Pe unele grupuri sociale circulă un text privind situația apărării și securității naționale din România. Este o analiză al cărei autor merită să i se recunoască pertinența unei radiografii obiective a Armatei. Una pe care politicienii și liderii Armatei, în frunte cu Iohannis, șeful CSAT, încearcă să o ascundă.
„Vulnerabilizare extremă a apărării și securității naționale este provenită din interiorul României. Fenomenul este complex.
Pe scurt, în spațiul media românesc, am constatat prezența a nu mai puțin de 150 000 de militari români de carieră grupați pe diverse rețele de sociale. Majoritatea covârșitoare din rezerva armatei (cu mențiunea că unii militari pot fi membri simultan în mai multe grupuri, de aceea și numărul imens de 150 000). Și care exprimă nemulțumiri profunde contra clasei și conducerii politice din România. Nu am mai întâlnit în nicio țară a lumii un astfel de fenomen.
Am analizat situația pentru a trage concluzii corecte!
Fenomenul este halucinant. Militarii români au fost „ademeniți” să accepte în carieră o serie de interdicții de drepturi și libertăți pe care nu le regăsim exercitate asupra nici unui alt cetățean român.
Unele dintre aceste interdicții de drepturi și libertăți – cum ar fi interdicția dreptului la apartenență sindicală sau dreptul neîngrădit la practicarea oricărei a 2-a ocupații în afara profesiei de bază, încalcă flagrant principiile universalității exercitării drepturilor fundamentale (garantate teoretic și în România, oricărui cetățean român – atât prin prisma prevederilor Constituției, cât și a tratatelor de drept internațional la care România este parte).
Sunt mai multe astfel de interdicții exercitate asupra militarilor români. Cum ar fi dreptul la liberă exprimare. Militarilor le este interzis să candideze pentru a ocupa funcții publice sau de a protesta … ș.a.m.d.
Pe un alt segment legislativ, regăsim în cazul militarilor români pensionați și o obligație discriminatorie în raport cu majoritatea cetățenilor români. Deși pensionați, militarii români (bărbați și femei) pot fi concentrați în caz de război (până la împlinirea vârstei de 63 de ani). Majoritatea cetățenilor mai tineri care nu au deloc astfel de obligații.
O anomalie legislativă de proporții
Militarii români pot fi obligați să efectueze muncă forțată . Oricât și oricând (cum ar fi în caz de război sau pe timpul misiunilor de lungă durată): 24 de ore din 24 de ore și 7 zile din 7, pentru aceleași venituri ca și cum ar lucra 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână.
După zeci de ani de zile de discriminare, față de ceilalți cetățeni, în ceea ce privește salarizarea, începând cu anul 2023 li se plătesc și militarilor într-adevăr, orele suplimentare efectuate peste programul normal de lucru. Aceste ore suplimentare, conform legislației din România, nu pot depăși 8 ore pe săptămână. În război nu ai cum să lupți doar 48 de ore pe săptămână cu tot cu ore suplimentare și apoi să pleci acasă.
Problema fiind că, în cazul militarilor români, nu se plătește deloc ceea ce depășește 48 de ore pe săptămână incluzând orele suplimentare. Legislația română interzice un regim de muncă mai mare de 48 de ore pe săptămână. Prin urmare, ceea ce lucrează militarii români forțat – respectiv mai mult de 48 de ore pe săptămână, nu are acoperire la salarizare în legislație! Rezultând astfel în cazul militarilor, unul dintre cele mai scăzute niveluri de salarizare din România raportate la timpul de lucru necesar a fi prestat!
Mergem mai departe!
În trecut, pentru a accepta cele menționate, statul român le-a garantat, prin legislație, militarilor români de carieră, compensații.
O lege specială de salarizare.
Una care acoperea într-o mare măsură obligația militarilor români de a lucra forțat oricând și oricât. Legea a fost, însă, abrogată încă din anul 2011. An de la care militarii români prestează în continuare muncă forțată, dar fără nicio compensație financiară. Prestează gratuit pentru tot ce depășește programul maxim admis de lucru de 48 de ore pe săptămână.
O lege specială de pensionare.
Aceasta a fost menită, pe de o parte, să păstreze ierarhia militară și în cadrul rezervei armatei. Pe de altă parte, să acopere, din punct de vedere financiar, obligația suplimentara impusă militarilor pensionați de a rămâne în rezerva armatei după pensionare, cu obligația de reactivare oricând în situații critice.
Dintr-o altă perspectivă, legea trebuia să compenseze multiplele interdicții de drepturi și libertăți. Dintre care unele afectează în mod direct și pensiile militarilor (cum ar fi interdicția de a administra și o firmă pe parcursul carierei, ceea ce ar însemna un venit mai mare, respectiv o pensie mai mare).
Legea specială de pensionare pentru militari
Legat de legea specială de pensionare pentru militari, ce au făcut legiuitorii politici români? Au eliminat efectiv din lege prin diverse modificări legislative ulterioare, toate beneficiile acordate la pensionare militarilor români.
