Un război pe care îl finanțăm din sărăcia noastră

„Criminalul se întoarce întodeauna la locul faptei”

Marile puteri își permit să investească zeci de miliarde, noi finanțăm din sărăcia noastră. Ne putem revolta că alții contribuie cu sute și mii de milioane de euro sau dolari, iar noi abia dacă ne permitem să oferim 3-4 milioane. De unde? La cât suntem de săraci abia dacă le mai rămân celor de la putere câteva firimituri. După miliardele aruncate în pandemie, trebuie să cotizăm cu altele pentru solidaritatea cu Ucraina. Cu noi, românii, nici guvernanții proprii nu sunt solidari.

Ne vizitează Jill Biden. Prima Doamnă a Americii îi permite lui Iohannis să-i atingă inelul imperial. Se întâlnește și cu eroul de la Nasiriah. Să-i împrospăteze amintirile despre… viitorul politic. După vizita Kamalei, era rândul Primei Doamne să se apropie de locul faptei. Miliardele pentru Ucraina trebuie strânse de undeva.

Armele și Covid-ul sunt doar instrumente, oamenii sunt cei care ucid

Solicitarea administrației Biden, pentru a suplimenta ajutorul acordat Ucrainei cu 33 mld. dolari a provocat dezbateri. Peste 20 miliarde dolari doar pentru echipamente militare, în special artilerie și vehicule blindate.

Totuși, republicanii protestează împotriva efortului democraților de a conecta cele 33 mld. dolari cu acordarea unei finanțări suplimentare de 10 mld. dolari pentru lupta împotriva Covid-19.

„Pentru a evita decesele inutile în Statele Unite și în întreaga lume, îndemn Congresul să includă și această finanțare COVID, atât de necesară pentru salvarea vieților, ca parte a cererii de finanțare suplimentare.” Biden este conștient că industria de armament este cea care l-a așezat în Biroul Oval. Pe de altă parte, cea farmaceutică este un jucător pe care nimeni nu și-l dorește adversar.

Războiul este riposta pe care marile corporații de armament o dau artizanilor pandemiei. Nu este o confruntare între culturi sau pentru teritorii vitale. Până și resursele naturale, cauza istorică a confruntărilor armate, sunt obiectiv secundar. Războiul din Ucraina nu a fost provocat de interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale. Cum nu este nici despre independență, suveranitate și democrație.

Este o confruntare transnațională între industria farmaceutică și cea de armament. Angajați într-un război împotriva terorismului, care pierdea tot mai mult teren, marii jucători din zona conflictelor globale au fost suficient de neglijenți încât să lase loc apariției unei pandemii. Care continua să producă profit doar pentru Big Pharma. De ce ar mai fi cheltuit cineva pentru înarmare când pericolul era global și egal pentru toți?

Euro+dolar+rublă = LOVE

Ce transferă Vestul în Ucraina nu sunt ajutoare materiale sau bani, ci datorie. Banii nu pleacă niciodată din băncile Occidentale. Sumele sunt virtuale, armele și dramele ucrainenilor sunt reale.

Un exemplu banal. Bugetele aflate la dispoziția FMI și Băncii Mondiale sunt realizate prin cotizațiile tuturor membrilor, dar pentru că țările cu economii puternice au cea mai mare contribuție au și cea mai mare influență. Trebuie remarcat că, pe hârtie, Statele Unite sunt principala sursă de finanțare a celor două organizații. Totuși fondurile pe care le varsă anual nu părăsesc, practic, niciodată teritoriul Statelor Unite. Întotdeauna transferul are loc doar virtual. Mai mult, împrumuturile pleacă spre programe de dezvoltare structurală desfășurate prin marile corporații americane sau filialele acestora.

Practic Statele Unite nu doar că nu resimt șocul cotizațiilor, dar își furnizează un statut de unde pot impune politicile celor două organizații. Același lucru, la o scară diferită se întâmplă și cu celelalte țări bogate din cadrul organizațiilor internaționale. Marile corporații din țările lor sunt beneficiarele finale ale programelor de ajustare structurală, fie că au acces direct la resurse sau mână de lucru ieftină, fie că privatizează economia locală în condiții dezastroase pentru națiunile în care intervin.

Ucraina este doar un alt proiect pentru Occident. La fel cum au fost Irak, Afganistan sau alte zone în care „gardienii libertății și democrației” și-au impus, cu forța, punctul de vedere. Dacă este nevoie, vor participa la reconstrucție, în Ucraina, companii mixte ruso-americane. Iar contractele vor fi denominate în ruble. Ca să fie bine și liniște în universul afacerilor.

