„El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o trâmbiță și o tobă.”
Este atât de evidentă asemănarea eroului de la Nasiriah cu personajul lui Caragiale, încât nu putem ignora lipsa de originalitate a clasei politice. E trist când portretul unui copil lipsit de educație seamănă cu cel al fostului șef al Armatei, ajuns ulterior ministru și premier. Să ne bucurăm pentru genialitatea lui Nenea Iancu sau să ne întristăm pentru meschinăria care sufocă România?
La fel ca Ionel din „Vizită” și eroul de la Nasiriah nu face decât să se joace într-un colț. Cei care-l controlează și conduc i-au promis că, dacă stă cuminte, poate primește și o tobă.
Invitat, într-o emisiune la Prima News, „Ionel al nostru”, nu a dezamăgit. Incapacitatea de a oferi cursivitate discursului, lipsa unei minime eleganțe a exprimării și dezinvoltura cu care produce confuzii sau emite enunțuri false sunt rar de identificat, simultan, într-o singură persoană. Ei bine, Ciucă le reclamă pe toate și încă multe altele, suplimentar.
Ionuț Cristache, un realizator altfel incisiv și virulent, s-a comportat indulgent spre serviabil. Întrebările au fost nu doar rezonabile, dar și lansate într-o succesiune, anterior stabilită, care să nu-l bulverseze pe invitat. „Sărmăluță” a șters pe jos cu Ciucă într-un podcast cu Mihai Tudose (detalii aici). Aseară a fost blând, sfios, prietenos, aproape amorezat de invitat.
Ionel Ciucă este o copie nereușită a fostului său consilier de la Palatul Victoria, „Ion artificialul”. Îl depășește pe cel din schița lui Caragiale. Nu pune dulceață în galoși, eroul de la Nasiriah vinde gogoși.
„După formalitățile de rigoare, am început să convorbim”
Ionel rămâne un politician stângaci, tributar propriilor limite și neputințe. Între timp, cum ar spune madam Popescu, „nu știi ce ștrengar se face… și deștept…” Ei! Să nu exagerăm!
De la începutul războiului Ciucă nu a avut nicio intervenție publică în care să analizeze situația din Ucraina. De teamă și pentru că (încă) este novice în mediul politic. În emisiunea lui Cristache și-a permis totuși câteva judecăți de valoare. Puțin despre război, mai mult despre înzestrarea Armatei.
Tupeist, dincolo de limita nesimțirii, Cristache a început cu o insultă: „Armata României nu rezistă în fața unui atac al rușilor pentru 30 de zile”. Aserțiunea nu este neapărat falsă, dar un fost șef al Apărării era obligat să o conteste. La naiba! De 10 ani Ciucă este responsabil de starea Armatei.
În replică, Ionel a angajat clișeul cu „România, are cele mai bune, cele mai puternice garanții de securitate din toată istoria noastră”. O prostie!
NATO este vital pentru securitatea României, dar nu asigură „cele mai puternice garanții de securitate din istorie”. O Alianță formată din 32 de membri nu asigură forță. Mai degrabă vulnerabilitate. Pentru exaltați recomandăm lectura art. 5 din Tratat. Una articol care nu obligă la asistență militară, ci la una pe care fiecare membru NATO și-o permite, în funcție de situație.
În septembrie 1944 România s-a angajat să lupte într-o alianță din care făceau parte, printre alții, SUA, Marea Britanie, Franța, Rusia și China. Greu de crezut că vom mai vedea o Alianță din care să facă parte cele cinci mari puteri enumerate anterior.
În campania din vest Armata României a implicat o jumătate milion de militari. A eliberat aproape 3000 de localități din Ungaria, Cehoslovacia și Austria.
Cu toate promisiunile aliaților, România a fost considerată un stat învins, a pierdut teritorii și a plătit despăgubiri de război. Mult mai grav a fost că a intrat sub sfera de influență a Rusiei.
„Scuipă-l, să nu mi-l deochi!”
Ionel, generalul din fruntea liberalilor, are puțină ținere de minte sau este prost informat.
„Din 2017 până astăzi, dacă ne uităm pe întregul flanc estic… România a fost primul stat care a avut sistemele de apărare Patriot” este argumentul doctorului Ciucă pentru consistența capabilităților noastre militare.
În anul 2017 România doar a semnat contractul. Prima baterie a fost livrată abia în septembrie 2020. Deși am plătit 7 baterii încă din anul 2019, Armata nu a fost în măsură să prezinte decât o singură baterie Patriot până astăzi! Ce este mai grav, urmează: se vorbește tot mai intens de un contract subsecvent prin care să plătim … ultimele 3 baterii!
