laboratoarele CIA.
Sutele de anchete și arestări au decapitat clasa politică de la acel moment dezvăluind corupția sistemică a acesteia, l-a împins în exil pe fostul premier Bettino Craxi, șeful Partidului Socialist Italian, și a pus capăt Primei Republici italiene, deschizând calea în 1994 pentru un anume… Silvio Berlusconi. A fost Italia mai „curată” sub Berlusconi?
Într-un timp record, un procuror anonim și modest, a reușit să facă praf întreaga scenă politică italiană. Un impact devastator în urma căruia Roma încă nu și-a revenit.
Ziaristul incomod, o raritate
Cele două destăinuiri pot părea lipsite de congruență. Pentru cine se aliniază în spatele liniștitorului „nu priviți în sus” nici nu merită efortul de a explica de ce le-am relatat în succesiune. Mai ales că, sunt urmate de dezvăluirile involuntare ale altui oficial american.
În anul 2004 generalul Clark l-a susținut, drept candidat al Partidului Democrat în cursa pentru nominalizarea la Casa Albă, pe fostul vicepreședinte John Kerry.
În prezent însărcinat cu reprezentarea președintelui Biden în problemele climatice, Kerry s-a întâlnit duminică, 25 iunie 2023, cu un jurnalist francez dispus să pună întrebări incomode (detalii aici).
Darius Rochebin nu s-a limitat doar la a discuta steril despre eforturile lui Kerry de a opri (!) schimbările climatice. De altfel, o preocupare globală către care se apleacă inclusiv președinția și Armata României. Vom reveni curând cu un alt material despre cum Corpul de control al MApN are preocupări înalte privind amprenta de carbon pe timp de război.
Rochebin a explorat și cadrul războiului ruso-ucrainean, aflat în desfășurare. Jurnalistul a menționat cum mai multe țări din America de Sud au avansat paralele între invazia Irakului, din anul 2003, de către fostul președinte George W. Bush și războiul lui Putin împotriva Ucrainei.
O minciună mai digerabilă decât alta
„Trebuie să-l judecăm pe Putin pentru crima de a fi produs o agresiune nejustificată? Desigur. Dar voi, americanii, ați comis același lucru în Irak. Aceste țări din Emisfera Sudică spun că ar trebui să-l judecăm și pe George Bush. De ce Bush nu este judecat în același mod?” a spus Rochebin.
„Nu” a răspuns Kerry. „De ce?” a replicat Rochebin.
„Pentru că nu a existat niciodată un proces sau o acuzație ori altceva îndreptat direct împotriva președintelui Bush. Au existat abuzuri în timpul războiului? Da” a admis Kerry.
Trebuie subliniat că, în anul 2002, Kerry a votat pentru o rezoluție care să-l autorizeze pe președinte să invadeze Irakul. Asta nu l-a împiedicat ca mai târziu să candideze împotriva lui Bush. Chiar din postura de critic al războiului din Irak.
„Nu a fost o crimă, o agresiune nejustificată, să intri în Irak pe bază de minciună?” a insistat Rochebin.
„Nu, nu, nu”, a răspuns violent Kerry. „Ei bine, nu știam că era o minciună la momentul respectiv. Știți dovezile care au fost produse, oamenii nu știau că este o minciună. Deci nu, din nou, cred, insinuați ceva….”
„Dar a mințit. El a mințit. A mințit”, a insistat Rochebin.
„Nu voi re-dezbate războiul din Irak cu dumneavoastră aici, acum”, a spus Kerry. „Am petrecut mult timp făcând asta anterior. M-am împotrivit, am crezut că este un lucru greșit. Dar i-am dat președintelui acordul, din păcate, în Congres, pe baza minciunii. Când am realizat minciuna, oamenii s-au împotrivit și au făcut ceea ce trebuie.”
„Am înțeles”, a încheiat Rochenbin. „Dar înțelegeți că pentru țările din Sud… dreptatea, egalitatea, principiile, toate lasă impresia că există un standard dublu”.
Nu priviți în sus!
Este recomandabil să nu priviți în sus dacă nu doriți să vedeți ce vă lovește. E mai ușor să ne spună „bârfitoarele cu stele” din studiourile TV care este cursul unui război despre care nu știm nimic. Cu atât de mulți generali și analiști, militari sau politici, e greu de imaginat că vom pierde vreun război. Radu Tudor și cohorta lui de politruci descurajează orice invazie.
Altfel, putem să stăm liniștiți și pentru că ne apără americanii.
Nu priviți în sus! Ei sunt atât de sus că e imposibil să nu va apuce vertijul. Exemplul „mâinilor curate” a fost despre cât de onești pot fi partenerii „celei mai puternice alianțe din istorie”.
Recentul marș Wagner spre Moscova a fost monitorizat atent de americani. Nu s-au implicat. Nici nu le stă în caracter. Au avut, însă, informații. Nu le-au împărtășit cu aliații ca să nu le tulbure somnul.
Nu priviți în sus! S-ar putea să realizați cine pierde și cine câștigă din războiul ruso-ucrainean. Bine, apărăm democrația și libertatea! Asta este clar.
Nu priviți în sus și nu vă mâniați pe cei care-și apără interesele, indiferent cât de mult sunt afectate ale altora. Cinste lor!
Proștii sunt întotdeauna mai mulți! Nu priviți în sus! Priviți Alianța și Uniunea Europeană!