În ultimii ani ai comunismului, când mâncarea era greu de procurat, românii se bucurau pentru un „pui de Crevedia”. O pasăre numai piele și os era un lux pentru majoritate.
Sintagma „pui de Crevedia” a fost ulterior extinsă. O persoană cu o constituție fizică slabă era deseori persiflată prin asocierea cu un „pui de Crevedia”.
Astăzi expresia poate fi extrapolată dincolo de aspectul fizic. România are o populație a cărei responsabilitate socială nu atinge nivelul de dezvoltare al unui „pui de Crevedia”.
Într-o perioadă în care „populimea” se mulțumea cu spinarea schiloadă a unor galinacee subnutrite, nomenclatura se îmbuiba de la „gospodăria de partid”. Indiferent de orânduire, clasa conducătoarea are privilegii. „Gospodăria de partid” a făcut comunismul digerabil pentru aceleași persoane care găsesc fascinantă piața liberă.
Nomenclaturiștii de astăzi sunt clonele celor din perioada ceaușistă. De la Doldurea, primarul din Caracal, până la Marcel, covrigarul din Buzău, toți sunt cuplați la „gospodăria de partid”.
Diferența o face lipsa totală de considerație față de „prostime” a actualei nomenclaturi. Nesimțirea cu care nici măcar aparențele nu încearcă să le păstreze depășește comportamentul comuniștilor.
Populația se hrănește pe mai departe cu pui de Crevedia. Gospodăria de partid a evoluat. A devenit corporația intitulată „Guvern”. Zeci de mii de firme și afaceri oneroase alimentează o juntă interlopă pretențios denumită „partide”.
Toți banii pe care statul îi colectează de la populație (direct și indirect) sunt transferați cu lăcomie în buzunarele unui grup tot mai restrâns de indivizi. Polarizarea claselor sociale depășește momentele critice din perioada feudală.
Tupeul politicienilor atinge cote apocaliptice! Este direct proporțional cu lipsa de reacție a poporului. Unul suficient de prost cât să fie ușor de condus.
„Sărăcia unui popor este cea mai corecta pedeapsa pentru prostia lui!” Cuvintele lui Ronald Reagan sunt oglinda situației în care se află populația României.
Poliția locală, haiducii primarului
Potrivit Constituției „statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice”. Legea are chiar sancțiuni penale pentru cei care se fac vinovați de zădărnicirea combaterii bolilor. În realitate, niciun oficial nu este vinovat, niciunul nu plătește pentru dezastrul în care ne înecăm. Decontează doar cetățenii.
Rafila, de la PSD, are o atitudine atât de rezervată încât pare prizonierul, nu titularul portofoliului Sănătății. România este un Bahmut ucrainean. Pe noi ne omoară sistemul sanitar, nu rușii. Orice interferență cu medicii și infrastructura medicală este un act de curaj.
Suntem singura țară din Europa în care trebuie să-ți iei rămas bun de la rude înainte de orice vizita banală într-un spital. Mai mult, s-ar putea impune prin lege obligativitatea testamentului anterior internării în spital.
Poliția locală nu are nicio legătură cu supravegherea modului în care se respectă legea. Nici nu ar avea cum. Majoritatea acestor „polițiști locali” au studii aproximative, instruire precară și un nivel de inteligență relativ. NU le trebuie mai mult.
Poliția locală, cel puțin în comunele și orașele mici, este o ceată de haiduci moderni aflați la dispoziția primarului. Iau de la săraci… să trăiască bogații bine. Boierul local, democratic intitulat „primar”, asmute ceata de haiduci (poliția locală) asupra celor care ies din front și îi apără pe cei aflați în ilegalitate.
Nici Poliția Națională nu face notă discordantă. Urmăriți reacțiile după tragedia de la 2 Mai. Ce așteptări să avem de la un ministru care afirmă „bătălia cu drogurile la categoria adulți în momentul ăsta e pierdută.”?
Predoiu, de la PNL, este de o candoare infantilă. El are bătălii pe categorii. A pierdut la „adulți” trece la „tânăra generație”. Urmează sugarii și embrionii fertilizați in vitro. Inconștientul ăsta este ministru de interne!