Documentele oficiale puse la dispoziție de americani sunt foarte clare (detalii aici). În aceeași perioadă Polonia a achiziționat un sistem integrat de apărare aeriană, bazat tot pe bateriile Patriot. Prețul a fost inferior celui plătit de România, iar Varșovia a negociat și un pachet consistent de offset. În cazul Poloniei se specifică foarte clar că este vorba de un program în două etape. Nu și pentru România!
În cele din urmă, Turcia a primit încă din anul 2013 sprijin aliat constând în sisteme Patriot. SUA, Germania și Olanda au trimis fiecare câte două baterii după ce Ankara a cerut ajutorul aliaților.
Altfel, trebuie remarcată reacția generalului Ciucă la întrebarea interlocutorului său: „atunci haideți să calmăm lumea, cei cu scenariile astea?” (o eventuală agresiune a Rusiei asupra României n.r.). Răspunsul a fost scurt și apăsat „sunt fără rost!”. Bravo, Ionel! așa trebuie să răspundă un „maior de cavalerie”.
„Cât era Ionel mititel, mai mergea…”
„…acu, de când s-a făcut băiat mare” încearcă să fie mai dinamic pe parcursul interviului. Și-a păstrat bâlbâiala și incoerența, dar le manifestă cu aplomb de poți jura că el chiar și-ar dori să transmită un mesaj. Nu reușește, dar primește puncte pentru strădanie.
Totuși, a fost prima ieșire publică în care discursul său a avut și câteva note militare. Ciucă și-a permis chiar concluzii. A opinat că cel mai pesimist scenariu al războiului ar fi ca rușii să cucerească Odessa. Mai interesant este scenariul optimist în varianta lui Ciucă: să se rămână pe aliniamentele actuale. Trebuie să admitem că Ciucă și-a permis afirmații îndrăznețe. A lăsat de înțeles că o eventuală (altă) contraofensivă a ucrainenilor este puțin, spre deloc, probabilă.
Opinie care sigur l-a supărat pe Radu Tudor. Ionel are noroc să fie Radu ocupat. Nu-și vede capul de insultele pe care i le administrează zilnic Papei. (revenim)
În ce privește România, trebuie să stăm liniștiți. „Nu ne bazăm doar pe NATO în caz de un atac al Rusiei… nu se pune problema să fim atacați în următorii 5-8 ani de zile. Le trebuie timp să recapaciteze industria de apărare, sunt niște repere de timp ca ei să poată avea o capacitate de luptă să avanseze un plan de atac. În momentul de fața probabilitatea să fie vorba de un atac este zero… în următorii ani se poate schimba situația și nu doar din partea lor, chiar și din partea noastră”, a declarat Ionel.
Pe cine se bazează România, în afara NATO? Armata este în genunchi, industria de apărare la pământ. La fel și moralul militarilor sau încrederea în Armată. În schimb, dependența de furnizorii externi și iresponsabilitatea implicării într-un război care nu este al nostru sunt la cote maxime.
„Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără!”
„Recunosc! Eu sunt un om care recunosc!” a replicat Ionel după ce a fost confruntat cu o remarcă a sa după Congresul PPE de la București.
„Ionel! mamă! ce ai?” când ai recunosc ceva, vreodată? Plagiatul din teza de doctorat, trecerea soției în rândul ofițerilor, bătălia de la Nasiriah, implicarea Armatei în politică, avansarea la gradul de general maior a șefei de cabinet (Paula Cristea), anularea contractului pentru corvete, achizițiile dubioase, epurările din Armată… Pe toate astea (și multe altele) când le recunoști, Ionele?
Un interviu dureros de urmărit. Ionel reușește rareori să transmită un mesaj coerent. De data aceasta a fost salvat de hotărârea cu care ne-a asigurat că rușii nu ne atacă… încă. „Sărmăluță” n-a avut curiozitatea să-l întrebe de unde intervalul de 5-8 ani în care putem dormi liniștiți. L-a ales întâmplător sau speră să-i ofere DNA liniște până epuizează fondurile pentru Apărare?
În legătură cu cazul Roșia Montană, Ionel a declarat că nu a vorbit nimic pe această temă. „Știți cum este, că tot am vorbit de război: în arta militară se vorbește despre răbdarea strategică... poate că în politică de multe ori ar fi nevoie să vorbim și despre tăcerea strategică”. Ideea i-a venit după ce a fost interpelat pe subiect și a afirmat că nu are timp de filme! Era convins că Roșia Montană este o continuare a serialului Hannah Montana.
La fel ca Ciucă și Crin Antonescu e fată mare în cazul Roșia Montană. Urât mai îmbătrânesc unii!
Cu fiecare ieșire publică Ionel ne convinge că este cel mai slab politician dintre militari și cel mai penibil militari dintre politicieni. Un parvenit obedient pierdut în tranziția dintre armată și politică. Ce-ar mai râde Caragiale să-l vadă pe Ionel ajuns din maior de cavalerie ditamai președinte al PNL și Senatului!