Tândală (trădătorul) nu vorbește mult. De fapt, nici măcar nu vorbește atunci când se adresează românilor. Tândală scuipă! Peste România, peste popor, peste prezentul și mai ales viitorul nostru.
Marți (trei ceasuri rele) Werner Iohannis a făcut abuz de cuvinte. În public. De două ori. Mai întâi despre Ucraina, apoi despre planurile pe care le are pentru dezvoltarea carierei personale. Ambele ieșiri publice au făcut deservicii României și ne-au vulnerabilizat diplomatic. Nu asta face de aproape 10 ani?
România nu trimite combatanți în Ucraina
„România nu va trimite combatanți în Ucraina, noi sprijinim Ucraina în foarte multe feluri și vom continua, așa cum am făcut-o până acum. Am spus-o de multe ori și îmi face plăcere să o repet, România este alături de Ucraina și de ucraineni și vom continua sprijinul nostru atât timp cât va fi nevoie”, a afirmat trădătorul.
Să reținem nuanța, nu vom trimite combatanți. Tândală nu a negat cu fermitate faptul că România nu va trimite militari în Ucraina. Rămân deschise ușile pentru militari din formațiunile de sprijin logistic, de instruire, medicale, transport etc… Linia dintre „combatant” și… „orice altceva” se gândește Iohannis să trimită, este foarte subțire.
România se alătură astfel Franței, Cehiei sau țărilor Baltice, este dispuse să trimită militari în Ucraina.
„Soldații NATO sunt deja prezenți în Ucraina… Aceste țări știu cine sunt, dar nu le pot dezvălui.” Declarația aparține ministrului de externe polonez.
România are o lege privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului național. Eludarea ei, mai ales în scopul atingerii unor obiective personale, se apropie periculos de trădare.
„O posibilă trimitere de combatanți în Ucraina nu poate fi luată în considerare sub mandat NATO, fiindcă Ucraina nu este aliat NATO. În rest, dacă există înțelegeri bilaterale între un stat și Ucraina, pe orice temă, atunci aceste chestiuni țin strict de înțelegere bilaterală”, a declarat președintele dezbinării noastre.
Justificarea este infantilă. NATO a avut combatanți în Afganistan, Bosnia sau Irak. Ce înțelege Tândală prin „mandat NATO”?
Nu asta ar trebui să ne împiedice să trimitem militari într-un război care nu este al nostru. NATO este o alianță defensivă. Ne-a atacat cineva?
Pentru România este o altă veste proastă. Afirmațiile lui Tândală, coroborate cu „garanțiile de securitate” pe care le-am negociat cu Ucraina, deschid ușa exact pentru aceste „înțelegeri bilaterale”.
„Atât timp cât va fi nevoie”
Am aflat și că vom sprijini Ucraina „atât timp cât va fi nevoie”. Bilateral, în coaliție, la vedere sau, mai ales, pe furiș. A decis Iohannis. Un mesaj din care poporul român să priceapă că urmează ani de austeritate și sărăcie doar pentru că „este nevoie” să sprijinim un război al altora.
Ucraina va primi 6 mld. euro de la UE în următoarele două luni, a declarat, vineri, 8 martie 2024, premierul de la Kiev, Denis Șmîhal. Banii vor fi cheltuiți, majoritar, pentru pensii, salarii sau măsuri pentru stăvilirea inflației. Ucraina nu are nicio obligație față de UE. Nu plătește contribuții, nu are fondurile blocate, nu-i controlează nimeni cheltuielile.
României i-a fost blocată cererea 3 de plată din PNRR în valoare de 2,7 miliarde de euro, termenul final fiind 15 martie. Comisia Europeană este nemulțumită. Trebuie să coborâm pragul impozitării microîntreprinderilor. De la un 1 mil. de euro cât era inițial până la 100.000 de euro.
În ultimii doi ani, în România, s-au închis peste 50.000 de microîntreprinderi. Valoarea pensiilor și salariilor a scăzut invers proporțional cu inflația. Nivelul de trai a ajuns într-un punct vecin cu disperarea. Este rezultatul efortului pe care-l implică sprijinirea Ucrainei. UE are grijă de inflația și pensiile ucrainenilor. Cu banii luați de la români.
Trădătorul nu are scrupule
Despre dorința lui Tândală de a conduce NATO am scris în urmă cu 3 săptămâni. Deși oficialii români au negat cu vehemență, informația se dovedește a fi adevărată. Nu este surprinzătoare fățărnicia politicienilor noștri. Totuși, sunt proști sau doar idioți? Dacă de la sediul NATO există informația că și-a depus candidatura, ce rost mai are să negi atâta timp?
„Am decis să intru în competiție pentru funcția de secretar general NATO. Îmi asum această candidatură în numele României cu toată responsabilitatea…” a risipit Tândală incertitudinile. Poate cu toată… iresponsabilitatea!
Cum își asumă trădătorul ceva în numele României? Niciun președinte post-decembrist nu a avut o cotă de încredere mai mică decât o are Tândală astăzi. Cum își poate asuma un individ ceva în „numele României” când abia dacă mai adună 10% cotă de încredere? Când i-a spus România să-și asume candidatura?