Astfel încât, la o analiză atentă a legii speciale de pensionare pentru militari, rezultă că aceasta nu mai conține absolut nimic benefic pentru militari, raportat la textul inițial al legii. Mai mult, a devenit mai dezavantajoasă decât legea de pensionare pentru cetățeni civili.
În sensul că în vederea menținerii puterii de cumpărare a pensiilor, militarii beneficiază doar de indexarea pensiilor cu rata inflației. Cetățenii civili beneficiază, pe lângă indexarea cu rata inflației, și de actualizări și majorări anuale (cum ar fi prin actualizarea punctului de pensie). Prin acest algoritm discriminatoriu, militarii români sunt „pauperizați” în mod progresiv comparativ cu restul cetățenilor pensionați din România.
Trăgând linie, în România descoperim un tablou destul de bizar privind regimul militarilor români.
Pe de o parte, aceștia continuă să fie expuși unor rigide interdicții de drepturi și libertăți în perioada de activitate. Pe de altă parte, nu mai beneficiază de absolut nicio compensație rezonabilă privind acceptarea respectivelor interdicții. În plus, militarii continuă să fie menținuți și în rezerva armatei și mobilizați în caz de război.
Statul de drept sau democrație autentică?
Nu există în România. Din contră, statul român a deviat către fenomene de persecuție politică și mentalități fasciste, îndreptate contra militarilor români.
Militarilor români pensionați deja, li s-au modificat drepturile de pensionare în defavoarea lor, de 4 ori (în anul 2010, în anul 2015, în anul 2017 și în anul 2018), așadar în mod retroactiv. Prin urmare, statul român „i-a păcălit” pe militari să accepte un serviciu plin de interdicții de drepturi și libertăți. Și când să ofere o compensare respectivilor militari – după ieșirea la pensie, statul român a eliminat compensarea. O anomalie evidentă care sfidează existența statului de drept.
Militarilor români le-au fost eliminate practic toate compensațiile de ordin legislativ care să justifice exercitarea asupra acestora a unor multitudini de interdicții de drepturi și libertăți. În schimb, clasa politică le-a menținut intacte toate interdicțiile de drepturi și libertăți.
În condițiile descrise… foarte mulți militari români apreciază pe drept că asupra acestora sunt exercitate în mod evident, fenomene de persecuție politică. Unele cu multiple elemente specifice opresiunii de tip fascist și de apartheid.
Vulnerabilizarea întregului sistem de apărare
Urmare a celor menționate, sistemul militar din România este bulversat de lanțurile de demisii.
Pe de altă parte, rezerva profesionistă a armatei este complet demoralizată. În cadrul acestei rezerve, se petrec fenomene incredibile.
Urmare a modificării legislației, rezerva armatei române cuprinde militari cu grade superioare cu pensii mai mici decât ale unora cu grade inferioare. Element care subminează, din plin, autoritatea și ierarhia militară.
Urmare a pierderii puterii de cumpărare a pensiilor militarilor prin schema descrisă anterior (pensiile militarilor nu mai sunt actualizate în România în funcție de soldele militarilor activi), apar diferențe de 3-4 ori între cuantumurilor pensiilor pentru militari cu aceleași grade profesionale și cu aceeași vechime în serviciu.
La evenimente care implică participarea militarilor pensionați, sărăcia acestora se poate observa lejer după hainele ponosite și după lipsa danturii.
Militarii activi se confruntă și cu o problemă de imagine, de demnitate. O debusolare ideologică în raport cu militarii altor armate cu care România are contacte.
În România există un grup politic agresiv. Unul care a acționat și acționează contra regimului special de pensionare pentru militari. Ignorând cu desăvârșire existența multiplelor interdicții impuse militarilor români. Argumentul ar fi egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor. Asta deși, toți militarii străini au regimuri speciale de pensionare.
Subminarea armatei române, cu premeditare sau din prostie?
Este greu de spus. Este cert însă faptul că România are singura armată în care militarii reclamă persecuție politică de tip fascist și subminarea capacității de apărare a României.
Mai sunt și alte detalii paradoxale legate de tratamentul exercitat asupra militarilor români.
Unul este acela că, deși gradele militare sunt unice în România (la fel ca și în alte state) recunoașterea financiară nu se mai regăsește decât pe timpul perioadei de activitate. În acest timp, MApN expediază cupoane de pensii militarilor în rezervă pe care este înscris în mod ostentativ gradul militar. Asta deși valoarea acestuia nu se regăsește în pensiile militarilor în rezervă.
Un alt aspect halucinant este tratamentul financiar diferențiat pentru 2 categorii de militari în rezervă. Cea mai largă categorie este aceea a personalului militar deja pensionat (cadre militare și soldați/gradați profesioniști) și care poate fi reactivat oricând în caz de război.
