Valul de demisii din Armată a ajuns o știre banală. Astfel de „valuri” se întâmplă de mulți ani. Nu sunt o noutate și nu trezesc interesul mass media și al politicienilor.
În perioada 2020-2022 numărul celor care au părăsit MApN a fost, în fiecare an, dublu față de anul precedent. Anul trecut s-a depășit pragul de 7.000 de militari ieșiți din sistem. Practic două brigăzi au rămas fără ostași.
În toată această perioadă cei care aleg cariera militară sunt tot mai puțini. La fiecare 6 luni Armata scoate la concurs câte 4.000 de locuri pentru soldați/ gradați profesioniști. În urmă cu 3 ani se ocupau aproape 60% din posturi. Ultima campanie, de anul acesta, nu a reușit să adune nici măcar 1000 de recruți.
Un documentar recent „Adio, arme! Armata României în fața celui mai mare val de demisii” aduce în atenție câteva din motivele pentru care tinerii abandonează timpuriu cariera militară.
O reacție izolată a mass media care are curajul să abordeze, altfel decât majoritatea, problema militarilor.
Un produs media care nu este despre „pensiile nesimțite” nu va suscita foarte multă atenție din partea opiniei publice. Poporul vrea drame, bârfe și cancan. Cetățeanul român este mai însetat de sânge decât prostimea din arenele romane.
Adevărul nu vinde! Minciuna și manipularea sunt consumate cu voluptate pe plaiurile Mioriței.
De ce l-ar interesa pe corporatistul sau asistatul social din România situația Armatei și a ostașilor ei?
Omerta, legea care subordonează Armata
Statul român a acordat facilități fiscale IT-iștilor și angajaților din construcții. Pentru personalul din Sănătate legea unică a salarizării s-a aplicat integral, încă din primul an. Exodul acestora către Occident a provocat reacția statului român. La fel cum profesorii sau magistrații au avut parte de atenția guvernanților, de fiecare dată când au amenințat cu blocarea activității în sectoarele lor.
Militarul român nu a trezit interesul nimănui. Politicienii l-au așezat la coada grilei de salarizare. Mass media l-a atacat constant și l-a defăimat cu brutalitate. Documentarele care au încercat să prezinte situația militarului român, fără cosmetizări sau deformări ale realități, au fost ignorate sau izolate.
Cu atât mai mult trebuie apreciat efortul celor de la Recorder. Chiar dacă atinge doar superficial problemele militarilor, rămâne speranța că informațiile ajung și la cei care-i privesc prin ochelari de cal. Sau se lasă convinși de manipulări și trădări ordinare.
Ce ne spune documentarul Recorder?
În primul rând, există o diferență enormă între materialele campaniilor de recrutare și realitatea din Armată. Condițiile precare de lucru sunt grevate de echipamentele și materialele uzate fizic și moral. Unele pun în pericol integritatea fizică și viața militarilor, altele afectează negativ calitatea instruirii.
Apoi, comportamentul și vocabularul unor ofițeri ating limita dintre suburban și vulgar. Comandanți și șefi lipsiți de viziune sau proiecte care să ofere perspective de dezvoltare Armatei. O instituție opacă în care „ordinele se execută, nu se discută” chiar dacă uneori sunt aberante sau chiar ilegale.
În cele din urmă, o salarizare în pragul sărăciei îi obligă pe militari să caute alternative, în afara orelor de program, care să le suplimenteze veniturile. Realitatea este că foarte mulți testează aceste „alternative” ca pe un colac de salvare. Imediat ce ele se materializează în certitudini militarii respectivi alimentează „valul de demisii din Armată”.
Omerta, legea care subordonează Armata
Informațiile prezentate de Recorder sunt, în mare parte, corecte. Militarii, mai ales cei de la baza carierei, sunt dezamăgiți, frustrați, revoltați… Aproape invariabil singura lor formă de protest rămâne ieșirea din sistem. Cei care încearcă să lupte cu nedreptățile, abuzurile și corupția, din interior, sunt imediat marginalizați sau ostracizați.
Tinerii învață, înainte de a deprinde noțiunile elementare, că singura lege care funcționează ireproșabil în Armată este Omerta. Legea tăcerii, impusă în organizațiile de tip mafiot, este cea care subordonează întreaga activitate.