De câțiva ani România este făcută franjuri doar pentru că Iohannis are interese personale. Niciuna din acțiunile lui nu a sprijinit interesul național. Ce se întâmplă, însă anul acesta frizează bunul simț și atinge note pe care doar dictatura și le permite.
Practic de câteva luni asistăm la un spectacol grotesc prin care PSD și PNL sacrifică România pentru a-i oferi un job lui Iohannis. Democrația, economia și liniștea socială sunt mutilate grav doar pentru că PSD și PNL vor ca Iohannis să nu rămână șomer.
Decizia și anunțul prin care este oficializată fac la fel de mult rău României pe cât implicarea în războiul din Ucraina. O aventură din care noi pierdem, iar Tândală mare lucru nu câștigă. Mai multe șanse are Șoșoacă la conducerea Transnistriei decât Iohannis la funcția de secretar general NATO.
Decalogul lui Tândală
În mod tradițional, NATO își decide prin consens secretarul general, în urma unor negocieri cu ușile închise. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la înființarea NATO. Niciodată nu a existat o campanie electorală pentru cel mai important post al funcționarilor NATO.
Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Franța au declarat public că-l susțin pe Mark Rutte. De fapt, 22 din cele 32 de state membre ale Alianței s-au pronunțat deja în favoarea premierului olandez. Este o naivitate să credem că Ungaria, Bulgaria sau Turcia l-ar bloca pe Rutte.
Argumentele lui Iohannis sunt cel puțin stupide. Să aduci în susținere „experiența acumulată pe parcursul celor două mandate de președinte al României” relevă puternic deranj … intelectual.
După 10 ani Iohannis lasă România mai săracă, mai dezbinată și mai izolată diplomatic decât a fost vreodată în istorie. Nu există niciun proiect de succes pe care-l poate aduce în „mapa profesională”.
Iohannis a ucis democrația, în România. A demonstrat că este dispus să facă orice compromis dacă acesta îi aduce beneficii personale. Trădătorul este capabil de orice. Este în stare să sacrifice Alianța pentru un avion privat de lux care să-l plimbe prin țări exotice.
Funcția de secretar general NATO presupune experiență diplomatică, capacitate de comunicare și relații interumane de înalt nivel. Iohannis nu a oferit niciun interviu în cei 10 ani de mandat. Niciunul! Nu a reușit să elimine vizele pentru SUA sau să introducă România în Schengen, deși a condus diplomația României.
Lasă în urmă „un stat eșuat”, ce experiență este asta?
Iohannis este un individ de o mediocritate înfiorătoare. Cel mai bun exemplu este „decalogul” pe care și-l propune la conducerea Alianței. Clișee, platitudini, idei redundante, construcții emfatice, dar lipsite de conținut și consistență. Un student nu și-ar permite să aibă o lucrare de curs atât de insipidă și plată .
Turnătorul, trădătorul și plagiatorul
„Sunt şanse mari ca Iohannis să obțină o funcție la nivel înalt, dar mai degrabă la nivelul UE.” Declarația aparține președintelui PNL, Ionel Ciucă. Știe foarte bine ce spune, doar a participat la negocierile duse pentru a-i asigura un serviciu bine remunerat lui Tândală.
Probabilitatea ca după ce Mircea Geoană a ocupat 5 ani funcția de adjunct al secretarului general NATO să urmeze un alt român la conducerea Alianței este teribil de redusă. Argumentul că este momentul ca o țară din Est să primească funcția este irelevant. De ce ar ține funcția cont de poziționarea geografică? De ce nu de vechime? Canada, Franța și Portugalia sunt membri-fondatori NATO și nu au condus Alianța.
Decizia lui Iohannis vulnerabilizează, iarăși, România.
NATO nu avea nevoie de competiție internă într-un moment în care Rusia deține inițiativă în Ucraina. Alianța își propusese să-și demonstreze unitatea, inclusiv prin prezentarea viitorului secretar general la Summit-ul aniversar din iulie, de la Washington.
O candidatură din care România nu câștigă nimic. Dimpotrivă. Olanda se va distanța și mai mult de noi. Marile Puteri, care și-au oferit deja sprijinul pentru Rutte, vor fi puse într-o poziție neplăcută. România demonstrează, iarăși, că nu este un „jucător de echipă”. Că interesele individuale prevalează celor colective.
Se va dezbate mult despre candidatura lui Tândală. Pe cât de inoportună pe atât de himerică.
Când vom ajunge să dezbatem toate trădările lui? Iohannis a trădat încrederea poporului, a trădat votul electoratului, a trădat interesele României. Despre asta ar trebui să dezbatem mai mult decât despre „notele informative” ale junelui Băsescu sau plagiatul arivistului Ciucă.
Am pierdut zece ani cu un președinte-turnător. Am mai pierdut alți zece ani cu un președinte-trădător. Mai lipsesc încă zece ani cu un președinte-plagiator și putem stinge lumina. Dacă vom mai avea ce.