Mai există, însă, o categorie de rezerviști, numiți „voluntari”! Ei bine, deși și unii și alții pot fi reactivați în caz de război, statul român îi remunerează pentru această obligație pentru perioada în care se află în rezervă și în mod independent față de oricare alte venituri, doar pe rezerviștii numiți „voluntari”.
Interdicții de drepturi și libertăți
Din discuțiile cu mai mulți militari români de carieră unii activi, alții în rezervă, am constatat că aceștia acuză la unison clasa politică de politici fasciste exercitate asupra armatei. Nu avem cum să nu le acordăm dreptate!
Odată deposedați de toate compensările de ordin rezonabil (la salarizare și la pensie), astfel încât militarii români să mai accepte tacit multitudinea de interdicții de drepturi și libertăți exercitate asupra acestora, precum și obligațiile militare după pensionare, militarii români denunță efectiv toate interdicțiile de drepturi și libertăți!
Însă clasa politică din România menține toate interdicțiile de drepturi și libertăți exercitate asupra militarilor, dintre care multe sunt identice sau similare politicilor de tip fascist sau de tip apartheid, exercitate cândva în istorie asupra unor grupuri etnice! Exact în această situație se află și militarii români!
O a 2-a idee care rezultă din discuțiile cu militarii români de carieră, este aceea că ceea ce li se întâmplă este premeditat. Cu scopul subminării capacității de apărare a României, prin demoralizarea trupelor. Este o variantă perfect plauzibilă, din următorul considerent.
Militarii, prin educația lor, prezintă o importantă caracteristică patriotică. Care, însă, în lumea globalistă, deranjează anumite cercuri cărora li se subordonează puterea politică din România. Iar aceste cercuri acționează pentru dezintegrarea armatei române. Prin demoralizare, astfel încât în situații critice România să nu mai dețină o armată capabilă să o apere.
În aceste circumstanțe, am întâlnit frecvent în cazul militarilor români, o mentalitate care există de altfel la o scară mai largă a populației (mai exact în cazul cetățenilor care au obligații militare în caz de război). În caz de război, militarii de carieră nu mai au niciun motiv să apere o țară condusă de un spectru politic dubios care își distruge pe timp de pace, propria armată, precum și valorile naționale ale poporului român!
Militarii au pensii de 10 ori mai mici decât magistrații
Dintr-o analiză sumară rezultă că pensiile militarilor au cuantumuri de 10 ori mai mici decât pensiile magistraților! Și unele și altele fiind considerate de propagandiști ca fiind pensii „speciale”, adică nemeritate.
Unele pensii militare abia ajung la 2000 de lei. Sunt situații în care un ofițer în rezervă are pensia mult mai mică decât un caporal în rezervă. Vă dați seama ce respect al ierarhiei militare mai poate exista în armata română la acest moment?
Am luat ca reper și pensia unui maior (ofițer superior) cu cuantumul net în valoare de 3063 lei la nivelul anului 2020. Maiorul este în rezervă, prin urmare, în caz de război, poate fi trimis pe front.
Dacă statul român nu ar fi modificat legea de pensionare în anul 2017, respectiv după ce s-a pensionat, ofițerul respectiv ar fi trebuit să aibă în prezent o pensie de circa 7000-8000 lei. Dar nu are.
Prin comparație, la nivelul anului 2020, un profesor român avea aproximativ aceeași pensie cu maior menționat.
Trecem peste faptul că profesorul respectiv nu a fost nevoit să suporte nicio interdicție de drepturi și libertăți fundamentale. Trecem și peste faptul că a avut dreptul să practice oricare a 2-a profesie sau să parcurgă o carieră politică. Trecem și peste faptul că profesorul nu poate fi trimis la război dacă cumva a depășit vârsta de 35 ani, și în niciun caz și după pensionare.
Urmare a algoritmului discriminatoriu de compensare a devalorizării banilor maiorul are în prezent pensie sub 4000 lei, iar profesorul peste 5000 lei. Iar decalajul va fi majorat…
Starea de spirit în rândul armatei române
Cam acesta este tabloul general privind starea de spirit în rândul armatei române!
Desigur că pe acest fond, primul semn de întrebare este reprezentat de moralitatea și bunele intenții ale acelor lideri politici din România, despre care este evident că au provocat toată această stare de lucruri.
Repetăm, nicăieri nu mai regăsim o armată care denunță public aspecte atât de grave! Rezultă în mod clar că România are o problemă majoră de vulnerabilitate a apărării și securității naționale.
Principalii vinovați sunt toți liderii politici responsabili într-un fel sau altul de apărarea și securitatea națională a României. Cu complicitatea liderilor militari care se complac situației existente!
Această situație trebuie corectată în regim de urgență. Mai ales în condițiile în care în imediata apropiere a României se află un război în derulare. În caz contrar, în situația intrării în război și care pare din ce în ce mai apropiată, este inevitabil ca România să nu se confrunte și cu o problemă militară internă majoră cauzată de bulversarea încă de pe timp de pace a propriei armate!”