Noi, cei care alimentăm „statul paralel”
Ne plângem constant de incapacitatea guvernanților, de decadența întregului sistem public, dar nu realizăm că sunt rezultatul propriilor noastre acțiuni.
Nu există domeniu de activitate în România unde corupția să nu fie alimentată de cetățeni. De la banalul plic, îndesat în buzunarele medicilor, până la cutia cu bomboane, lăsată pe masa unui funcționar public, zilnic poporul hrănește hidra corupției.
Pentru cei aflați în funcții publice de decizie corupția este un mod de viață. Au la dispoziție „valuta forte”, posibilitatea tranzacționării unor favoruri în schimbul dobândirii sau păstrării influenței.
Curând legendarul „plic cu bani” va ajunge și el „pui de Crevedia”. Cine mai oferă doar un plic?
Sunt medici care afirmă cu tupeu că pentru un plic nici nu se dau jos din pat. Altele le sunt nevoile astăzi.
Sunt polițiști pentru care interlopii investesc mai mult decât „plicul cu bani”. În cele din urmă, pentru politicienii „plicul cu bani” este bacșișul pe care-l lasă metreselor.
Corupția endemică și „statul paralel” format în spatele ei sunt rezultatul complicității majorității populației. Una care se dorește a fi tot mai puțin educată și mai incultă.
Corupția este „statul paralel”, dar refuzăm să acceptăm realitatea. Nu există un „stat paralel” în sensul unui Guvern din umbră care ne condamnă la sărăcie și mizerie. Noi toți susținem corupția, care a devenit astfel „statul paralel”, adevăratul conducător al României. Ne-am resemnat cu incompetența liderilor noștri, cum ne-am obișnuit cu hoția devenită cultură și identitate națională.
Cel mai mult alimentăm corupția în perioadele electorale. Atunci când acceptăm pomenile conjuncturale fără să calculăm efectele ulterioare. Nicio demonstrație în România nu a fost îndreptată împotriva unui partid sau individ care a mințit în campania electorală.
Asta este România, un pui de Crevedia!
Majoritatea popoarelor, dacă nu toate, sunt captive liniei genetice pe care au trasat-o înaintașii. Unele au vocația imperialismului, altele pe cea culturală sau spirituală. Sunt popoare care nu se pot elibera de barbarismul strămoșilor, iar altele de cultul pentru trădare.
Nu e o noutate că românii și-au trădat sau ucis toți liderii care încercau să scuture țara, sau provinciile istorice, de pervertire morală, corupție sau decadență socială și economică. Cu câteva excepții, românii au fost cei care au sprijinit mazilirea propriilor conducători. Tot ei i-au adulat pe cei care au vândut sau subordonat țara intereselor străine.
De prea mulți ani România este o țară fără lideri. Avem doar niște indivizi ajunși, prin tot felul de artificii mai mult sau mai puțin legale, la vârful puterii.
Nici nu ar putea fi altfel cu un președinte decuplat de națiune. Un individ cu atitudine de grof medieval și serioase derapaje constituționale. Pentru Iohannis poporul este doar o adunătură de șerbi.
Asaltul pe care PSD și PNL îl dau asupra României urmărește distrugerea elementelor fundamentale ale unei societăți democratice și lovește în însăși existența națiunii. Din incompetență, prostie sau trădare. Contează mai puțin, atâta timp cât rezultatul ne condamnă la dispariția ca națiune.
După Colectiv, pandemie, donații interminabile pentru război, incendii și crimele din spitale, urmează austeritate, taxe și impozite mai mari, promisiuni electorale și… programe de dezvoltare.
Abia „programele” partidelor ne înspăimântă cel mai tare. Unul dintre ele trebuie să fie despre exterminarea populației care locuiește în zona asta geografică. Că popor nu ne putem numi. Un popor ar avea demnitate și s-ar revolta. O populație este doar o adunătură eterogenă de indivizi cu interese rareori convergente.
Asta este România, un pui de Crevedia!
Încă un articol excelent din punctul meu de vedere. Observ cu satisfacție că v ați abținut de a din nou de a da vina pe UE, americani, USR și pe gay parade.