În urmă cu o săptămână Greenpeace a precizat într-un comunicat că „un total de opt petroliere au livrat transporturi de petrol rusesc în Marea Britanie de când Rusia a invadata Ucraina, pe 24 februarie, îm medie unul în fiecare săptămână”. Transporturile au o valoare totală care depășește 275 mil. dolari și au intrat în Marea Britanie în pofida sancțiunilor internaționale aplicate companiilor rusești.

La nivel declarativ sancțiunile sunt catastrofale pentru Kremlin. La fel cum erau declarațiile lui Iohannis față de PSD. Astăzi dragostea este fără sfârșit, iar „ciuma roșie” are un fericit concubinaj cu „febra galbenă”.

Alternativele „înfrângătoare”

Războiul din Ucraina este provocat și întreținut. Nu sunt importante popoarele. Esențială este voința „elitelor”. Colateral interesul federației care dorește să-și atingă obiectivele indiferent de costuri. Pacea este un concept abstract, un sofism rostogolit cu înverșunare de mass media mercenară.

Dacă s-ar fi dorit cu adevărat pace, nu se promova și nu se alimenta obstinat retorica războiului. Înarmarea inconștientă a Ucrainei nu poate avea un deznodământ fericit pentru zona noastră.

Ucraina nu poate câștiga dacă nu atrage și alte națiuni în conflict. Este ceea ce Zelinsky imploră de peste 2 luni, implicarea NATO, UE sau a oricui dorește. Nu contează cine, important este să escaladeze conflictul, să iasă din granițele Ucrainei.

Rusia nu poate accepta o înfrângere. Narațiunea promovată de mass media este bună pentru moral, dar de ce am crede? Când au fost guvernanții și mass media aservită onești? Dacă cineva te minte constant de ce ar începe brusc să spună adevărul?

Țări importante din UE au permis corporațiilor importatoare de gaz rusesc să deschidă conturi la Gazprombank, în ruble. Prin pachetul de sancțiuni toate băncile rusești au fost scoase din sistemul de plăți internațional. Cu excepția… Gazprombank.

Banca este parte a concernului Gazprom, prima întreprindere corporativă de stat din Rusia. Privatizată după dizolvarea Uniunii Sovietice, Gazprom a revenit sub controlul guvernului la începutul anilor 2000. Astăzi este cea mai mare companie de gaze naturale listată la bursă și pilon important al diplomației ruse.

Finanțăm din sărăcia noastră revirimentul sovietic. După sancțiuni, doar în urma vânzărilor de gaz, Rusia a încasat peste 60 mld. dolari. Urmare a plăților care se fac în moneda rusească, rubla a ajuns la o cotație mai mare, față de dolar, decât înainte de război. Bloomberg anunță că inflația în Rusia a scăzut cu două procente sub nivelul anterior invaziei din Ucraina.

Finanțăm din sărăcia noastră distrugerea propriei națiuni

Direct sau indirect Vestul finanțează războiul dementului de la Răsărit. Prețul gazului a crescut de 6 (șase) ori față de nivelul anului trecut. Europa, atât de declarativ înfuriată pe Putin, plătește cu 600% mai scump gazul rusesc.

Rubla și-a revenit, inflația este în scădere, majoritatea activelor companiilor Vestice, care s-au retras din Rusia, au fost naționalizate de Moscova. Kremlinul își finanțează parte din efortul de război cu sprijinul Occidentului. Își recapătă suflul economic și, cel mai important pentru Putin, își sporește credibilitatea față de propriul popor.

Înainte de război Rusia se apropia de faliment, cu fiecare zi care trece pare că-și revine la un nivel superior celui antebelic. Îngrijorător pentru noi este faptul că Rusia devine un pericol evident pentru cei din proximitatea sa. Poate că ne este greu să credem, dar finanțăm din sărăcia noastră călătoria către dispariție.

România a trecut marginea prăpastiei și se află în cădere liberă.

Guvernul are în frunte un general care n-ar putea conduce nici măcar Armata în război. Ferească-ne Sfântul! Ce să înțeleagă Ciucă din macroeconomie, convulsii sociale și geostrategie? El nu a fost capabil să scrie câteva rânduri fără să plagieze. Nu a fost în stare să evalueze obiectiv starea unei Armate pe care a condus-o mai mult de 5 ani. Este evident că ar eșua și ca primar la Plenița, iar noi avem pretenția să treacă țara prin valul de crize care ne izbesc neîncetat.

Tolerăm un Guvern, un Parlament și un președinte indolenți și impertinenți. Un triumvirat format la umbra unor servicii secrete care-și depășesc constant limitele constituționale. Finanțăm din sărăcia noastră propria execuție. Material și moral. Practic ne așezăm docili capul pe eșafod și așteptăm să cadă ghilotina.