De altfel, ce exemplu mai clar decât reacțiile ministrului și a șefului Apărării?! Amândoi au refuzat dialogul cu jurnaliștii de la Recorder. O atitudine cel puțin impertinentă, ca să nu spunem obraznică. De la înălțimea scaunelor, pe care i-a așezat întâmplarea și traficul de influență, cei doi nu se coboară să converseze cu vulgul.
Nu este o excepție comportamentul generalului Daniel Petrescu sau a ministrului Angel Tîlvăr. Ei asigură transparență doar prin „biroul de presă”. Armata României are convingerea că se apropie de societate prin comunicate împovărate de clișee și platitudini. Când Omerta îți dictează reacțiile nu trebuie să fii surprins dacă cei pe care ar trebui să-i aperi nu-ți recunosc efortul și meritele.
De altfel, documentarul Recorder este construit doar pe mărturiile a trei militari ieșiți din sistem și a doi ofițeri anonimi. Cam puțin față de zecile de mii de militari pe care îi are România. Este și motivul pentru care materialul nu este o radiografie a situației Armatei. Doar ridică timid vălul de pe corupția pe care o acoperă Omerta.
Cei aflați încă în activitate nu pot participa la astfel de „dezbateri” pentru că ar fi imediat sancționați. Cei în rezervă ar avea posibilitatea, dar nu sunt interesați. Unii sunt scârbiți, alții doar fricoși.
Ne apără NATO… de valul de demisii din Armată
Tîlvăr și Petrescu ar putea să răspundă public. Dacă nu să demonteze acuzațiile, directe sau voalate, măcar să ofere argumente și motivație celor care se gândesc să aleagă cariera militară.
Cum ar convinge ei un tânăr să participe la selecție pentru a se angaja soldat/ gradat voluntar? Care ar fi argumentele pentru cei cărora ar trebui să le ceară să moară pentru Patrie?
Ce mai reprezintă România astăzi și ce trebuie să apere militarii ei? Ce apără Armata României?
Deficitul bugetar și cota de TVA pe care le stabilește Comisia Europeană? Cerealele și democrația ucraineană? Privilegiile politicienilor sau ale magistraților?
Militarii îi apără pe toți. Inclusiv pe cei care ataca furibund dreptul orfanilor sau văduvelor la pensii militare de stat.
În afara datoriilor ce mai are România de apărat? Pământul? Dacă nu este cumpărat sau concesionat de străini este transformat în poligon de instrucție pentru partenerii strategici.
Documentarul Recorder este o picătură într-un ocean. Este și motivul pentru care Tîlvăr și Petrescu și-au permis să ignore cererile lor. În România nimic nu durează mai mult de trei zile. Materialul va fi distribuit generos pe rețelele sociale ale militarilor și a celor aflați în proximitatea Sistemului Național de Apărare. Atât! Nimic altceva.
Generalii își vor continua marșul triumfal către stele. Vor alimenta pe mai departe, dezinvolt, corupția din sistem.
Nimeni nu este interesat să apere Armata de incompetența, abuzurile și servilismul celor care o conduc. Cine îi apără pe ostașii noștri pentru ca, la rândul lor, să-și sacrifice viața pentru „țară și popor”?
Valul de demisii din Armată nu trezește emoție. Nici măcar curiozitate nu mai are poporul. Se mulțumește cu niște parade militare obosite în care sunt prezentate promisiuni și tehnica prăfuită.
Ne apără NATO! Acesta este răspunsul celor care distrug Apărarea României. Unul pe care poporul ăsta netot îl acceptă fără rezerve.
Am urmarit, astazi, cu totul si cu totul intamplator documentarul cu pricina la postul tv. NCN.
Unul dintre cei intervievati a spus un lucru extrem de important si anume ca nu nivelul soldei sau dotarea precara l-a determinat sa plece din armata ci faptul ca nu a simtit deloc ca apartine unei comunitati cu care sa se identifice, mai pe romaneste a spus ca a disparut cu totul ,,spiritul de corp”, definitoriu pentru orice organism militar.
Mi s-a parut cea mai grava afirmatie din tot documentarul….